ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4145/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4145/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin

Sentința penală nr. 200 din 19 august 2011, inculpatul C.I. a fost condamnat la

o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în temeiul prev. de art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 modificată prin O.U.G. nr. 6/2010, precum și la o pedeapsă

de 3 ani închisoare, în temeiul prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu

referire la art. 323 alin. (1) C. pen.

Pedepsele

aplicate inculpatului C.I. au fost contopite, în pedeapsa cea mai grea, de 3

ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Conform

prevederilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În

temeiul prev. de art. 86

1

, art. 86

2

, art. 86

3

C. pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei și a pedepsei accesorii pe o durată de 6 ani ce

constituie termen de încercare.

Pe

durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere;

-

să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Tulcea;

-

să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În

baza prev. cu art. 86

3

alin. (3) C. pen. inculpatului C.I. i s-a

impus obligația de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ

sau de calificare, pe durata termenului de încercare.

Totodată,

inculpatului i s-a atras atenția asupra consecințelor revocării suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei.

A

fost condamnat inculpatul T.A.D., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani, în temeiul prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 modificată prin O.U.G. nr. 6/2010.

Conform

prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen.

inculpatul T.A.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pedepsele

aplicate inculpatului T.A.D. au fost contopite, în pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Inculpatului

T.A.D. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În

baza prev. art. 86

1

, art. 86

2

, art. 86

3

C.

pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare.

Pe

durata termenului de încercare, inculpatul T.A.D. a fost obligat să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Tulcea;

-

să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

Potrivit

prevederilor art. 86

3

alin. (3) C. pen. inculpatul T.A.D. a fost

obligat ca pe durata termenului de încercare de a desfășura o activitate sau de

a urma un curs de învățământ sau de calificare.

Inculpatului

T.A.D. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen. cu referire la art. 83 C. pen.

Tot

prin hotărârea menționată anterior, a fost condamnat și inculpatul P.A. la o

pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în temeiul prev. de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin O.U.G. nr. 6/2010.

Conform

prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C.

pen.inculpatul P.A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Pedepsele

aplicate inculpatului P.A. au fost contopite, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

Inculpatului

P.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În

temeiul prev. de art. 86

1

, art. 86

2

, art. 86

3

C. pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului P.A. au

fost suspendate sub supraveghere în privința executării, pe un termen de

încercare de 6 ani.

Inculpatul

P.A. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare, să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere;

-

să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Tulcea;

-

să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

Inculpatul

P.A. a fost obligat, în baza art. 86

3

alin. (3) C. pen. să

desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ sau de calificare,

pe durata termenului de încercare.

Inculpatului

P.A. i s-a atras atenția asupra consecințelor revocării suspendării sub

supraveghere a executării pedepselor.

Inculpatul

T.D.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, în temeiul prev.

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin O.U.G. nr. 6/2010 cu

aplicarea art. 109 C. pen.

În

temeiul prev. art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C.

pen. și art. 109 C. pen., inculpatul T.D.C. a fost condamnat la pedeapsa de 2

ani închisoare.

Cele

două pedepse aplicate inculpatului T.D.C. au fost contopite în pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen., inculpatului T.D.C. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

Conform

prev. art. 110 C. pen., și art. 110

1

C. pen., s-a dispus suspendarea

sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, a

executării pedepselor aplicate inculpatului T.D.C. pe un termen de încercare de

4 ani.

În

temeiul prev. art. 110

1

și a art. 86

3

C. pen., inculpatul

T.D.C. a fost obligat ca, după împlinirea vârstei de 18 ani, să respecte

următoarele măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Tulcea;

-

să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

Totodată,

inculpatului T.D.C. i s-a atras atenția asupra consecințelor revocării

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 844 C. pen. cu

referire la art. 83 C. pen.

Prin

Sentința penală nr. 200 din 19 august 2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a

dispus restituirea către inculpați a următoarelor bunuri:

-

un telefon marca N., de culoare neagră, cu cartela SIM O., cu nr. de telefon X1

către inculpatul C.I.;

-

un telefon mobil marca S., de culoare neagră, cu cartela SIM O., cu nr. de

telefon X1 și un aparat electroshock, cu inscripția, către inculpatul T.A.D.;

-

două telefoane marca S. de culoare neagră către inculpații P.A. și T.D.C.

În

conformitate cu art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 900 grame canabis rămas în

urma analizelor din probele nr. 1, 2 și 3, sigilate cu sigiliul de tip M.I. nr.

11036, predate B.C.C.O. Cluj-Napoca în baza procesului-verbal din 16 august

2010 și a cantității de 53,0 grame canabis rămas în urma analizelor chimice,

sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr. 35988, predată B.C.C.O. Cluj-Napoca în baza

procesului-verbal din 01 septembrie 2010.

Conform

art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare

statului, P.A. în sumă de 1900 lei, iar inculpații C.I., T.D.C. și T.A.D. la

câte 1.675 lei fiecare.

