ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1814/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2005, Curtea de Apel Iași, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții I.P., împotriva rezoluției nr. 153/ P din 21 iulie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neânceperea urmăririi penale privind pe I.M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale, prevăzută de art. 246 C. pen., a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și a infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., precum și pe O.L., O.P., O.M.

și M.P., pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals intelectual și la infracțiunea de uz de fals. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că I.P. și S.E., prin plângerea înregistrată sub număr de dosar 6528/2004, au cerut desființarea rezoluției din 21 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale privind pe I.M., notar public, O.L., O.M., O.P. și M.P., petenții susținând că notarul, instigat fiind de ceilalți intimați, încălcând dispozițiile legale, a întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3.201 din 22 iulie 1996, act prin care O.L.

înstrăina soților O.P. și O.M., 400 mp. teren situat în satul Mitești, comuna Miroslovești, județul Iași. Petenții au susținut că vânzarea a fost perfectată fără ca vânzătoarea să posede titlul de proprietate, ceea ce i-a prejudiciat întrucât ei aveau drepturi proprii asupra respectivei suprafețe de teren, fiind moștenitorii lui I.A. Împotriva rezoluției menționate, petenții au formulat plângere, aceasta fiind respinsă prin rezoluția din 7 septembrie 2004 a procurorului ierarhic din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată în dosarul nr. 867/II/2/2004, aceasta reținând că din actele premergătoare efectuate a rezultat că vânzarea suprafeței de teren reclamate a avut loc cu luarea în considerare a certificatului nr. 1381 din 22 iulie 1996 eliberat de Consiliu Local al comunei Miroslovești și procesului verbal de punere în posesie, acte cu care O.L.

a dovedit că în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, era proprietara terenului, vânzarea putându-se perfecta și în conformitate cu instrucțiunile nr. 710/1995 ale Ministerului Justiției, în vigoare la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare. Nemulțumiți de hotărârea instanței, petenții, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Recursurile nu sunt fondate. Din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că suprafața de 400 mp. teren, asupra acesteia petiționarii susținând, și în cauze civile, că sunt proprietari, face parte dintr-o suprafață de 4.600 mp.

teren, situată în intravilanul satului Mitești, nr. topografic T4A –138, în acest sens ea fiind individualizată în titlu de proprietate 88205/1996 eliberat numitului O.C. Succesiune legală deschisă după decesul acestuia (survenit la 10 martie 1994) a revenit soției supraviețuitoare, O.L., fiicei P.V., fiului O.P., fiicei T.L., fiicei R.T. și fiului O.C., certificatul de moștenitor purtând numărul 21 din data de 19 ianuarie 1995. Între părțile menționate, la data de 3 martie 1997, a avut loc un partaj voluntar, actul fiind autentificat sub nr. 1235 din 3 martie 1997, suprafața de 400 mp., fiind inclusă în acest partaj. Vânzarea celor 400 mp.

s-a realizat și prin luarea în considerare a certificatului nr. 1381 din 22 iulie 1996 eliberat de Consiliul Local al comunei Miroslovești, a procesului-verbal de punere în posesie, precum și a schiței terenului, acte ce dovedeau dreptul de proprietate al lui O.L., decedată la 11 septembrie 2004. Ca atare, se reține că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni așa cum s-au plâns petiționarii, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, fiind legală. În altă ordine de idei, cauza civilă promovată de I.P. și S.E., în contradictoriu cu O.L. și comisia județeană Iași, pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, cauză care a avut ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 88205 din 17 iunie 1996, a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința civilă nr. 1237 din 4 iunie 2004 a Judecătoriei Pașcani.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de petenți nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. Conform art. 192 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții I.P. și S.E. împotriva sentinței penale nr. 1 din 6 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 300.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2005.