ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 228/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei rezultă următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1458 din 26

noiembrie 2008, Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins excepția

tardivității contestației împotriva deciziei nr. 3988/108/2008 și a deciziei

nr. 7809 din 18 septembrie 2007, iar pe fond, a respins ca nefondată acțiunea

formulată de O.M. în contradictoriu cu SC E. I.E.A. SA

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că O.M. a fost sancționat prin decizia nr. 7809 din 18

septembrie 2007, disciplinar, cu avertisment, deoarece a refuzat îndeplinirea

delegării dispusă de șeful său ierarhic.

A doua sancțiune a fost aplicată la

1 august 2008, întrucât contestatorul a refuzat delegarea dispusă la 25 iulie 2008

în sensul de a-și desfășura activitatea la punctul de lucru P-ța Crângași,

București, pe o perioadă determinată, începând cu 28 iulie 2007.

În luna septembrie 2007,

contestatorul a refuzat o altă delegare în cadrul sucursalei București a

societății intimate, condiționând plecarea de acordarea unui salariu de bază de

2500 lei. Ultima delegare a fost refuzată de contestator întrucât acesta nu

putea părăsi perimetrul orașului Cernavodă datorită unor factori obiectivi.

Cu ocazia anchetei administrative,

apărările contestatorului au fost înlăturate întrucât acesta nu a prezentat

acte medicale care să ateste tratamentul urmat, menite să justifice refuzul

delegării.

Instanța de fond a înlăturat

excepția de tardivitate a contestației întrucât intimata nu a depus dovada de

comunicare a deciziilor către contestator, pentru ca instanța să aibă posibilitatea

verificării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. b) C.

muncii.

Pe fond, tribunalul a concluzionat

că motivația refuzului contestatorului în cazul primei abateri disciplinare nu

a fost probată, iar în cazul celei de-a doua abateri, contestatorul a prezentat

înscrisuri referitoare la alte activități nonprofit, în mare majoritate

implicând funcții onorifice, activități culturale și sportive care nu erau de

natură să îl împiedice la prestarea activității sale de bază, ca salariat al

intimatei.

S-a apreciat că refuzul

contestatorului, nu este susținut de o motivație plauzibilă și suficient de

convingătoare pentru a justifica refuzul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu,

rezultând din contractul de muncă și regulamentul de ordine interioară.

Prin decizia nr. 390 din 23 iunie 2009,

Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, a constatat nul recursul declarat de reclamantul O.M., deoarece

recurentul a înfrânt dispozițiunile art. 303 C. proc. civ., nemotivându-și

recursul în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs O.M., recurs pe care, însă nu și l-a motivat.

Decizia nr. 390 din 23 iunie 2009 a

curții de apel Constanța, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de a fi

atacată cu recurs față de prevederile art. 377 pct. 2 alin. (4) coroborat cu

art. 3 pct. 3 C. proc. civ., care statuează că sunt supuse recursului numai

hotărârile pronunțate în primă instanță de tribunale care, potrivit legii nu

sunt supuse apelului și că, sunt hotărâri irevocabile, hotărârile dat în

recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Pentru aceste considerente, recursul

de față fiind inadmisibil, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de

reclamantul O.M. împotriva deciziei nr. 390 CM din 23 iunie 2009 a Curții de

Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 ianuarie 2010.