ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 20/2011

Asupra recursurilor penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 28 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 160/8 C. proc. pen. s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar. In temeiul art. 160/8a alin. (6) C. proc. pen. s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie de sub control judiciar formulate de inculpații A.F.N. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că prin încheierea nr. 3793 din 27 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de D.N.A.

- Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii nr. 26/MP din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru o durată de 30 zile față de inculpații A.F.N. și P.T.N., începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă nr. 9/U din 27 octombrie 2010 și nr. 10/U din 27 octombrie 2010, măsură prelungită prin încheierea nr. 30/MP din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia încă 30 zile până la data de 24 octombrie 2010 și menținută în prezent prin încheierea instanței de fond de la 14 decembrie 2010 în temeiul art. 300/1 alin. (3) C. proc. pen. S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 92/P din 8 decembrie 2010 al D.N.A.

- Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților: - A.F.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000; reținere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 272 C. pen. ; favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen., raportate la art. 17 din Legea nr. 78/2000 și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.; - P.T.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen.

raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; complicitate la favorizarea infractorului prevăzută de art. 26 raportat la art. 264 C. pen.; complicitate la reținere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 26 raportat la art. 272 C. pen.; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, complicitate la uz de fals prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. S-a reținut prin actul de trimitere în judecată că în perioada 2006 - 21 octombrie 2010, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, inculpatul A.F.N.

a efectuat mai multe acte de corupție, de la pretinderea/primirea de mite până la favorizarea unor infractori, falsificarea semnăturilor procurorilor din subordine, iar unele acte materiale au fost săvârșite cu participația inculpatului P.T.N. La data de 23 decembrie 2010 inculpații A.F.N. și P.T.N. au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, susținând că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care li se rețin în sarcină este de până la 18 ani închisoare și nu sunt date care să justifice temerea că vor săvârși o nouă infracțiune. Că nu vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului, circumstanțele personale pledând în favoarea concluziei că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, mai ales având în vedere starea de sănătate a inculpatului A.F.N.

S-a reținut de instanța de fond că la puțin peste 2 luni de la arestare, când încă nu s-a început cercetarea judecătorească, față de gravitatea acuzațiilor, datorită relațiilor inculpaților cu martorii (prietenie, cumetrie, foști colegi, colaboratori), cu ceilalți inculpați, a sferei de influență a inculpaților în zona în care domiciliază, în acest moment procesual există riscul real că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin exercitarea de presiuni asupra martorilor și celorlalte părți din proces. S-a mai avut în vedere și împrejurarea că au trecut numai 14 zile de la verificarea arestării preventive, când s-a constatat că nu sunt suficiențe garanții pentru punerea în libertate a inculpaților, respectiv de la precedenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A., interval de timp în care situația inculpaților nu a suferit modificări, care să justifice aplicarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații A.F.N. și P.T.N., solicitând admiterea recursului și punerea lor în libertate întrucât nu sunt date din care să rezulte că vor zădărnici aflarea adevărului iar scopul măsurii poate fi atins și fără privarea de libertate. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpații A.F.N. și P.T.N. sunt cercetați pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de trafic de influență, reținere sau distrugere de înscrisuri, favorizarea infractorului, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații și complicitate la aceste infracțiuni, constând în aceea că în perioada 2006 - 21 octombrie 2010, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, inculpatul A.F.N.

a efectuat mai multe acte de corupție, de la pretinderea/primirea de mite până la favorizarea unor infractori, falsificarea semnăturilor procurorilor din subordine, iar unele acte materiale au fost săvârșite cu participația inculpatului P.T.N. Împotriva celor doi inculpați s-a luat măsura arestării preventive la data de 27 octombrie 2010 prin mandatele de arestare preventivă nr. 9/U/2010 și respectiv 10/U/2010 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. , respectiv pedeapsa prevăzută de lege mai mare de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Procedând la respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Potrivit dispozițiilor art. 160/2 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, la cerere, în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și dacă nu există date din care rezultă necesitatea de a-1 împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Față de datele existente la dosar din care reiese presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați, iar arestarea preventivă nu a depășit perioada rezonabilă, în actuala fază a procesului, Înalta Curte constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și ca atare nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar. Având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, împrejurările în care acestea au fost comise și calitatea pe care inculpații au avut-o anterior sunt suficiente date din care să rezulte că vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a celorlalte părți din proces.

Totodată, potrivit dispozițiilor Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și ale Constituției României referitoare la libertatea individuală, lipsirea de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune și din necesitatea de a se împiedica săvârșirea unui noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condițiuni a procesului penal. Față de cele menționate, recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respinse. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A.F.N. și P.T.N. împotriva încheierii din 28 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. 1628/36/2010. Obligă recurentul inculpat A.F.N. la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat P.T.N. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 5 ianuarie 2011.