Onorariu

cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 300 lei s-a dispus să fie plătit din

fondurile Ministerului Justiției către avocat E.A.M., din cadrul Baroului de

Avocați Tulcea.

Pentru

a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a că prin actul de acuzare

că la data de 9 august 2010, lucrătorii S.C.C.O. Harghita s-au sesizat cu

privire la faptul că inculpatul M.C.M. este implicat în activități care cad sub

incidența Legii nr. 143/2000 în sensul că procură, deține și comercializează

substanțe stupefiante (cannabis).

Din

informații a rezultat că acesta a procurat și deținut aproximativ 1 kg de

cannabis pe care intenționa să-l comercializeze în perioada 10 - 11 august 2010

pe raza municipiului Miercurea-Ciuc, unde are diferite legături infracționale,

știut fiind că drogurile proveneau dintr-o cultură proprie pe care o deținea în

curtea imobilului.

A

rezultat ulterior că acesta nu era implicat în activitatea infracțională legată

de droguri, că cel care a inițiat activitatea de procurare, culegere, pregătire

(uscare și împachetare) și coordonarea comercializării este inculpatul minor

T.D.C., zis "B." sau "B.R.". Astfel, la începutul lunii

august 2010, acesta a cunoscut o persoană de sex masculin cu numele de

"C.". Acesta l-a întrebat dacă știe pe cineva care vinde marijuana.

Inculpatul T.D.C. i-a spus inculpatului C.I. Acesta i-a precizat că are acasă

într-o pungă de plastic marijuana și cunoaște un loc unde cresc asemenea

plante. Inculpatul T.D.C. a preluat punga cu cannabis de la inculpatul C.I. și

i-a vândut-o lui "C." pentru suma de 30 de lei. După ce acesta a

verificat marfa cumpărată și s-a convins că este marijuana a comandat

cantitatea de 1,3 kg. Despre această cantitate le-a spus inculpaților că urma

să fie vândută pentru suma de 515 milioane lei, astfel 500 grame la Adjud iar

restul în Odorheiu Secuiesc. Pentru a verifica dacă plantele din acel loc sunt

marijuana (cannabis) au accesat internetul și după ce au dat căutare

"iarbă marijuana" și au obținut date despre această plantă, s-au

convins că plantele existente din acea cultură situată în județul Tulcea, în

orașul Măcin, este marijuana. Cei doi inculpați, împreună cu inculpații P.A. și

T.A.D. s-au deplasat, și în două ture au recoltat cantitatea de cannabis găsită

cu ocazia flagrantului. După recoltare au dus-o la domiciliul învinuitului

P.A., unde au uscat-o și după ce au făcut rost de un cântar, au partajat-o în

pachețele a câte 5 grame, 500 de grame și 300 de grame pentru vânzare. Cu marfa

astfel pregătită în data de 11 august 2010, învinuiții și inculpații s-au

întâlnit cu "C.". Inculpatul C.I. și învinuitul T.A.D., după ce au

primit bani pentru drum de la "C." au plecat spre Adjud având marfa

asupra lor. "C." le-a intermediat vânzarea întregii cantități de

substanțe stupefiante, punându-i în legătură cu o persoană de sex masculin cu

numele de "S.", care urma să cumpere întreaga cantitate de cannabis

pentru suma de 515 milioane lei și cu care urmau să se întâlnească în

localitatea Adjud unde au fost și prinși.

În

data de 11 august 2010, inculpații C.I. și T.A.D., potrivit înțelegerii avute

telefonic cu numitul "S." din Odorheiu Secuiesc, județul Harghita,

s-au întâlnit la mijlocul drumului, respectiv în localitatea Adjud, în

restaurantul "P.C.A." și în momentul efectuării vânzării-cumpărării

cannabisului, au fost prinși în flagrant.

S-a

arătat că, în cauză, deși au fost efectuate cercetări cu privire la persoanele

indicate de inculpați ca fiind "C." și "S." nu s-a reușit

identificarea și prinderea lor până în prezent. Canabisul ridicat cu ocazia

flagrantului a fost dus la Laboratorul de Expertiză din Cluj-Napoca. Din

Raportul de expertiză cu numărul 942462/2010 a rezultat că substanțele ridicate

erau 933,3 grame de cannabis, conțin Tetrahidrocannabinol, substanțe psihotrope

de plantă cannabis, care face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr.

143/2000.

Inculpaților

le-au fost recoltate probe biologice, din Buletinele de analiză medicală depuse

cu numerele 801, 802, 803 și 804, rezultând că aceștia nu au consumat cannabis,

aspect care subliniază faptul că substanțele ridicate, respectiv cannabis, erau

destinate comercializării.

În

cursul urmăririi penale a fost identificat terenul de pe care inculpații au

cules cannabisul. Acesta era situat la ieșirea din orașul Măcin, în zona

denumită în termen popular "Valea lui Hagiu", respectiv tarlaua nr.

14, aparținând numitului B.

