ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 705/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 6506 din 22 mai 2008

pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 47363/3/2007,

au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive

și excepția prescripției dreptului material la acțiune al

reclamantei – invocate de pârâtă – și a fost respinsă ca

nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București,

în contradictoriu cu pârâta C.N.T.A.T. SA.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de fond a reținut, în esență, cu

privire la cele două excepții, că acestea sunt neîntemeiate în

raport de art. 20 din O.G. nr. 45/1997, respectiv de art. 2 lit. c) din cele

două convenții de plată în care nu se stabilește

scadența obligației de plată, ci sursa din care urma să fie

recuperată suma pusă la dispoziție pârâtei. Pe fond instanța

a reținut că speței nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.

2 lit. c) alin. (2) din Convenția nr. 10/1995 și art. 3 din

Convenția nr. 1354/1996 reclamanta A.V.A.S. nefăcând dovada

obținerii de către pârâtă a unor dividende suplimentare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 283 din 4

iunie 2009, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei, iar prin încheierea

pronunțată la 15 octombrie 2009 a admis cererea de îndreptare a

erorii materiale strecurată în dispozitivul evocatei decizii și a

îndreptat eroarea materială în sensul că în loc de „anulează ca

netimbrat apelul” se va menționa „anulează apelul declarat”.

În pronunțarea acestei

decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență,

că persoana care a declarat și semnat apelul nu a făcut dovada

calității sale de reprezentant în raport de art. 10 alin. (1) din

O.U.G. nr. 23/2004 și de Ordinul nr. 9203 din 17 mai 2007 prin care s-a

dispus delegarea în sarcina vicepreședintelui a coordonării

activității Direcției Generale Juridice, ceea ce nu

echivalează cu reprezentarea în justiție.

Împotriva deciziei nr. 283

din 4 iunie 2009 și a încheierii din 15 octombrie 2009 a declarat recurs

reclamanta A.V.A.S. București, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta își

subsumează criticile în mod global motivelor de modificare reglementate de

art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și vizează, în

esență, următoarele aspecte:

- instanța a dispus

anularea apelului ca netimbrat deși intimata nu a solicitat acest lucru,

instanța acordând ceea ce nu s-a cerut.

- hotărârea cuprinde

motive contradictorii; astfel deși soluționează apelul pe

excepția lipsei calității de reprezentant, instanța, prin

dispozitiv, anulează apelul ca netimbrat.

- instanța de apel a

interpretat greșit dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 9203 din 17

mai 2007 emis de Președintele A.V.A.S. privind delegarea atribuțiilor

ce-i revin cu privire la activitatea Direcției Generale Juridice

către vicepreședintele pentru coordonarea activității

postprivatizare.

Înalta Curte, examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că

recursul este nefondat.

Primele două critici,

care vizează exclusiv decizia instanței de apel nr. 283 din 4 iunie

2009 sunt rămase fără obiect față de încheierea de

îndreptare pronunțată de aceeași instanță la 15

octombrie 2009.

În ceea ce privește cea

de-a treia critică, aceasta va fi respinsă ca nefondată.

Potrivit art. 10 alin. (1)

din O.U.G. nr. 23/2004 vicepreședintele A.V.A.S. exercită

atribuțiile delegate de președinte, atribuțiile și

răspunderile vicepreședintelui stabilindu-se prin ordin al

președintelui.

Din Ordinul nr. 9203 din 17

mai 2007 emis de Președintele A.V.A.S. rezultă că, potrivit art.

1 „începând cu data prezentului ordin coordonarea activității

Direcției Generale Juridice – aflată în subordinea Președintelui

A.V.A.S. se deleagă vicepreședintelui B.C. pentru coordonarea

activității de postprivatizare”.

Din redactarea

conținutului art. 1 din ordinul invocat de recurentă în

susținerea nelegalității deciziei atacate rezultă cu

evidență că delegarea vizează numai activitatea de

postprivatizare și nu pe cea de reprezentare a instituției publice în

justiție care ar fi impus existența unui mandat special dat în acest

sens semnatarului cererii de apel.

Așadar în mod legal

instanța de apel a reținut că înscrisul nu întrunește

cerințele necesare pentru a face dovada calității de reprezentat

a vicepreședintelui semnatar al declarației de apel, aplicând

sancțiunea instituită de art. 161 alin. (2) C. proc. civ., cu

respectarea cerinței prevăzută de alin. (1) al aceluiași

articol.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 283

din 4 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, și a încheierii pronunțată de aceeași

instanță la 15 octombrie 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.