ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2434/2010

Asupra recursurilor penale de față, Prin încheierea din 4 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților L.F., M.M. și D.A., apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații, solicitând casarea încheierii și punerea în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate conform disp. art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Inculpata D.A.

a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.; inculpatul L.F. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., iar inculpatul M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Prin sentința penală nr. 124 din 18 februarie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații la pedepse cu închisoarea pentru infracțiunile respective, dispunându-se ca acestea să se execute în regim de detenție.

Pentru inculpata D.A. s-a reținut că la data de 30 octombrie 2008 împreună cu inculpatul C.C.M. au vândut colaboratorului cu nume de cod C.F. cantitatea de 3,27 grame heroină contra sumei de 650 lei, iar în cursul lunii septembrie 2008 au aprovizionat cu heroină pe inculpatul I.I. din com. Chiajna, sat Roșu. Inculpatul L.F., în perioada 26 decembrie 2008 - 17 ianuarie 2009, atât împreună cu inculpata P.C., cât și singur, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, au vândut colaboratorului cu nume de cod M.F. cantitatea totală de 1,13 grame heroină contra sumei de 590 lei. Inculpatul M.M., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, implicându-l pe minorul C.M., au vândut colaboratorului C.F.

cantitatea de 0,31 grame heroină contra sumei de 160 lei. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform disp. art. 160 b . Constatând că sunt întrunite condițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., Curtea de Apel a dispus în mod legal menținerea stării de arest a inculpaților. Temeiurile care au determinat arestarea acestora impunând în continuare privarea de libertate.

Astfel, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea de săvârșire, frecvența acestui gen de infracțiuni, probabilitatea ca puși în libertate inculpații să comită infracțiuni legate de traficul de droguri. Pe de altă parte, recurenții inculpați sunt recidiviști în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) sau art. 37 lit. b) C. pen., aspect ce dovedește că inculpații perseverează în activitatea infracțională, existând temerea că puși în libertate vor relua această activitate.

Inculpații sunt legal deținuți, față de aceștia fiind pronunțată o hotărâre de condamnare, chiar dacă împotriva acesteia s-a exercitat calea de atac. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.F., M.M. și D.A. împotriva încheierii din 4 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 21312/3/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2010.