În

prezența martorilor asistenți, inculpații au condus și indicat organelor de

poliție locul exact din care au cules cannabisul. Aceștia au recoltat 17 buc.

din plantele menționate și le-au sigilat și înaintat la laborator în vederea

expertizării.

Din

concluziile raportului de expertiză cu numărul 942506 din 01 septembrie 2010, a

rezultat că fragmentele vegetale recoltate în urma identificării terenului de

unde a fost cules cannabisul ridicat cu ocazia flagrantului de la învinuiți și

inculpați este substanță psihotropă biosintetizată de plantă cannabis. Din

procesul-verbal întocmit de către S.C.C.O. Tulcea, a rezultat că, cultura

spontană de cannabis a fost recoltată (38,2 kg cannabis) și distrusă.

Deși

inculpații au recunoscut starea de fapt deschisă prin actul de acuzare, s-au

declarat nevinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în

judecată, susținând că nu le-ar fi comis dacă nu ar fi fost provocați de acea

persoană "C." și au afirmat că nu solicită aplicarea prevederilor

art. 320

1

C. proc. pen.

În

apărare, au solicitat efectuarea unei alte expertize tehnice asupra plantelor

confiscate, motivat de făptui că din raportul întocmit de Laboratorul D.C.C.O a

rezultat că plantele aparțin genului cannabis, și nu că ar fi cannabis.

De

asemenea, s-a solicitat audierea în calitate de martori, a numiților K.K.

(despre care s-a pretins că ar fi C.) și M.C.M. și s-au depus copii ale

deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la încălcarea

prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenție.

Cererea

privind efectuarea unei alte expertize a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece

în cauză s-a stabilit că substanțele ridicate conțin tetrahidrocannabinol,

substanță psihotropă de plantă cannabis ce face parte din tabelul anexă nr. III

din Legea nr. 143/2000.

Potrivit

art. 125 C. proc. pen., efectuarea unei noi expertize este posibilă dacă

organul de cercetare penală sau instanța de judecată are îndoieli cu privire la

exactitatea concluziilor raportului de expertiză ori o astfel de situație nu

există în cauză.

Din

examinarea deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului ale căror copii au

fost depuse la dosar, și nu numai (similare fiind și cauzele Bulfinschi

împotriva României, Ali împotriva României) rezultă obligația instanțelor

interne de a verifica apărarea inculpatului și de a administra probe în acest

scop; condamnarea numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi

penale, fiind de natură să conducă la încălcarea dreptului la apărare și a

prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenție.

În

consecință, instanța a admis cererea inculpaților, de audiere a celor 2 martori

deoarece s-a pretins că administrarea acestei probe va demonstra provocarea

inculpaților de către un investigator sub acoperire sau colaborator al

acestuia.

S-a

procedat la audierea martorului M.C.M. a cărui declarație nu este concludentă

nici cu privire la provocarea acestora de a comite faptele pentru care au fost

trimiși în judecată.

Audierea

lui K.K. nu a fost posibilă, deși au fost acordate 3 termene de judecată în

acest scop, rezultând din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere

și adresa Inspectoratului de Jandarmi Județean din Covasna că numitul K.K. nu

locuiește la adresa indicată.

Deoarece

din actele dosarului nu a rezultat faptul că numitul "C.", implicat

în activitatea infracțională a inculpaților, ar fi unul și același cu martorul

K.K. a cărui audiere s-a solicitat, și nici faptul că acesta ar fi investigator

sub acoperire ori colaborator, instanța a considerat și că amânarea

soluționării cauzei (în vederea audierii acestuia, după cum s-a solicitat și la

termenul din 16 august 2011 este nejustificată.

În

cauză s-a solicitat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea,

efectuarea unor referate de evaluare a celor patru inculpați.

Examinând

probele administrate în cauză, respectiv procesele verbale de redare a

convorbirilor, procesul-verbal de prindere în fragrant, imaginile foto,

rapoartele de expertiză biocriminalistică, buletinele de analiză medicală,

declarațiile inculpaților, ale martorului M.C., audiat în cauză, referatele de

evaluare și celelalte acte depuse la dosar, instanța de fond a constatat că

situația de fapt prezentată prin actul de inculpare este corectă, și acest

lucru rezultă cu certitudine din coroborarea probelor amintite, fiind

recunoscută și de inculpați.

Raportat

la situația de fapt reținută, având în vedere susținerile făcute în apărarea

inculpaților, instanța consideră că vinovăția acestora poate fi reținută fără

dubiu, pentru următoarele considerente:

Încadrarea

juridică a faptei de trafic ilicit de droguri, raportat la planta de cannabis,

a ridicat, într-adevăr, unele probleme în sensul lipsei de coerență în ce

privește aprecierea drogului ca fiind din categoria drogului de risc sau de

mare risc și aceasta deoarece în tabelul nr. III al Anexei la Legea nr.

