ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3775/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 429 din 29 octombrie 2007, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpatul C.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu art. 41, art. 42, C. pen. și art. 74, art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe perioada executării pedepsei, iar în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-au aplicat pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei aplicate în cauză.

S-a dedus din pedeapsa stabilită durata arestului preventiv de la 29 martie 2006 la 28 aprilie 2006. În latura civilă, s-au admis în parte cererile părților vătămate constituite părți civile, privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile echivalente cu valoarea mărfurilor livrate și neachitate. Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 640 lei cheltuieli către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că inculpatul C.M. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 72/D/P/2005 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Biroul Teritorial Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic.

art. 41-42 C. pen., constând în aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2003, în calitate de director și asociat al SC G.C. SRL Pucioasa cu rea-credință, a achiziționat mărfuri de la 106 părți vătămate, din care 7 societăți comerciale și 99 persoane fizice, prin inducerea acestora în eroare cu privire la efectuarea plății, emițând pentru plata acestora bilete la ordin, cunoscând că societatea se află în interdicție de plată, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 2.581.995,344 RON în scopul obținerii unui folos material injust. De asemenea, prin rechizitoriul nr. 127/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Dâmbovița, care a tăcut obiectul dosarului nr. 2097/120/2007 aflat pe rolul aceleași instanțe, inculpatul a fost trimis în judecată tot pentru săvârșirea altor acte materiale de înșelăciune comise perioada noiembrie - decembrie 2003 și ianuarie 2004, când inculpatul în aceeași calitate de director și asociat al aceleași societăți prin inducere în eroare, cunoscând că în contul societății nu există provizia necesară, a achiziționat de la partea vătămată SC N.B.M. Sfântu Gheorghe mărfuri în valoare de 103.177,046 lei, pentru plata cărora a emis patru bilete la ordin iar la termenul scadent acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în conturile SC G.C.

SRL Pucioasa iar de la partea vătămată C.C. a achiziționat o bovină în valoare de 638 lei prin inducere în eroare, respectiv i-a eliberat un bon prin care s-a obligat să achite contravaloarea animalului deși inculpatul cunoștea că nu are resurse financiare pentru plata contravalorii acestuia. Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2007, cauzele sau reunit, conform art. 32 C. proc. pen., actele materiale de înșelăciune fiind săvârșite de același inculpat, în aceeași perioadă, în același mod și fiind în aceeași fază procesuală.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, a declarațiilor inculpatului care a recunoscut că avea cunoștință că societatea pe care o administra nu avea disponibil în cont pentru achitarea contravalorii mărfurilor achiziționate, a raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, s-a reținut că la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu părțile vătămate, inculpatul a acționat cu rea-credință, inducându-le în eroare că le achită valoarea acestora la termenele stabilite și dacă ar fi avut cunoștință de situația financiară reală a societății, acestea nu ar fi livrat mărfurile și respectiv nu ar fi predat animalele vii pentru a fi sacrificate la abatorul societății.

S-a mai reținut de asemenea că biletele la ordin emise pentru cele 8 societăți comerciale constituie mijloc fraudulos întrucât inculpatul avea cunoștință că societatea pe care o administrează nu avea disponibil în conturile bancare cât și faptul că nu exista o posibilitate reală a alimentare a conturilor prin încasarea sumelor pretins datorate de debitorii săi cu atât mai mult cu cât inculpatul avea datorii față de mai mulți creditori.

Apărările inculpatului că nu a avut intenția să inducă în eroare societățile comerciale și că nu a obținut vreun folos material injust au fost înlăturate reținându-se că, chiar societățile în cauză au formulat plângeri la organele de cercetare penală și faptul că a desfășurat relații comerciale cu acestea o perioadă îndelungată nu este de natură a exclude reaua credință a inculpatului, intenția acestuia la săvârșirea faptei, respectiv inducerea în eroarea fost facilitată de încrederea câștigată în lunile anterioare din anul 2003 și prin neachitarea contravalorii bunurilor cumpărate, inculpatul a obținut implicit un folos material chiar dacă acesta nu a fost evidențiat prin bunuri personale.

La individualizarea pedepsei, instanța a apreciat că deși fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social și au fost prejudiciate un număr mare de părți vătămate, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut implicit săvârșirea infracțiunii, precizând că a avut cunoștință că societate administrată de el nu are mijloace financiare pentru plata mărfurilor achiziționate și ținând seama și de situația sa familială, respectiv de faptul că are în întreținere doi copii minori, s-au reținut circumstanțe atenuante, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul incriminator. În rezolvarea laturii civile a cauzei, se arată că inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de părțile vătămate constituite părți civile în cauză, mai puțin plata dobânzilor solicitate, obligând inculpatul la plata contravalorii produselor achiziționate.

Cererile părților vătămate privind plata daunelor morale au fost respinse cu motivarea că acestea nu au suferit efectiv nici un prejudiciu moral prin săvârșirea infracțiunii. Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.M. a declarat apel în termen legal, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Apelantul a susținut că nu a avut intenția să inducă în eroare societățile furnizoare și că acestea au fost de acord ca plata mărfurilor livrate să se efectueze cu bilete la ordin, însă în anul 2003 a contractat 45 de credite de la Banca C., sucursala Târgoviște, pe care le-a achitat integral iar biletele la ordin semnate și ștampilate lăsate pentru garantarea creditului nu i s-au restituit, fiind folosite fraudulos de bancă.

