ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4275/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 9 ianuarie

2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

5352/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. și cu referire la art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul

O.G. la câte 7 ani închisoare, pentru trei infracțiuni săvârșite la 17 ianuarie

2002, 29 august 2001 și 3 decembrie 2001.

În baza art. 211 alin. (2) lit. e)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și cu referire la art. 13 C.

pen., a condamnat același inculpat la 7 ani închisoare, pentru fapta săvârșită

la 25 decembrie 2001.

Conform art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 371 din 9 decembrie 2000 definitivă, a Tribunalului

Dâmbovița și s-a contopit restul neexecutat de 4 luni și 26 zile în fiecare din

aceste pedepse, urmând să execute câte 7 ani închisoare, pentru fiecare

infracțiune din prezenta cauză.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa în final 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

timp de 3 ani după executarea pedepsei.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

S-a constatat că prejudiciul

părților vătămate P.M. și N.O.M. a fost recuperat prin restituire.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

obligat inculpatul la 9.000.000 lei cu titlu de confiscare în folosul statului,

luând act că părțile vătămate S.L.R. și I.A. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care

600.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut în sarcina inculpatului că la 3 decembrie 2001, în jurul

orelor 20,30, inculpatul s-a apropiat din spate de partea vătămată P.M. care

mergea pe str. Dealul Țugulea și i-a smuls geanta de pe umăr, în care avea o

agendă și bani, bun recuperat ulterior.

La 17 ianuarie 2002, orele 20,30, pe

aceeași stradă, inculpatul i-a smuls geanta părții vătămate S.L.R., în care

avea un telefon mobil și 400.000 lei, bun nerecuperat.

La 25 decembrie 2001, orele 14,00,

pe str. Lujerului inculpatul a smuls geanta părții vătămate I.A., în care avea

un telefon mobil și 400.000 lei, bun rămas nerecuperat.

Folosind același mod de a se apropia

din spate, la 29 august 2001, în jurul orei 0.30, pe str. Lujerului, inculpatul

a smuls geanta părții vătămate N.O.M. în care avea un telefon mobil, suma de

3.450.000 lei și acte personale, bunuri recuperate ulterior.

În fața instanței inculpatul a

recunoscut săvârșirea celor patru tâlhării.

Pentru toate faptele, instanța a

aplicat 7 ani închisoare, la individualizarea pedepsei având în vedere atât

modalitatea de săvârșire a tâlhăriilor, pericolul infracțiunilor, limitele de

pedeapsă prevăzute de textul sancționator, poziția procesuală sinceră,

cuantumul prejudiciului recuperat parțial, dar și starea de recidivă în care se

găsește, inculpatul săvârșind faptele la 5 zile după liberarea condiționată din

pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 371 din 9 decembrie 2000 a

Tribunalului Dâmbovița.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, motivând că s-a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 65 C. pen., în sensul că pedeapsa complimentară a

interzicerii unor drepturi se aplică numai pe lângă pedeapsa principală și nu

pe lângă rezultantă, iar în raport de circumstanțele reale în care inculpatul a

comis faptele se impunea aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare.

Curtea de Apel București, secția

II-a penală, prin decizia penală nr. 147 din 11 martie 2003 a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința atacată și aplicând dispozițiile art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani pe lângă fiecare din cele patru pedepse principale de câte 7 ani

închisoare.

În baza art. 35 C. pen., a stabilit

ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

A motivat instanța de apel că

instanța trebuia să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi

pe lângă cele patru pedepse principale aplicate și nu doar la pedeapsa

rezultantă.

În legătură cu al doilea motiv de

apel al parchetului pedepsele au fost just individualizate și nu se justifică

majorarea lor.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o

pentru confiscarea greșită a sumei de 9.000.000 lei în loc de 6.930.000 lei și

netemeinicia pedepselor aplicate, solicitând majorarea acestora.

Examinând recursul declarat de

Parchet se constată următoarele:

Cele 4 părți vătămate, respectiv

P.M., S.L.R., I.A. și N.O.M. nu s-au constituit părți civile pentru bunurile

sustrase.

În raport de declarațiile părților

vătămate cu privire la evaluarea bunurilor sustrase și de declarațiile

inculpatului prin care a arătat sumele obținute din vânzarea bunurilor, suma de

9.000.000 lei la care inculpatul a fost obligat cu titlul de confiscare, este

corectă.

În legătură cu al doilea motiv de

recurs, pedepsele aplicate în cuantum de 7 ani pentru cele 4 infracțiuni de

tâlhărie, au fost just individualizate.

În raport de numărul infracțiunilor

comise în concurs real se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.

Sub acest aspect urmează a admite

recursul declarat de parchet și casând în parte hotărârile atacate, se va

dispune aplicarea unui spor de 2 ani închisoare în conformitate cu art. 34 lit.

b) C. pen., stabilind ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani

închisoare.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, în

sensul celor reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr.

147/ A din 11 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul O.G.

Casează decizia penală atacată,

precum și sentința penală nr. 11 din 9 ianuarie 2003 a Tribunalului București,

secția I penală, cu privire la individualizarea pedepselor.

Aplică inculpatului un spor de 2 ani

închisoare conform art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Onorariu apărătorului din oficiu în

sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.