ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 296/ F din 17 martie 2009 a Tribunalului București, secția penală, în baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. prevederilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M. (fiul lui M. și P.) la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. conform art. 65 C. pen. În baza prevederilor art. 86 1 C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, conform art. 86 2 C. pen.

Pe perioada termenului de încercare inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu; c) să comunice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. În baza prevederilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile astfel: 15.161 lei către Spitalul Clinic de Urgență București cu dobânda legală până la completa achitare a debitului și la 15.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale (prin apreciere) către partea civilă P.F.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat cuțitul folosit la comiterea faptei (aflat în prezent în custodia I.P.J. Ilfov, Postul de Poliție Nuci). A respins cererea de schimbare a calificării juridice a faptei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în ziua de 4 martie 2007 inculpatul a consumat băuturi alcoolice într-un bar din comuna Nuci, sat Micșuneștii Mari, județul Ilfov. În acel bar a avut un conflict cu martorul N.C., după care inculpatul a părăsit localul, deplasându-se la un alt local fiind urmărit de același martor, unde conflictul între cei doi a continuat.

Ambii au fost evacuați din local și s-au îndreptat spre un alt bar situat pe strada principală. Pe drum, N.C. s-a întâlnit cu partea vătămată P.F. și martorul R.D. și s-au îndreptat spre barul L.S. pentru a-l căuta pe inculpatul D.M. Cei trei s-au întâlnit pe strada principală cu inculpatul, căruia i-au cerut explicații referitoare la agresarea martorului N.C. Se reține că inculpatul a aplicat victimei P.F. două lovituri în zona anterioară și posterioară stânga cu un cuțit cu lama de 11 cm, provocându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie. Potrivit raportului medico-legal întocmit în cauză P.F. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător la data de 4 martie 2007 și au necesitat pentru vindecare 50 de zile îngrijiri medicale.

Se mai reține că imediat după agresiune partea vătămată a fost internată în Spitalul Clinic de Urgență București în perioada 4 martie 2007 - 6 aprilie 2007 cu diagnosticul „agresiuni plăgi prin înjunghiere multiple”. Din foaia de observație clinică rezultă că s-a intervenit chirurgical la 5, respectiv 6 martie 2007. Instanța fondului a examinat probele din cauză și a respins apărarea inculpatului în sensul că nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la legitima apărare prev. de art. 44 C. pen. și nici ale art. 73 lit. b) C. pen. referitoare la circumstanța atenuantă legală a provocării. S-a motivat că, în fapt, incidentul a fost provocat de martorul N.C., iar agresiunea s-a consumat mai târziu când inculpatul a lovit cu cuțitul pe partea vătămată care nu a comis niciun act provocator sau periculos la adresa inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 228/ A din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. A desființat în parte sentința penală nr. 296/ F din 17 martie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond: În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Curtea de Apel a motivat majorarea pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a pedepsei, făcând aplicarea art. 72 C. pen. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul D.M. Înalta Curte a fost sesizată cu un recurs peste termen formulat în condițiile art. 385 3 rap. la art. 365 C. proc. pen. În ședința publică din 28 iulie 2010 cererea de recurs a inculpatului a fost pusă în discuția părților. Examinând cererea de recurs, Curtea constată următoarele: Inculpatul D.M. a fost încarcerat la data de 15 decembrie 2009 în executarea pedepsei, apreciindu-se că hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare. Curtea mai observă că inculpatul a formulat cerere, calificată ca declarație de recurs, la 13 ianuarie 2010 (fila 1, 9 dosar Tribunal București).

Potrivit art. 385 3 alin. (2) rap. la art. 365 alin. (1) C. proc. pen. partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara recurs peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. Având în vedere că data începerii executării pedepsei inculpatului este 15 decembrie 2009, data încarcerării, iar recursul peste termen este expediat de inculpat la 13 ianuarie 2010, potrivit ștampilei cu data poștei de pe plicul aflat în Dosarul nr. 7466/3/2010 al Tribunalului București, în cauză a fost depășită condiția termenului de 10 zile necesară pentru luarea în considerare a recursului ca fiind făcut peste termen în condițiile art. 385 3 rap.

la art. 365 alin. (1) C. proc. pen. Așa fiind, Curtea va respinge cererea de recurs peste termen formulată de inculpat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca tardiv recursul inculpatului D.M. împotriva Deciziei penale nr. 228/ A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de recurs peste termen formulată de inculpatul D.M. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 228/ A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat D.M. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iulie 2010.