ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1543/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 180 din 3 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 8142/117/2011 s-a dispus, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului R.G. (fiul lui G. și D.) la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani și 6 luni, prev. de art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj :

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, conform programului ce îi va fi stabilit de către consilierul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c ) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării, prev. de art. 86

4

C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., comb. cu art. 998 - 999 C.civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.000 RON către partea civilă B.S.M., respingând restul pretențiilor civile formulate de aceasta.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., comb. cu art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 226,39 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, iar suma de 100,07 RON cu dobânda legală începând cu data de 26 martie 2011 și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Spitalul Municipal Gherla.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 800 RON.

În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.300 RON reprezentând onorariu avocațial în favoarea părții civile B.S.M.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul este căsătorit cu R.G., având împreună o fiică R.L.D.

Partea vătămată B.S.M. a întreținut relații sexuale cu soția inculpatului începând cu luna noiembrie 2010, respectiv cu fiica inculpatului în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011.

În cursul lunii martie 2011, inculpatul a surprins-o pe soția sa că are o relație extraconjugală cu partea vătămată, solicitându-le, în mod repetat, să înceteze aceste relații, lucru care nu s-a întâmplat.

În încercarea de a-și salva căsnicia, inculpatul a apelat și la părinții părții vătămate, ajungând până la proferarea de amenințări cu moartea la adresa părții vătămate, în situația în care nu-i lasă în pace familia.

În cursul zilei de 26 martie 2011, inculpatul a plecat la pescuit de la magazinul familiei aflat în localitatea Bunești, jud. Cluj. La magazin a rămas soția inculpatului, singură.

Martora R.G. a sunat-o pe partea vătămată B.S.M. solicitându-i să vină la magazin. Aceasta din urmă a venit, fiind adusă cu autoturismul de către martorul Z.O. Partea vătămată a rămas la magazin, urmând ca martorul Z. să vină ulterior să o ia.

În acest interval de timp, inculpatul a revenit la magazin, deplasându-se cu autoturismul dinspre municipiul Gherla spre localitatea Bunești, jud. Cluj, intersectându-se pe drum cu martorul Z.O. motiv pentru care, acesta din urmă a sunat-o pe partea vătămată să o prevină.

Partea vătămată a părăsit imediat magazinul și a luat-o la fugă, pe drumul Național 1 C în direcția opusă, înspre municipiul Dej, fiind sesizată de inculpat.

Inculpatul a urmărit-o și a lovit-o deliberat cu autoturismul. Pentru a scăpa, partea vătămată și-a schimbat direcția de mers și a luat-o la fugă în sens contrar, înspre municipiul Gherla.

Inculpatul a luat un cuțit din autoturism și cu el în mână a fugit, urmărind-o pe jos; a ajuns-o, după care cei doi s-au încăierat, inculpatul aplicându-i lovituri, inclusiv cu cuțitul în spate. Partea vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul s-a urcat peste ea, încercând să-i aplice o lovitură de cuțit în piept, în timp ce partea vătămată ținea de cuțit.

Altercația părților a fost sesizată de către familia P., încă din momentul în care inculpatul o fugărea pe partea vătămată cu cuțitul, respectiv martorii P.M., P.C. și C.P., care se aflau în apropiere, pe câmp, la munci agricole.

Martorii P.C. și C.P. au intervenit, deplasându-se în fugă la locul în care se aflau părțile. Martorul P.C. l-a prins pe inculpat de mâna în care avea cuțitul, iar în momentul în care, tatăl său, martorul C.P. i-a spus inculpatului că nu este bine ce face, acesta din urmă a încetat agresiunea, părțile ridicându-se de la pământ, fiecare deplasându-se în direcție diferită.

Partea vătămată a fost consultată și tratată la Spitalul Municipal Gherla și apoi în regim de urgență în noaptea de 26/27 martie 2011 la Unitatea de Primire Urgențe - UPU Cluj-Napoca.

