ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1481/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea nr. 5/ MP din 12 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia

a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul P.V., fiul lui I. și M., în prezent deținut în Arestul I.P.J. Alba.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut că la data de 9 aprilie 2010 s-a înregistrat pe rolul instanței

cererea formulată de inculpatul P.V. prin care a solicitat liberarea provizorie

sub control judiciar motivând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.

160

2

C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai

mică de 18 ani, iar la dosar nu există date certe din care să rezulte că ar

încerca zădărnicirea adevărului sau că ar comite alte infracțiuni.

Reținând că sunt îndeplinite în cauză

condițiile prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen. instanța de fond a

admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

În raport de natura infracțiunilor pentru care

este cercetat inculpatul și temeiurile care au determinat arestarea preventivă,

instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control

judiciar nu este întemeiată.

Reține, de asemenea, instanța de fond că în

raport de stadiul actul al procesului, privarea de libertate a inculpatului

este oportună și justificată fiind de natură a evita orice posibilitate de

influențare a desfășurării anchetei.

Aspectele de ordin personal invocat în

apărare, apreciază instanța de fond, că nu pot constitui un temei rezonabil

pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a

formulat recurs inculpatul P.V. solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii instanței de fond și admiterea cererii de liberare provizorie sub

control judiciar apreciind că se încadrează în dispozițiile art. 160

2

C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii

recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de

drept, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția pronunțată de instanța de fond este

legală și temeinică, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt

îndeplinite condițiile de fond și formă ale cererii de liberare provizorie sub

control judiciar, însă pe fondul cererii a apreciat că cererea nu este

întemeiată.

Inculpatul P.V. este cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor de efectuare de tranzacții incompatibile cu funcția

deținută prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cumpărare

de influență prevăzută de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

trafic de influență prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. – 2 acte materiale – luare

de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte ce prezintă un

grad ridicat de pericol social ce au determinat instanța să dispună a se lua

față de inculpată cea mai aspră măsură preventivă privativă de libertate.

La luarea acestei măsuri s-a avut în vedere că

în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 apreciind că există

indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele

ce i se rețin în sarcină.

De asemenea, corect a apreciat instanța de

fond că și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt

îndeplinite în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și a

pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a

inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise,

gravitate dată în special de calitatea în care inculpatul a comis aceste fapte

cu un impact dovedit asupra opiniei publice de natură să afecteze

credibilitatea în actul de justiție.

Având în vedere calitatea pe care a deținut-o

inculpatul, există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să încerce să

influențeze martorii și să afecteze în mod negativ cursul procesului penal,

toate aceste considerente conducând la concluzia că este necesară, în acest

moment procesual, menținerea în stare de arest a inculpatului.

Circumstanțele personale invocate de inculpat,

deși favorabile, apreciază Înalta Curte că nu pot avea, în această fază

procesuală, un caracter determinant care să conducă la liberarea provizorie sub

control judiciar a inculpatului, stadiul cercetărilor, poziția adoptată de

inculpat în raport de comiterea faptelor ce i se rețin în sarcină, gravitatea

faptelor ca și temerea că lăsat în libertate există pericolul să influențeze

cursul procesului penal, justifică, în continuare, netemeinicia cererii de

liberare provizorie sub control judiciar.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.V. împotriva încheierii nr. 5/MP din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 457/57/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2010.