ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1481/2010

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea nr. 5/ MP din 12 aprilie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.V., fiul lui I. și M., în prezent deținut în Arestul I.P.J. Alba. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 9 aprilie 2010 s-a înregistrat pe rolul instanței cererea formulată de inculpatul P.V. prin care a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar motivând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mică de 18 ani, iar la dosar nu există date certe din care să rezulte că ar încerca zădărnicirea adevărului sau că ar comite alte infracțiuni.

Reținând că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen. instanța de fond a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar. În raport de natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și temeiurile care au determinat arestarea preventivă, instanța de fond a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată. Reține, de asemenea, instanța de fond că în raport de stadiul actul al procesului, privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei. Aspectele de ordin personal invocat în apărare, apreciază instanța de fond, că nu pot constitui un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul P.V. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că se încadrează în dispozițiile art. 160 2 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar, însă pe fondul cererii a apreciat că cererea nu este întemeiată.

Inculpatul P.V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de efectuare de tranzacții incompatibile cu funcția deținută prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cumpărare de influență prevăzută de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, trafic de influență prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. – 2 acte materiale – luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte ce prezintă un grad ridicat de pericol social ce au determinat instanța să dispună a se lua față de inculpată cea mai aspră măsură preventivă privativă de libertate.

La luarea acestei măsuri s-a avut în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 apreciind că există indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele ce i se rețin în sarcină. De asemenea, corect a apreciat instanța de fond că și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și a pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de gravitatea faptelor comise, gravitate dată în special de calitatea în care inculpatul a comis aceste fapte cu un impact dovedit asupra opiniei publice de natură să afecteze credibilitatea în actul de justiție.

Având în vedere calitatea pe care a deținut-o inculpatul, există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să încerce să influențeze martorii și să afecteze în mod negativ cursul procesului penal, toate aceste considerente conducând la concluzia că este necesară, în acest moment procesual, menținerea în stare de arest a inculpatului. Circumstanțele personale invocate de inculpat, deși favorabile, apreciază Înalta Curte că nu pot avea, în această fază procesuală, un caracter determinant care să conducă la liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, stadiul cercetărilor, poziția adoptată de inculpat în raport de comiterea faptelor ce i se rețin în sarcină, gravitatea faptelor ca și temerea că lăsat în libertate există pericolul să influențeze cursul procesului penal, justifică, în continuare, netemeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva încheierii nr. 5/MP din 12 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 457/57/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2010.