143/2000, printre drogurile de mare risc sunt enumerate cannabisul, rezina și

uleiul de cannabis, în timp ce în tabelul I legiuitorul consideră că

tetrahidrocannabinolul (THC) este un drog de mare risc.

În

practica judiciară s-a stabilit că, în cazul în care fapta se săvârșește în

legătură cu planta de cannabis, cu rezina sau uleiul de cannabis, acestea

trebuie să fie calificate ca fiind droguri de risc, deoarece produc efecte mai

ușoare asupra sistemului nervos central al consumatorului decât THC -

sintetizat. Aceasta fiind și voința legiuitorului, se poate constata că planta

de cannabis constituie drog de risc fără a face vreo distincție între

concentrațiile de THC ce pot exista la diferitele tipuri ale acesteia.

A

reține că, datorită concentrației reduse de THC, traficul ilicit raportat la

unele plante de cannabis nu prezintă în concret gradul de pericol social al

unei infracțiuni, ar însemna să se treacă peste voința legiuitorului.

În

ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire

la art. 323 C. pen., instanța reține că pentru existența pluralității

constituite legea pretinde conlucrarea mai multor persoane, de natură să dureze

în timp, determinată de un obiectiv comun, concepție unică și disciplină

statornică a membrilor, condiții care se verifică în speță.

Spre

deosebire de această pluralitate, care presupune unirea sau gruparea mai multor

persoane în vederea comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, prin art. 7 din

Legea nr. 39/2003 a fost incriminată inițierea sau constituirea unui grup

infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup. Această

infracțiune nu trebuie confundată cu pluralitatea constituită ca în cazul

infracțiunii prev. de art. 323 C. pen., deoarece prima implică mai multe

condiții intrinseci, și anume organizarea grupului, reguli de acțiune, o

ierarhie a membrilor și repartizarea rolurilor acestora, dar și condiția

specifică referitoare la comiterea vreuneia dintre infracțiunile grave

prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003. Legiuitorul a stabilit prin art. 8

din Legea nr. 39/2003, că inițierea sau constituirea ori aderarea sau

sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni,

care nu este un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit

art. 167 sau art. 323 C. pen.

În

consecință, faptele inculpaților C.I., T.A.D., P.A., T.D.C. care, în perioada 9

- 11 august 2010 au procurat (cules), deținut, preparat prin uscare, ambalat în

pachețele substanțele stupefiante (cannabisul menționat) și au fost prinși în

flagrant în momentul vânzării unei persoane de sex masculin, cu numele de

"S.", întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și

pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată

de O.U.G. Nr. 6/2010.

Faptele

inculpaților C.I. și a lui T.D.C. care au inițiat grupul infracțional

menționat, care au conceput și stabilit modalitatea de desfășurare a

activității de recoltare, uscare, ambalare și vânzare a cannabisului menționat,

precum și activitatea celor doi învinuiți, P.A. și T.A.D. care au aderat și au

desfășurat activitățile infracționale menționate, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prev. și pedepsită de art. 8 din Legea nr.

39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.

Deși

la data comiterii faptelor, inculpatul T.D.C. era minor și față de acesta sunt

aplicabile prevederile art. 99 și următoarele C. pen., instanța apreciază că nu

este justificată reținerea față de ceilalți trei inculpați a agravantei prev.

de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 referitoare la folosirea minorilor în

săvârșirea faptelor prevăzute de art. 2 - 11.

Pentru

aceasta, instanța a avut în vedere faptul că T.D.C. nu poate fi considerat

"minor folosit", atâta timp cât acesta a inițiat activitatea

infracțională, a luat legătura cu inculpatul C.I. și apoi cu ceilalți doi

inculpați luând măsurile necesare pentru atingerea scopului propus, respectiv

culegerea, prepararea prin uscare, ambalarea cannabisului și transportarea

drogurilor, fiind la rândul său răspunzător pentru faptele comise.

Susținerile

avocatului inculpaților C.I., T.A.D. și T.D.C. în sensul că în cauză sunt

incidente prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., nu sunt întemeiate

deoarece infracțiunile care fac obiectul cauzei nu sunt din categoria celor la

care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de existența

sesizării sau autorizării organului prevăzută de lege. Numai în cazul acestor

infracțiuni este necesară verificarea modului de sesizare a organului de

urmărire penală, deoarece potrivit art. 221 alin. (1) C. pen., organele

judiciare se pot sesiza din oficiu, când află pe orice cale că s-a săvârșit o

infracțiune (cu excepția celor pentru care este necesară plângerea prealabilă a

persoanei vătămate).

În

cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un

proces-verbal în acest sens. În cauză, există procesul-verbal din 9 august 2010

prin care organul de urmărire penală s-a sesizat "din oficiu" cu

privire la faptul că făptuitorul M.C.M. este implicat în activități care cad

sub incidența Legii nr. 143/2000 în sensul că, procură, deține și

comercializează substanțe stupefiante cannabis.