Fiind sesizate prin numărul de urgență 112, organele de poliție s-au deplasat și au cercetat locul faptei.

De asemenea, organele de poliție s-au deplasat la domiciliul inculpatului și au examinat autoturismul acestuia aflat în parcare.

Au fost ridicate și examinate hainele purtate de partea vătămată în momentul agresiunii.

A fost de asemenea examinată și partea vătămată, fiind consemnate și fotografiate leziunile prezentate de aceasta în urma agresiunii.

Din actele medicale puse la dispoziție de unitățile medicale în care a fost consultată și tratată partea vătămată și din raportul de constatare medico-legală emis de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca rezultă că, persoana: vătămată a prezentat diagnosticul final - "Politraumatism. TCC grad I. TCF. Plagă prin înjunghiere regiunea scapulară stânga. Corp metalic străin imparietal. Afirmativ agresiune". La examenul radiologie al Clinicii de Radiologie Cluj-Napoca din 26 martie 2011, s-a constatat prezența în regiunea pulmonară a imaginii unui corp străin metalic.

La examenul obiectiv medico-legal din 28 martie 2011, s-a constatat prezența a trei leziuni pe corpul părții vătămate - regiunea parietală stânga, soluție de continuitate acoperită cu crustă hematică de 0,8/0,5 cm; regiunea scapulară stânga, plagă suturată de 1 cm., cu tumefierea subjacentă moderată; cotul drept, echimoză palid violacee discontinuă cu tumefiere subjacentă moderată de 8/8 cm.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că, partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp tăietor - înțepător. Leziunile necesită 11 - 12 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei. Leziunea de la cotul drept s-ar fi putut produce prin lovirea regiunii de către un corp dur aflat în mișcare (posibil oglinda retrovizoare externă a unui autovehicul).

Totodată, în faza de urmărire penală, la solicitarea părților, a fost efectuată o expertiză medico-legală în cauză.

Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că, partea vătămată B.S.M. a prezentat ca urmare a agresiunii din data de 26 martie 2011, leziuni corporale traumatice constând în plagă parietală stânga, plagă înjunghiată nepenetrantă în regiunea scapulară stânga, echimoză cot drept. Leziunile au necesitat 11 - 12 zile îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei. Descrierea plăgii înțepate - tăiate din regiunea subscapulară stânga relevă existența unui traiect oblic interparietal al acesteia. Nu există elemente obiective de ordin medico-legal care să susțină posibilitatea ca traiectoria obiectului tăietor-înțepător a fost deviată. Explorările imagistice efectuate au evidențiat că, poziția corpului străin radio-opac de la nivelul hemitoracelui stâng este subtegumentară - la nivelul țesutului celular subcutanat și antero-lateral stânga față de stern. Se opinează că, acesta nu are ca proveniență lama cuțitului corp delict, fără a se putea face precizări referitoare la natura acestuia.

Inculpatul nu a dorit să dea declarații în faza de urmărire penală; cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, după studierea dosarului, a dorit să facă precizări referitoare la săvârșirea faptelor, aspecte ce au fost consemnate în procesul-verbal încheiat;

Astfel, inculpatul a arătat că, în cursul lunii martie 2011, a aflat de relațiile avute de partea vătămată B.S.M., atât cu soția, cât și cu fiica sa, aspecte confirmate de altfel și de martorii B.L. - mama părții vătămate -, R.L. - fiica inculpatului -, Z.O., C.A.I., I.G.F., M.I.A.

În data de 26 martie 2011, a plecat la pescuit și a revenit la magazin pentru a lua un băț de pescuit, găsind-o aici pe partea vătămată care, a luat-o la fugă. A urmărit-o cu autoturismul, a ajuns-o din urmă, moment în care partea vătămată a sărit peste autoturism și a continuat să alerge în sens contrar.

Inculpatul a luat din autoturism cuțitul cu care mergea la pescuit și a alergat după partea vătămată, respectiv că, a alunecat și a căzut peste aceasta din urmă provocându-i leziuni, inclusiv cu cuțitul. Între cei doi au intervenit două persoane, care i-au solicitat inculpatului să o lase pe partea vătămată, moment în care, ar fi încetat agresiunea.