Solicită, în principal, efectuarea unei expertize financiar - contabile care să stabilească cauzele care au determinat incapacitatea de plată a SC G.C. SRL Pucioasa, dacă există sau nu prejudicii pentru părțile civile, dacă prin fapta de înșelăciune reținută în sarcina sa a obținut vreun folos material, întrucât a fost condamnat pe nedrept deoarece nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune iar dacă se apreciază că această probă nu este necesară, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul a criticat individualizarea pedepsei ca modalitate de executare arătând că executarea pedepsei aplicate în regim de privativ de libertate este excesiv de severă față de circumstanțele reale și personale, solicitând suspendarea condiționată a executării conform art. 81 și urm. C. pen.

Prin decizia penală nr. 85 din 28 mai 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul C.M. împotriva sentinței penale nr. 429 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Dâmbovița, pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în senul că a înlăturat dispozițiile art. 64 lit. a) teza I C. pen., ca pedepse accesorii și complementare. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parte civilă T.G. și inculpatul C.M. Prin recursul formulat în scris, partea civilă T.G. solicită achitarea de către inculpat a despăgubirilor bănești care i se cuvin. Prin recursul declarat de inculpat și susținut oral de apărătorul ales se solicită, în esență, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea expertizei financiar-contabile solicitată de inculpat și necesară soluționării corecte a cauzei.

Dezbaterile orale ale apărătorului ales sunt cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii și nu se vor relua. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Recursul declarat de partea civilă T.G. este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, deoarece această parte nu a declarat apel în cauză. Prin urmare, cererea de recurs nu poate fi primită. Recursul declarat de inculpatul C.M. este nefondat. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au stabilit, în baza probatoriului administrat, că inculpatul este autorul infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41, art. 42 C. pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie-decembrie 2003 și ianuarie 2004, în calitatea sa de director și asociat al SC G.C.

SRL Pucioasa, s-a aprovizionat cu mărfuri (carcasă porc, carcasă vită, animale vii) de la opt societăți comerciale și o sută de persoane fizice crescători de animale, pentru abatorizare și prelucrare; pentru plata contravalorii acestora, inculpatul a emis bilete la ordin (pentru persoanele juridice) și bonuri de plată (pentru persoanele fizice), în care a menționat greutatea animalului primit, suma de plată și termenul scadent, în condițiile în care știa că nu existau disponibilități bănești pentru valorificarea acestor instrumente de plată. S-a mai stabilit că prejudiciul creat în acest mod are o valoare de 2.581.995,34 RON și că inculpatul a acționat astfel în scopul obținerii unor foloase materiale necuvenite, dovada în acest sens fiind faptul că, după valorificarea mărfurilor, inculpatul a folosit sumele de bani obținute pentru achitarea creditelor contractate sau în interes personal, fără a acoperi măcar o parte din contravaloarea mărfurilor cumpărate.

Lipsa intenției inculpatului de a-și onora obligațiile contractate față de furnizori (persoane fizice și juridice) rezultă și din faptul că produsele achiziționate au fost vândute la prețuri mai mici decât cele practicare de obicei, astfel cum declară martorii B.E.G. și B.R., foști angajați ai societății conduse de inculpat. Este dovedită în cauză intenția inculpatului de a înșela părțile vătămate prin faptul că, deși cunoștea starea de incapacitate de plată a societății, declanșată de creditele foarte mari contractate în anul 2003 (aspect recunoscut de inculpat în declarațiile date la urmărirea penală în dosarele nr. 72/D/P/2005, 127/D/P/2006 cât și la instanță), inculpatul a emis bilete la ordin pentru a induce în eroare părțile vătămate cu privire la posibilitățile de plată ale societății.

De altfel, la data emiterii biletelor la ordin societatea se afla în interdicție bancară, așa cum reiese din actele BNR aflate la dosar. În consecință, este certă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa. Susținerile apărării inculpatului că nu era necesar ca societatea să aibă disponibil în cont la momentul emiterii biletelor la ordin sau că nu e dovedită obținerea de către inculpat a foloaselor necuvenite sunt lipsite de temei și suport probator, fiind contrazise de dovezile administrate și despre care s-a făcut vorbire. Cu privire la solicitarea inculpatului de a se efectua o expertiză financiar-contabilă pentru a se stabili cauzele care au determinat intrarea societății SC G.C.

SRL Pucioasa în incapacitate de plată și dacă prin fapta sa de înșelăciune părțile vătămate au fost prejudiciate, cât și dacă a obținut un folos material injust, Înalta Curte constată că în cauză s-a efectuat o expertiză extrajudiciară (filele 19-37 dosar fond) care conchide că incapacitatea de plată a societății inculpatului s-a datorat creditelor contractate cu B.C.R., sucursala Pucioasa, și B.C.C., sucursala Târgoviște, în anul 2003, comisioanelor achitate pentru obținerea acestora, dobânzilor calculate, întreruperii creditării de către B.C.C. în momentul descoperirii că inculpatul a obținut în mod fraudulos creditele, cât și managementului defectuos al societății. Așadar, vina aparține în exclusivitate inculpatului pentru starea societății de incapacitate de plată, fiind infirmată susținerea că s-a creat un blocaj financiar datorat faptului că debitorii societății nu au plătit din lipsa unor documente care să evidențieze situația invocată de inculpat.

Prin recursul declarat, inculpatul a invocat și faptul că a fost audiat de instanța de apel în condițiile în care nu a fost îndeplinită procedura de citare cu părțile civile N.M. și B.E. Or, această împrejurare putea fi invocată numai de părțile civile și în măsura în care le erau vătămate interesele. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului este dovedită, pedeapsa este just individualizată, cât și modalitatea de executare a acesteia, nefiind motive de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, urmând ca, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă T.G. împotriva deciziei penale nr. 85 din 28 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenta parte civilă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 85 din 28 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2008.