Din

informații a rezultat că acesta a procurat și deținut aproximativ 1 kg de

cannabis pe care intenționa să-l comercializeze în perioada 10 - 11 august 2010

pe raza municipiului Miercurea-Ciuc, unde avea diferite legături infracționale.

Se

știa că drogurile proveneau dintr-o cultură proprie pe care o deținea în curtea

imobilului.

Faptul

că a fost indicat numele unei alte persoane decât a unuia dintre inculpați nu

poate să producă consecințe de natura celor solicitate (achitarea

inculpaților).

Apărările

inculpaților referitoare la lipsa vinovăției lor, datorată provocării sau a

înscenării din partea organelor de cercetare au fost analizate în raport de

probele administrate în cauză și în lumina deciziilor Curții Europene a

Drepturilor Omului, constatându-se că nu există o similitudine între situațiile

prezentate în aceste hotărâri și situația prezentată în cauză, iar vinovăția inculpaților

pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni poate fi reținută.

Într-adevăr,

nu a rezultat cine este persoana numită "C." care aflându-se în

Măcin, într-o seară din luna august 2010, s-a apropiat de un grup de tineri

(aproximativ 10, conform declarației inculpatului T.D.C.) și i-a întrebat dacă

îi pot procura marijuana. Printre acești tineri se afla și inculpatul T.D.C.

care i-a spus că va încerca, deși nu știe sigur și astfel a primit o carte de

vizită.

Inculpatul

T.D.C., fiind "prieten vechi" cu inculpatul C.I. știa că acesta are

acasă cannabis, cunoscut sub denumirea populară de cânepă industrială (a se

vedea în acest sens declarațiile inculpaților date în fața Tribunalului

Harghita la 12 august 2010). Prin urmare, declarațiile inculpaților referitoare

la acest aspect, date în cauză, nu sunt sincere, ele tinzând să demonstreze că

fără o cerere din partea lui "C." nu s-ar fi preocupat de cannabis.

Această

pungă de cannabis a fost prezentată lui "C." care declarându-se

mulțumit, le-a mai cerut.

Astfel,

inculpații C.I. și T.D.C. i-au antrenat în activitatea infracțională și pe

ceilalți doi inculpați, constituind un grup în scopul culegerii, preparării și

vânzării plantelor de cannabis.

În

concluzie, nimeni nu le-a pus la dispoziție inculpaților C.I. și T.D.C.

droguri. Aceștia, aflându-se în posesia plantelor de cannabis, erau implicați

deja în activități legate de droguri.

La

individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere prevederile art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana

inculpaților, modul și împrejurările în care au fost comise.

În

ceea ce îl privește pe inculpatul minor T.D.C., în raport de prevederile art.

99 C. pen., instanța reține că față de gravitatea faptelor comise, aplicarea

unei măsuri educative nu este justificată, mai ales că la data de 3 noiembrie

2011, relativ la modul de executare a pedepselor rezultante, instanța apreciază

- în raport de vârsta tânără a celor patru inculpați și de faptul că aceștia se

află la primul conflict cu legea penală - că scopul pedepselor va putea fi

atins și fără executarea efectivă, în regim de detenție, că întregul proces

penal a constituit o experiență pe care inculpații nu o vor uita, și că își vor

îndrepta comportamentul în viitor, concluzie ce se impune și față de conținutul

referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Tulcea.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța -

Biroul Teritorial Tulcea și inculpații T.A.D., C.I. și T.D.C., criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate.

În

apelul parchetului s-a criticat soluția instanței de fond pentru greșita

înlăturare a agravantei prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

143/2000 pentru inculpații majori, din încadrarea juridică a faptelor reținute

în sarcina acestora, fără a se pune în discuție această schimbare de încadrare juridică

și, implicit, pentru aplicarea acestora a unor pedepse nelegale. Totodată, s-a

mai criticat și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, în

sensul că, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și cantitatea

mare de droguri, se impunea un cuantum mai ridicat al pedepselor și executarea

acestora în regim privativ de libertate, întrucât inculpații nu prezintă

garanții că se vor reeduca fără executarea pedepselor. În subsidiar, s-a

solicitat reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c) C. pen.,

pentru infractorii majori.

Apelanții

inculpați T.A.D., C.I. și T.D.C. au criticat hotărârea primei instanțe, pentru

greșita condamnare, în condițiile în care sunt incidente dispozițiile art. 68

alin. (2) C. pen., în sensul că au fost provocați, prin promisiuni și îndemnuri

de organele de poliție să săvârșească faptele.

Prin

Decizia penală nr. 10/MP din 25 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T -

Biroul Teritorial Tulcea și inculpații T.A.D. și C.I. S-a desființat în parte

sentința penală și rejudecând: s-a făcut aplicarea prevederilor art. 75 lit. c)

C. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. față de inculpații majori C.I.,

T.A.D. și P.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 modificată prin O.U.G. nr. 6/2010 și de art. 8 din Legea nr. 39/2003

cu referire la art. 323 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., reținute în sarcina acestora.