În faza de judecată, inculpatul s-a prevalat de asemenea de disp. art. 70 C. proc. pen..

Partea vătămată B.S.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale; cu ocazia cuvântului în dezbateri, apărătorul ales al acesteia a solicitat și suma de 1.000 RON cu titlu de daune materiale.

Referitor la daunele materiale solicitate, instanța constată faptul că, pe de o parte, au fost tardiv formulate, constituirea de parte civilă putându-se face, potrivit disp. art. 15 alin. (2) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, precum și în faza de judecată până la citirea actului de sesizare; iar pe de altă parte, nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.

În privința daunelor morale solicitate instanța apreciază că, o sumă de 1.000 RON reprezintă un echivalent bănesc just și suficient pentru acoperirea prejudiciului fizic și psihic suferit de partea civilă B.S.M., având în vedere starea de fapt mai sus reținută, gradul ridicat al culpei acesteia determinată de întreaga sa atitudine anterior descrisă.

Spitalul Municipal Gherla s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100,07 RON cu dobânda legală începând cu data de 26 martie 2011 și până la achitarea integrală a debitului, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 226,39 RON, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

La termenul din data de 19 aprilie 2012, inculpatul - prin apărător ales - a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, respectiv din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., în cea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., arătând în esență faptul că, inculpatul nu a urmărit nici o clipă să suprime viața victimei, leziunile cauzate au fost superficiale și nu au pus în primejdie viața părții vătămate; cererea a fost pusă în discuția părților la termenul de mai sus, instanța urmând a se pronunța asupra ei prin prezenta hotărâre.

Instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Astfel, coroborând declarațiile părții vătămate, cu actele medicale și medico-legale - leziune la cotul drept -, cu cele consemnate în procesul-verbal de examinare a autoturismului inculpatului - oglinda retrovizoare stânga spartă și deteriorată, inclusiv din precizările inculpatului date cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală rezultă fără dubiu că, partea vătămată a fost urmărită și lovită intenționat cu autoturismul de către inculpat.

De asemenea, din coroborarea celor consemnate în procesul-verbal de cercetare a locului faptei - pete de sânge pe sol, a celor constatate în procesul-verbal de examinare a hainelor persoanei vătămate - tăietură cu perforare a bluzei în zona omoplatului stâng, a leziunilor prezente în planșa fotografică a corpului victimei - omoplat stâng și parietal stânga, a actelor medicale și medico-legale - lovituri cu corp dur și corp tăietor - înțepător, a declarațiilor părții vătămate și a martorilor P.M., P.C., C.P. rezultă că, inculpatul a urmărit-o în fugă pe partea vătămată B.S.M., a ajuns-o, i-a aplicat lovituri, inclusiv cu cuțitul în zona omoplatului stâng, s-a urcat peste ea, încercând să-i aplice o lovitură de cuțit în piept, moment în care au intervenit martorii P.C. și C.P., martorul P.C. prinzându-l efectiv pe inculpat de mâna în care ținea cuțitul. Întregul comportament al inculpatului, urmărirea și lovirea intenționată a părții vătămate cu autoturismul, perseverarea în urmărirea și agresarea fizică a acesteia, inclusiv cu cuțitul în zona omoplatului stâng, continuarea violențelor prin încercarea de a-i aplica o lovitură de cuțit în piept, fiind necesară intervenția efectivă a martorilor pentru salvarea vieții victimei demonstrează fără dubiu că, inculpatul a dorit și a urmărit suprimarea vieții părții vătămate B.S.M.

