ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1137/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1137/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în
judecată înregistrată, la data de 19 noiembrie 2007, pe rolul Tribunalului
București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul
Primarul Sectorului 3 București a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL,
București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța:
să constate rezilierea de
drept a contractului de participare înregistrat la C.P.S. 3 București sub nr. 1239
din 03 decembrie 1998, încheiat între primărie și SC A. SRL – București privind
construcția și exploatarea pieței A. Râmnicul Sărat din București, Sectorul 3;
să dispună obligarea pârâtei
SC A. SRL – București la eliberarea și predarea pieței agroalimentare ce face
obiectul contractului mai sus menționat, către P.S. 3, în sensul de a o lăsa în
deplină proprietate primăriei;
să dispună obligarea
pârâtei la plata sumei de 96.644 euro reprezentând diferență cotă de asociere
neachitată aferentă perioadei contractuale iunie 2006 – octombrie 2007, a sumei
de 8.543 euro reprezentând majorări aferente perioadei contractuale aprilie
2006 – octombrie 2007, precum și a sumei de 342.589 dolari SUA reprezentând
penalități aferente perioadei decembrie 1998 – martie 2006, sume actualizate la
data punerii în executare a hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 902
din 12 martie 2008, Tribunalul București, secția a IX-a de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de
instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Pentru a pronunța această
soluție, Tribunalul a reținut, în esență, că obiectul acțiunii îl constituie
rezilierea unui contract de asociere în participațiune cu plata unor diferențe
de cotă de asociere în sumă de 96.644 euro și majorări și penalități de
întârziere în cuantum de aproximativ 350.000 dolari SUA, sume care, exprimate
în monedă națională la cursul de schimb valutar al B.N.R. la data introducerii
acțiunii, depășesc valoarea de 500.000 lei, astfel că, potrivit criteriului
valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține
Curții de apel.
Învestită cu soluționarea
cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2524 din 1
octombrie 2008, a admis excepția necompetenței materiale invocată de instanță
din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această
soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl constituie
rezilierea unui contract administrativ încheiat între o autoritate publică
locală și pretențiile decurgând din acest contract, astfel că, potrivit art. 10
alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, competența aparține tribunalului, deoarece competența instanței se
determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de textul de lege respectiv
numai în privința actelor administrative care privesc taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Constatând ivit conflictul
negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de apel a
înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea
acestuia.
Având în vedere obiectul
cauzei, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și
jurisprudența în materie, Înalta Curte stabilește competența în favoarea
Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal,
pentru considerentele arătate în continuare.
Este necontestat faptul că
litigiul poartă asupra unui contract administrativ încheiat între o autoritate
publică locală și o societate comercială.
Potrivit art. 10 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare:
„Art. 10 alin (1) Litigiile
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale
și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se
soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se
soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale
curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. […]”
În jurisprudența Instanței
Supreme[1], în mod
constant s-a reținut că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează
competența materială de fond în funcție de două criterii:
(i) poziționarea autorității
publice emitente a actului în sistemul administrației publice;
(ii) valoarea impozitului,
taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ
contestat.
Rezultă așadar că dacă actul
administrativ ce formează obiectul cauzei nu are ca obiect impozite, taxe,
contribuții sau datorii vamale, competența se stabilește în funcție de poziția
organului emitent, în speță a autorității publice care este parte în contractul
administrativ de asociere în participațiune, fiind irelevant sub acest aspect
cuantumul pretențiilor solicitate prin acțiune.
Această regulă se aplică și
în cazul contractelor administrative, cum este în cauză, contractul de asociere
în participațiune încheiat între P.S. 3 București și SC A. SRL – București.
Astfel fiind, întrucât în
cauză suntem în prezența unui litigiu privind un contract administrativ
încheiat de o autoritate publică locală, aparține secției de contencios
administrativ a tribunalului competența de a soluționa cauza în fond.
În consecință, în raport de
cele mai sus reținute, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte
va stabili competența în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.S. 3 București în contradictoriu
cu pârâta SC A. SRL – București în favoarea Tribunalului București, secția a
IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 februarie 2009.