În

temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin

O.U.G. nr. 6/2010 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și a art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. au fost condamnați inculpații C.I., T.A.D. și P.A. la pedeapsa

de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pedeapsă complementară, pentru fiecare.

În

baza prevederilor art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.

și aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. au

fost condamnați inculpații C.I., T.A.D. și P.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pedeapsă complementară, pentru fiecare.

În

baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele

aplicate inculpaților C.I., T.A.D. și P.A. în pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă complementară.

S-a

menținut aplicarea prevederilor art. 71 C. pen. și a art. 86

1

, art.

86

2

, art. 86

3

C. pen. și a art. 71 alin. (5) C. pen. față

de inculpații C.I., T.A.D. și P.A.

A

fost respins apelul declarat de inculpatul T.D.C. ca nefondat împotriva

aceleiași sentințe.

Examinând

legalitatea și temeinicia Sentinței penale nr. 200 din 19 august 2011 a

Tribunalului Tulcea, în raport de criticile din apelurile parchetului, și

inculpaților, de probatoriul administrat în cauză, cât și din oficiu, în

limitele prev. de art. 379 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a reținut

următoarele:

Raportat

la probatoriul administrat în cauză și constând în, procesele verbale de redare

a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesul-verbal de prindere în

flagrant, imaginile foto, rapoartele de expertiză biocriminalistică, buletinele

de analiză medicală, declarațiile martorului M.C. și declarațiile inculpaților

care au recunoscut săvârșirea faptelor, curtea constată că situația de fapt a

fost corect reținută de prima instanță.

Astfel,

inculpatul minor T.D.C. a cunoscut, în luna august 2010, o persoană cu numele

de "C.", care l-a întrebat dacă are cunoștință de persoane ce vând

marijuana, iar inculpatul minor i-a adus la cunoștință respectiva discuție și

inculpatului C.I. Acesta din urmă i-a înmânat inculpatului minor T.D.C. o pungă

de plastic, în care se afla cannabis și pe care numitul "C." a cumpărat-o

pentru suma de 30 lei. Totodată, numitul "C." a comandat încă o

cantitate de 1,3 kg. de cannabis, despre care a susținut că va fi valorificată

pentru suma totală de 515 milioane lei în orașele Adjud și Odorheiu Secuiesc.

Pentru

a obține cantitatea de cannabis solicitată de numitul "C.",

inculpații C.I. și T.D.C. au verificat pe internet dacă plantele ce creșteau

spontan pe o tarla de la ieșirea din orașul Măcin, jud. Tulcea, sunt dintre

acelea din care se produce cannabisul și au hotărât să treacă la valorificarea

acestora.

În

activitatea de recoltare, preparare și comercializare a cannabisului, au fost

cooptați și inculpații T.A.D. și P.A.

Drept

urmare, cei 4 inculpați s-au deplasat, în două rânduri, în zona cunoscută sub

numele de "Valea lui Hagiu" situată la ieșirea din orașul Măcin, jud.

Tulcea, de unde au recoltat plantele de cannabis, pe care le-au transportat la

domiciliul inculpatului P.A. După uscarea plantelor, pulberea de cannabis

astfel obținută, a fost cântărită și ambalată în pachețele de câte 5 gr., 300

gr. și 500 gr., în vederea comercializării, în total obținându-se cantitatea de

1,3 kg. de cannabis.

La

data de 11 august 2010, inculpații C.I. și T.A.D., după ce au primit de la

"C." banii de drum, s-au deplasat spre localitatea Adjud, jud.

Vrancea, cu cele 1,3 kg. de cannabis, unde urmau să se întâlnească cu numitul

"S.", căruia să-i vândă întreaga cantitate de substanțe stupefiante

contra sumei de 515 milioane lei, vânzarea fiind intermediată de același

"C.".

Ajunși

în localitatea Adjud, inculpații C.I. și T.A.D., conform înțelegerii telefonice

cu numitul "S.", s-au deplasat la "P.C.A." unde, în

momentul desfășurării tranzacției de vânzare-cumpărare a cannabisului, au fost

prinși în flagrant, singurul care a reușit să fugă a fost numitul

"S.".

Toate

demersurile întreprinse pentru identificarea și prinderea numiților

"C." și "S." au rămas fără rezultat. Raportul de expertiză

nr. 942462/2010 al Laboratorului de Expertiză din Cluj-Napoca a constatat că

cele 933,3 gr. de cannabis, conțin Tetrahidrocannabinol, substanțe psihotrope

de plantă cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr.

143/2000.

În

cauză, rezultând faptul că traficul de substanțe stupefiante s-a referit la

planată de cannabis, fără ca aceasta să fie supusă unui proces de sinteză a

THC, s-a reținut în mod temeinic faptul că inculpații au traficat droguri de

risc.