O dovadă în plus a celor precizate mai sus o constituie și faptul că, potrivit declarațiilor martorilor B.L., Z.O. și B.M.D., inculpatul, după ce a aflat de relația soției sale cu partea vătămată, în câteva rânduri, a amenințat-o cu moartea pe aceasta din urmă în situația în care nu-i lasă familia în pace, fapt ce nu s-a întâmplat; așa încât, starea conflictuală dintre părți a atins apogeul la momentul în care inculpatul și-a surprins din nou soția la magazin împreună cu partea vătămată, moment ce a coincis cu ajungerea acestuia la capătul răbdării, la limita maximă a suportabilității unei astfel de situații.

Instanța a constatat că, în mod corect organul de urmărire penală a reținut în speță incidența prevederilor art. 73 lit. b) C. proc. pen. ținând cont de faptul că, inculpatul a avut cunoștință de relația extraconjugală a soției sale cu partea vătămată; le-a solicitat celor doi, în mai multe rânduri să înceteze relația, apelând în acest sens chiar și la părinții părții vătămate pentru a-și salva căsnicia, aspect ce reiese fără dubii din declarațiile martorilor B.L. - mama părții vătămate -, R.L. - fiica inculpatului -, Z.O., C.A.I., I.G.F., M.I.A.

În condițiile în care, la data de 26 martie 2011, și-a lăsat singură soția la magazin și a plecat la pescuit, iar la revenirea sa intempestivă i-a găsit pe cei doi singuri la magazin, partea vătămată luând-o la fugă la apariția sa, context în care, inculpatul a considerat că au profitat de lipsa sa pentru a întreține din nou relații sexuale, este evident că a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de o provocare din partea părții vătămate produsă printr-o atingere gravă a demnității persoanei, o atingere gravă adusă inclusiv vieții de familie a inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptei concretizat în modul și împrejurările de săvârșire ale acesteia, urmările produse; de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, faptul că a fost provocat de partea vătămată, așa cum s-a arătat mai sus, acest ultim argument constituind o circumstanță legală atenuantă potrivit art. 73 lit. b) C. pen., aplicând astfel pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Referitor al modalitatea de executare s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu consecințele prev. de art. 86

1

alin. (3) lit. a) - d) C. pen.

În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel partea civilă B.S. și inculpatul R.G.

Partea civilă a solicitat desființarea sentinței și în rejudecare obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale și achitarea integrală a cheltuielilor judiciare.

Inculpatul R.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea de loviri și alte violențe iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 198/A/2012 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul R.G., împotriva Sentinței penale nr. 180 din data de 3 mai 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o în parte, cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile.

Pronunțând o nouă hotărâre, a redus cuantumul despăgubirilor acordate părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj la suma de 113,19 RON, precum și cele acordate părții civile Spitalul Municipal Gherla la suma de 50,03 RON, cu dobânda legală începând cu data de 26 martie 2011 și până la achitarea integrală a debitului.

A înlăturat obligarea inculpatului R.G. la plata sumei de 1.000 RON daune morale către partea civilă B.S.M.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă B.S.M., împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat partea civilă B.S.M. să plătească inculpatului R.G. suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel și a respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în apel.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit suma de 50 RON ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea civilă B.S.M. să plătească suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Sub aspectul laturii penale instanța de apel, a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă în hotărârea primei instanțe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, intenția de suprimare a vieții victimei rezultând din analiza actelor medicale, constatându-se că leziunile au fost localizate în zona parietală stângă, regiunea scapulară stângă, zone considerate vitale, leziunile fiind produse prin folosirea unui cuțit.

De asemenea, în stabilirea formei de vinovăție, instanța de apel a făcut trimitere la declarațiile martorilor oculari, dar și starea conflictuală existentă între părți ceea ce a atras reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a reținut că despăgubirile materiale și morale se impun a fi micșorate, în procent de 50% ca urmare a reținerii stării de provocare.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs partea civilă B.S.M., solicitând casarea acestora și în rejudecare majorarea despăgubirilor civile.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, iar încadrarea juridică atribuită faptei este legală.

Din probele administrate rezultă că, în data de 26 martie 2011, pe fondul unei stări de provocare, inculpatul R.G. a lovit cu un cuțit partea vătămată B.S.M., producându-i leziuni în zone considerate ca fiind vitale.

