ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/10 ianuarie 2025, pronunțată de judecătoria Luduș în dosarul nr. x/2023 s-a dispus:

În baza art. 337 alin. (1) C. pen., s-a stabilit pentru inculpatul A. o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 83 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de un an închisoare, stabilită pentru inculpatul A., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen. i s-a impus inculpatului A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Orașului Luduș sau în cadrul Școlii Gimnaziale Ioan Vlăduțiu Luduș, alegerea urmând a fi făcută de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, pe o perioadă de 30 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. care prevăd revocarea amânării, aplicarea și executarea pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță.

Prin decizia penală nr. 247/A din data de 29 aprilie 2025, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1/10.01.2025 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduș împotriva sentinței penale nr. 1/10.01.2025 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. x/2023.

A desființat în parte hotărârea atacată și, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. rap. la art. 337 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea la data de 1.12.2020 a infracțiunii de refuz de prelevare probe biologice.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit în conformitate cu prevederile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a menționat că pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mureș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze unul sau mai multe programe derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a menționat că pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta un număr de 60 (șaizeci) zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Luduș sau al Primăriei Iernut, jud. Mureș.

A desemnat Serviciul de Probațiune Mureș ca organ însărcinat cu supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen. care prevăd posibilitatea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse inculpatului.

A menținut prevederile sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.

Împotriva deciziei penale nr. 247/A din 29 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

La data de 16.06.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., prin apărător ales.

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare, în conformitate, cu dispozițiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac în numele său.

Îndeplinirea condiției prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în ceea ce privește recursul formulat rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casație a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen. și motivarea acestora.

Inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

Cu privire la cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a arătat că, în cauză, atât procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante cât și procesul-verbal de sesizare din oficiu a infracțiunii flagrante a fost întocmit de către același organ de constatare din cadrul Compartimentului Rutier al Poliției Orașului Luduș.

A apreciat că, în acest context, devine incidentă decizia nr. 302/2017 a Curții Constituționale, care reglementează un caz de nulitate absolută privitor la nerespectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește competența funcțională, materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală.

Practic, în dosarul pendinte începerea urmăririi penale s-a realizat de către aceleași persoane care au avut și calitatea de organe de constatare a prezumtivei infracțiuni, astfel că s-au suprapus calitățile de organ de constatare și de organ de cercetare penală ceea ce este inadmisibil și nelegal.

Având în vedere cele trei acte: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de sesizare din oficiu și ordonanța de începere a urmăririi penale, toate trei fiind întocmite de același organ constatator din cadrul Compartimentului Rutier al Poliției Orașului Luduș, a arătat că se impune constatarea nulității ordonanței de începere a urmăririi penale din 01.12.2020 emisă de organele de urmărire penală care inițial au fost organe de constatare.

A mai menționat că nici martorii oculari și nicio altă probă administrată în acest dosar nu atestă cele reținute de către agentul constatator care a emis nelegal și ordonanța de începere a urmăririi penale. Astfel, nu există la dosar nicio probă care să ateste că el este cel care a condus autoturismul avariat și care să justifice supunerea sa la prelevarea de probe biologice, respectiv nicio probă care să confirme cele reținute în procesul-verbal de constatare.

În contextul în care inculpatul a fost în stare de șoc, context în care s-a comportat irațional, cele consemnate în procesul-verbal de constatare sunt aspecte relatate și reținute de către agentul constatator, neconfirmate prin nici un mijloc de probă.

Din motivarea acestui caz de recurs în casație, Înalta Curte constată că pe această cale se urmărește reaprecierea materialului probator, a situației de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, solicitându-se o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor; precum și unele aspecte care au fost invocate și analizate în camera preliminară și care nu pot fi analizate în recurs în casație. Or, acestea nu se încadrează în chestiunile de drept ce pot fi analizate de instanța de recurs.

În susținerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., inculpatul a menționat că instanța de apel a ținut cont doar de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și numai în subsidiar au fost luate în considerare circumstanțele personale ale acestuia, respectiv că nu are antecedente penale, este absolvent al facultății de litere, al liceului militar și în prezent este student la facultatea de drept, este angajat al IPJ Mureș-Polifia orașului Luduș.

A arătat că evenimentul produs la data de 1.12.2020, deși este suficient de grav pentru a se stabili o pedeapsă, rămâne totuși un eveniment izolat, fără impact definitoriu asupra traiectoriei profesionale și personale a inculpatului.

A menționat că, având în vedere că gravitatea faptelor este diminuată se impune reținerea circumstanțelor atenuante și diminuarea corespunzătoare a pedepsei, conform art. 76 alin. (1) din C. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Or, din motivarea cazului de recurs în casație invocat se constată că pe această cale se urmărește o reindividualizare a pedepsei, iar în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu poate fi cenzurată individualizarea pedepsei acest aspect vizând temeinicia hotărârii, astfel că aspectele invocate de inculpat nu pot fi examinate prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte reține că îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

Indicarea unui caz de recurs în casație, dintre cele prevăzute de lege și susținerea unor argumente care nu au legătură cu respectivul caz de casație și care nu permit reexaminarea unei hotărâri definitive conform limitelor impuse de lege, conduce la respingerea ca inadmisibilă a căii de atac.

Față de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 247/A din 29 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 247/A din 29 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2025.