Faptele

inculpaților C.I., T.A.D., P.A. și T.D.C., care în perioada 9 august - 11

august 2010 au procurat, deținut, preparat și pus în vânzare, 1,3 kg. plantă de

cannabis, reprezentând drog de risc, întrunesc în drept elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin O.U.G. nr.

6/2010 și care a fost corect reținută în sarcina celor patru inculpați.

Faptele

inculpaților C.I. și T.D.C., de a iniția constituirea unui grup, la care au

aderat și inculpații P.A. și T.A.D., în vederea recoltării, uscării și

ambalării în scop de vânzare a cantității de 1,3 kg. plantă de cannabis,

inițiatorii coordonând și repartizând activitățile grupului între membrii

acestuia, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323

C. pen., rezultând că și această infracțiune a fost corect reținută în sarcina

celor patru inculpați.

Prin

rechizitoriul de trimitere în judecată, s-a reținut că, infracțiunile ce fac

obiectul cauzei au fost săvârșite de inculpații majori C.I., T.A.D. și P.A., în

condițiile agravantei prevăzută de ari. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000

republicată, urmare faptului că activitățile lor infracționale s-au desfășurat

în condițiile coparticipării inculpatului minor T.D.C.

Raportat

la situația de fapt reținută din probatoriul administrat în cauză rezultă, cu

evidență, că, inculpatul minor T.D.C. a fost inițiatorul activității

infracționale, prin aceea că a dat curs solicitării numitului "C." de

a-i găsi un vânzător de droguri și împreună cu inculpatul C.I., au constituit

grupul infracțional pentru procurarea, prepararea, deținerea și punerea în

vânzare a 1,3 kg. plantă de cannabis, ce constituie drog de risc conform anexei

III a Legii nr. 143/2000 republicată.

Drept

urmare, curtea apreciază că, rolul pe care l-a avut inculpatul minor T.D.C. în

activitățile infracționale, exclude ideea că a fost folosit de infractorii

majori și, în consecință, în mod temeinic și legal, prima instanță nu a reținut

agravanta prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 republicată, în

sarcina inculpaților majori pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.

Din

conținutul încheierii din 16 august 2011 a Tribunalului Tulcea, rezultă că

problema înlăturării agravantei prev. de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000

republicată, pentru infractorii majori, a fost pusă în discuția părților. În

condițiile în care textul art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000 republicată nu

incriminează o anume faptă ca și infracțiune ci, constituie doar o circumstanță

reală de agravare a răspunderii penale a infractorului, în aprecierea curții,

reținerea sau înlăturarea ei nu presupune o schimbare a încadrării juridice

prin aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen..

Față

de împrejurarea că numiții "C." și "S." nu au putut fi

identificați, pentru a se stabili dacă au fost agenți sub acoperire sau

colaboratori ai organelor de poliție, sau simpli traficanți de droguri, dar și

de faptul că, la momentul inițierii activității infracționale, asupra

inculpaților T.D.C. și C.I., iar mai apoi și la momentul implicării în activitățile

ilicite a inculpaților P.A. și T.A.D., nu s-au exercitat acte de provocare, în

sensul prevederilor art. 68 C. proc. pen., curtea apreciază că nu poate opera

față de inculpați respectiva cauză exoneratoare de răspundere penală, cu

consecința achitării lor.

Conform

situației de fapt reținută, curtea constată că, inculpații majori T.A.D., C.I.

și P.A. au desfășurat activitățile infracționale împreună cu inculpatul minor

T.D.C. și, în această situație se justifică reținerea în sarcina lor a

circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c) C. pen. față de infracțiunile

reținute în sarcina lor.

Faptele

existând, fiind săvârșite cu forma de vinovăție a intenției directe [art. 19

alin. (1) lit. a) C. pen.] și întrunind gradul de pericol social specific infracțiunii,

în mod temeinic și legal s-a antrenat răspunderea penală a inculpaților.

În

condițiile în care inculpații majori T.A.D., C.I. și P.A. nu posedă antecedente

penale și au referate de evaluare cu referințe pozitive în privința șanselor de

reeducare, curtea apreciază că se justifică reținerea în favoarea lor, a

circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

În

conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., la individualizarea pedepselor ce

se vor aplica inculpaților majori T.A.D., C.I. și P.A., se va ține seama, între

altele, de pericolul social concret al faptelor săvârșite, de datele ce

caracterizează persoana acestora, dar și de împrejurarea că existența

concursului de circumstanțe agravante și atenuante nu obligă instanța la coroborarea

cuantumului pedepsei sub limita minimă legală prevăzută de textul incriminator.

În

raport de condițiile concrete în care s-au săvârșit faptele, inculpații fiind

atrași de ideea unui câștig material important și facil de obținut, de

recunoașterea faptelor, de concluziile pozitive ale referatelor de evaluare în

privința șanselor de reeducare și lipsa antecedentelor penale, inculpații

aflându-se la primul conflict cu legea penală, curtea apreciază că scopul

pedepsei prev. de art. 136 C. proc. pen., poate fi atins și fără executarea în

regim privativ de libertate a pedepselor aplicate inculpaților.