Critica recurentei părți civile se impune a fi examinată din două perspective: prima are în vedere cazul de casare care permite reformarea hotărârilor sub aspectul stabilirii eronate a cuantumului daunelor morale și materiale, respectiv reducerea despăgubirilor atunci când instanța constată incidența unei cauze legale de atenuare, respectiv săvârșirea faptei în stare de provocare.

Sub primul aspect, Înalta Curte apreciază că hotărârile sunt supuse examinării, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. (caz de casare păstrat și prin Legea nr. 2/2013 cu mențiunea că acesta nu mai poate fi invocat din oficiu astfel cum prevăd dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.), pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. - reintrodus prin art. XVIII pct. 49 din Legea nr. 202/2010, urmare pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 783/2009 - hotărârile pot fi supuse casării și atunci când acestea sunt contrare legii sau când s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Încălcarea legii materiale - penală/civilă - se poate produce în trei modalități principale: neaplicarea de către instanța de fond a unor proceduri legale care trebuiau aplicate; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată; aplicarea greșită a dispozițiilor legale care trebuiau aplicate.

Aceste modalități de încălcare a legii sunt valabile atât în ceea ce privește latura penală a cauzei cât și latura civilă.

Ne aflăm în prezența unei greșite aplicări a legii civile atunci când instanța a obligat inculpatul la despăgubiri, deși nu erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale - existența faptei, săvârșirea acesteia de către inculpat, legătura de cauzalitate - sau acordarea de despăgubiri atunci când nu este permisă de legea civilă.

În ceea ce privește greșita întindere a cuantumului despăgubirilor materiale și morale, aceasta poate constitui o critică în calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 385

9

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care, cazurile de casare prevăzute în alineatul 1 pot fi invocate, atât cu privire la soluționarea laturii penale cât și a laturii civile a cauzei.

În fine, trebuie avut în vedere și faptul că în Codul de procedură civilă - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - este reglementat un caz de casare care se referă la hotărârile pronunțate cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin urmare, câtă vreme în recursul civil, care are ca obiect daunele produse printr-o infracțiune, există un caz de casare pentru aplicarea greșită a legii civile și în procesul penal, trebuie să existe un caz de casare similar care să permită instanței de recurs a verifica dacă legea civilă a fost sau nu corect aplicată.

Sub cel de-al doilea aspect, se impune a se reține că, potrivit dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ., orice faptă a omului, săvârșită cu intenție, praeterintenție sau culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat a-l repara.

Ca regulă, gravitatea faptei nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, autorul faptei urmând a răspunde integral pentru prejudiciul cauzat. Cu toate acestea, în cazul în care paguba a fost cauzată atât din culpa autorului faptei, cât și din culpa victimei, adică din cauza lor comună, nu există nici un temei legal în baza căruia partea din paguba cauzată din culpa victimei, să fie reparată de autor.

Despăgubirile civile pe care trebuie să le suporte autorul, nu vor reprezenta, în astfel de situații, repararea integrală a pagubei, ci numai a unei părți a acesteia, întinderea ei determinându-se în raport cu gravitatea culpelor autorului și victimei, stabilită pe baza probelor administrate în cauză.

Ca atare, în speța dedusă judecății, cum fapta inculpatului a fost săvârșită în stare de provocare, despăgubirile materiale și civile, respectiv cheltuielile judiciare vor fi reduse în raport de culpa victimei, în speță aceasta fiind stabilită într-un procent de 50%.

Ca atare, criticile recurentei părți civile sunt nefondate, cuantumul despăgubirilor fiind stabilite în raport de limita dovedirii lor și în raport de starea de provocare care obligă la reducerea corespunzătoare a cuantumului acestora.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 198/A din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimatul inculpat R.G.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă B.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 198/A din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimatul inculpat R.G.

Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și la plata sumei de 1833,65 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul inculpat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2013.

Procesat de GGC - NN