ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1814/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1

din 6 ianuarie 2005, Curtea de Apel Iași, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petenții I.P., împotriva rezoluției nr. 153/ P din 21 iulie 2004 dată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neânceperea

urmăririi penale privind pe I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor personale, prevăzută de art. 246 C. pen., a

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și a

infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., precum și pe O.L.,

O.P., O.M. și M.P., pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals

intelectual și la infracțiunea de uz de fals.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că I.P. și S.E., prin plângerea înregistrată sub număr de

dosar 6528/2004, au cerut desființarea rezoluției din 21 iulie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus, în baza

dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale privind pe I.M., notar public, O.L., O.M., O.P. și M.P., petenții

susținând că notarul, instigat fiind de ceilalți intimați, încălcând

dispozițiile legale, a întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 3.201 din 22 iulie 1996, act prin care O.L. înstrăina soților O.P. și

O.M., 400 mp. teren situat în satul Mitești, comuna Miroslovești, județul Iași.

Petenții au susținut că

vânzarea a fost perfectată fără ca vânzătoarea să posede titlul de proprietate,

ceea ce i-a prejudiciat întrucât ei aveau drepturi proprii asupra respectivei

suprafețe de teren, fiind moștenitorii lui I.A.

Împotriva rezoluției

menționate, petenții au formulat plângere, aceasta fiind respinsă prin

rezoluția din 7 septembrie 2004 a procurorului ierarhic din Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași, dată în dosarul nr. 867/II/2/2004, aceasta reținând

că din actele premergătoare efectuate a rezultat că vânzarea suprafeței de

teren reclamate a avut loc cu luarea în considerare a certificatului nr. 1381 din

22 iulie 1996 eliberat de Consiliu Local al comunei Miroslovești și procesului

verbal de punere în posesie, acte cu care O.L. a dovedit că în baza Legii nr.

18/1991 a fondului funciar, era proprietara terenului, vânzarea putându-se

perfecta și în conformitate cu instrucțiunile nr. 710/1995 ale Ministerului

Justiției, în vigoare la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.

Nemulțumiți de hotărârea

instanței, petenții, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare

invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recursurile nu sunt fondate.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că suprafața de 400 mp. teren, asupra acesteia

petiționarii susținând, și în cauze civile, că sunt proprietari, face parte

dintr-o suprafață de 4.600 mp. teren, situată în intravilanul satului Mitești,

nr. topografic T4A –138, în acest sens ea fiind individualizată în titlu de

proprietate 88205/1996 eliberat numitului O.C.

Succesiune legală deschisă

după decesul acestuia (survenit la 10 martie 1994) a revenit soției

supraviețuitoare, O.L., fiicei P.V., fiului O.P., fiicei T.L., fiicei R.T. și

fiului O.C., certificatul de moștenitor purtând numărul 21 din data de 19

ianuarie 1995.

Între părțile menționate, la

data de 3 martie 1997, a avut loc un partaj voluntar, actul fiind autentificat

sub nr. 1235 din 3 martie 1997, suprafața de 400 mp., fiind inclusă în acest

partaj.

Vânzarea celor 400 mp. s-a

realizat și prin luarea în considerare a certificatului nr. 1381 din 22 iulie

1996 eliberat de Consiliul Local al comunei Miroslovești, a procesului-verbal

de punere în posesie, precum și a schiței terenului, acte ce dovedeau dreptul

de proprietate al lui O.L., decedată la 11 septembrie 2004.

Ca atare, se reține că în

cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni așa cum

s-au plâns petiționarii, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de

procuror, fiind legală.

În altă ordine de idei,

cauza civilă promovată de I.P. și S.E., în contradictoriu cu O.L. și comisia

județeană Iași, pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, cauză care a avut ca obiect

anularea titlului de proprietate nr. 88205 din 17 iunie 1996, a fost respinsă,

ca inadmisibilă, prin sentința civilă nr. 1237 din 4 iunie 2004 a Judecătoriei

Pașcani.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de petenți nefiind fondate, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

Conform art. 192 C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petenții I.P. și S.E. împotriva sentinței penale nr. 1

din 6 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurenți la plata

sumei de câte 300.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 martie 2005.