ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 20/2011

Asupra

recursurilor penale de față;

Examinând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

încheierea din 28 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul

art. 160/8 C. proc. pen. s-a constatat că sunt

îndeplinite condițiile

prevăzute de

lege pentru admiterea în principiu a cererilor de liberare provizorie sub

control

judiciar.

In temeiul art. 160/8a alin. (6) C. proc. pen. s-au

respins ca

neîntemeiate cererile de liberare provizorie de sub control judiciar

formulate de

inculpații A.F.N.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a

reținut că prin încheierea

nr.

3793 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis

recursul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva

încheierii nr. 26/MP din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia și s-a

dispus luarea măsurii

arestării preventive

în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru o

durată de 30 zile față de inculpații A.F.N. și P.T.N.,

începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare

preventivă nr. 9/U din 27 octombrie 2010 și nr. 10/U din 27 octombrie 2010,

măsură prelungită prin încheierea nr. 30/MP din 19 noiembrie 2010 a Curții de

Apel Alba Iulia încă 30 zile până la data de

24

octombrie 2010 și menținută în prezent prin încheierea instanței de fond de la

14 decembrie 2010

în temeiul art. 300/1 alin. (3) C. proc. pen.

S-a

reținut că prin rechizitoriul nr. 92/P din 8 decembrie 2010 al D.N.A. - Serviciul

Teritorial Alba Iulia s-a dispus trimiterea

în judecată în stare de arest preventiv a

inculpaților:

- A.F.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de

mită prevăzută

de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000;

trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea

nr. 78/2000; reținere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 272 C.

pen.

;

favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.; fals

material în înscrisuri oficiale și uz

de fals, prevăzute de art. 288 C. pen. și

art.

291 C. pen., raportate la art. 17 din Legea nr. 78/2000 și fals în declarații

prevăzută

de art. 292 C. pen.;

- P.T.N.

pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen.

raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; complicitate la favorizarea

infractorului prevăzută de art. 26 raportat la art. 264 C. pen.; complicitate

la reținere sau distrugere de înscrisuri

prevăzută

de art. 26 raportat la art. 272 C. pen.; complicitate la fals material în

înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 C. pen. raportat la

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, complicitate la uz de fals prevăzută de

art. 26

raportat la art. 291 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a

reținut prin actul de trimitere în judecată că în perioada 2006 -

21 octombrie 2010, în calitate de prim procuror

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu,

inculpatul A.F.N. a efectuat mai multe acte de corupție, de la

pretinderea/primirea

de mite până la favorizarea unor infractori, falsificarea

semnăturilor procurorilor din subordine, iar unele

acte materiale au fost săvârșite cu

participația inculpatului P.T.N.

La data de 23 decembrie 2010 inculpații A.F.N. și P.T.N.

au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, susținând că

pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunile care li se rețin în sarcină este de până

la

18 ani închisoare și nu sunt date care să justifice temerea că vor săvârși o

nouă infracțiune. Că nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului,

circumstanțele

personale

pledând în favoarea concluziei că nu prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, mai ales având în vedere starea

de sănătate a inculpatului A.F.N.

S-a reținut de instanța de fond că la puțin peste 2 luni

de la arestare, când încă

nu

s-a început cercetarea judecătorească, față de gravitatea acuzațiilor, datorită

relațiilor inculpaților cu martorii

(prietenie, cumetrie, foști colegi, colaboratori), cu

ceilalți inculpați, a sferei de influență a

inculpaților în zona în care domiciliază, în

acest moment procesual există riscul real că inculpații vor încerca să

zădărnicească

aflarea adevărului

prin exercitarea de presiuni asupra martorilor și celorlalte părți din

proces.

S-a mai avut în vedere și împrejurarea că au trecut numai 14 zile de la

verificarea arestării preventive, când s-a constatat că nu sunt suficiențe

garanții pentru punerea în libertate a inculpaților, respectiv de la precedenta

cerere de

liberare provizorie sub control

judiciar formulată de inculpatul A., interval de

timp în care situația

inculpaților nu a suferit modificări, care să justifice aplicarea unei măsuri

preventive mai puțin restrictive.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs inculpații A.F.N.

și P.T.N., solicitând admiterea recursului și punerea lor în libertate

întrucât nu sunt date din care să rezulte că vor

zădărnici aflarea adevărului iar scopul

măsurii poate fi atins și fără

privarea de libertate.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpații A.F.N.

și P.T.N. sunt cercetați pentru săvârșirea mai

multor

infracțiuni de trafic de

influență, reținere sau distrugere de înscrisuri, favorizarea

infractorului,

fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații și

complicitate la aceste infracțiuni, constând în aceea că în perioada 2006 -

21 octombrie 2010, în calitate de prim procuror

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu,

inculpatul A.F.N. a efectuat mai multe acte de corupție, de la

pretinderea/primirea

de mite până la favorizarea unor infractori, falsificarea

semnăturilor procurorilor din subordine, iar unele

acte materiale au fost săvârșite cu

participația inculpatului P.T.N.

Împotriva celor doi inculpați s-a luat măsura arestării

preventive la data de 27

octombrie 2010 prin mandatele de arestare preventivă nr.

9/U/2010 și respectiv 10/U/2010 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.

f) C. proc. pen.

, respectiv pedeapsa prevăzută de lege mai mare de 4 ani

închisoare și există

probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Procedând la respingerea cererilor de liberare provizorie

sub control judiciar

formulate de inculpați, instanța de fond a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică.

Potrivit

dispozițiilor art. 160/2 C. proc. pen., liberarea

provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanța de judecată,

atât în cursul

urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, în cazul

infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor

intenționate pentru care legea prevede

pedeapsa

închisorii ce nu depășește 18 ani și dacă nu există date din care rezultă

necesitatea de a-1 împiedica pe învinuit sau

inculpat să săvârșească alte infracțiuni

sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea unor

părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte

asemenea

fapte.

Față de datele existente la dosar din care reiese presupunerea

rezonabilă că

inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați, iar

arestarea preventivă nu a

depășit perioada rezonabilă, în actuala fază a

procesului, Înalta Curte constată că temeiurile care au fost avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive nu s-au

schimbat și ca atare nu se impune

liberarea provizorie sub control judiciar.

Având

în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpații sunt

cercetați, împrejurările în care acestea au fost comise și calitatea pe care

inculpații au avut-o anterior sunt suficiente

date din care să rezulte că vor încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a

celorlalte părți din

proces.

Totodată,

potrivit dispozițiilor Convenției europene pentru apărarea

drepturilor omului și ale Constituției României

referitoare la libertatea individuală,

lipsirea de libertate a unei

persoane se poate dispune atunci când există motive

temeinice că s-a săvârșit o infracțiune și din necesitatea de a se

împiedica săvârșirea unui noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea

ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în

bune condițiuni a procesului penal.

Față de cele menționate, recursurile declarate de

inculpați sunt nefondate, iar

în

temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

ca nefondate recursurile declarate de inculpații A.F.N. și P.T.N. împotriva

încheierii din 28 decembrie 2010

pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori

și de familie, în dosarul nr. 1628/36/2010.

Obligă recurentul inculpat A.F.N. la plata sumei de 225

lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 25 lei

reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa

din

fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat P.T.N. la plata sumei de 300

lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei

reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 5 ianuarie 2011.