În

consecință, s-au menținut dispozițiile din hotărârea apelată referitoare la

aplicarea prevederilor art. 71 C. pen., art. 86

1

, art. 86

2

,

art. 86

3

C. pen. și a art. 71 al. 5 C. pen. față de inculpații C.I.,

T.A.D. și P.A.

Așa

cum s-a menționat în precedent, actele de provocare la săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului minor T.D.C. nu s-au dovedit,

prin prisma probatoriului administrat în cauză, astfel că achitarea acestuia,

în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., nu este posibilă.

Fiind

îndeplinite cerințele legale pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului

minor T.D.C., în mod temeinic și legal s-a dispus de prima instanță condamnarea

acestuia pentru faptele ce au făcut obiectul trimiterii lui în judecată.

Având

în vedere contribuția majoră a inculpatului minor T.D.C. la săvârșirea

activității infracționale, acesta inițiind și coordonând respectiva activitate,

curtea apreciază că, în mod justificat, instanța de fond a aplicat acestuia o

pedeapsă, iar nu o măsură educativă. Pentru aceleași rațiuni, curtea apreciază

că nu se poate reține în favoarea inculpatului minor circumstanțe atenuante

dintre acelea prevăzute de art. 74 C. pen.

Constatând

temeinicia și legalitatea condamnării inculpatului T.D.C. la pedepse corect

individualizate, atât în cuantum cât și ca modalitate de executare, curtea a

respins apelul acestuia ca nefondat.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs inculpații T.A.D., C.I. și T.D.C., invocând

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

sub aspectul greșitei interpretări a probatoriului administrat în cauză.

În

acest sens, s-a solicitat achitarea inculpaților, susținându-se în esență că

inculpații ar fi fost provocați de agenții de poliție și alte persoane folosite

de aceștia, prin oferirea unor sume de bani considerabile în schimbul unei

cantități de cânepă industrială crescută la marginea orașului.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare

invocat, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Potrivit

art. 68 C. proc. pen., este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori

alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri, în scopul de

a se obține probe.

De

asemenea, este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue

săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.

Curtea

reține că inculpații au invocat incidența acestui text de lege, susținând că ar

fi fost provocați să săvârșească infracțiunea de către agenți de poliție și de

numitul K.K., persoană folosită ori care a intervenit la cererea organelor de

poliție.

Pe

parcursul judecății, inculpații au susținut că numitul C., persoană care ar fi

fost la originea întregii activități infracționale, a fost identificat de ei în

persoana numitului K.K., solicitând citarea și audierea acestuia de către

instanța de judecată.

În

ciuda demersurilor efectuate atât de către instanța de fond, cât și de către

cea de apel, nu s-a reușit audierea sus-numitului, rezultând că persoana

respectivă este dată în urmărire generală în condițiile în care pe numele său

este emis un mandat de arestare preventivă într-o altă cauză.

Curtea

constată mai întâi că din dosarul de urmărire penală nu rezultă faptul că în

cauză au fost folosiți investigatori sub acoperire ori colaboratori ai

acestora, căci într-o asemenea ipoteză ar fi trebuit să existe o autorizare a

procurorului în condițiile art. 21 din Legea nr. 143/2000.

Mai

mult, în rechizitoriu se precizează că în cauză au fost efectuate cercetări cu

privire la persoanele indicate de inculpați ca fiind C. și S., însă până la

momentul finalizării urmăririi penale nu s-a reușit identificarea și prinderea

acestora.

În

aceste condiții, este cert faptul că atât numitul C., cât și numitul S. nu au

avut vreo calitate oficială, conferită printr-un act procedural întocmit

conform legii de către procuror și nu au acționat la solicitarea autorităților

judiciare, nefiind agenți provocatori în sensul jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului.

În

al doilea rând, susținerea inculpaților în sensul existenței unei identități

între numitul C. și numitul K.K. nu a putut fi probată, rămânând o simplă

alegație; chiar dacă această susținere ar fi reală, ea ar fi trebuit urmată de

dovedirea faptului că persoana în cauză ar fi acționat din dispoziția organelor

judiciare, ceea ce de asemenea nu s-a putut proba, fiind cel puțin improbabil

ca această persoană să fi avut calitatea de investigator sub acoperire

[polițist, conform art. 1 lit. k) din Legea nr. 143/2000], în condițiile în

care pe numele său este emis un mandat de arestare în lipsă.

În

al treilea rând, cercetările în cauză au fost demarate din oficiu, pe baza unor

informații anterioare cu privire la implicarea unei persoane (care s-a dovedit

a fi inculpatul T.D.C.) în comercializarea de canabis; identificarea acestuia

s-a făcut după numărul de telefon, în condițiile în care datele privitoare la

identitatea persoanei care îl folosește (M.C.M.) s-au dovedit a fi eronate.

Prin

urmare, Curtea constată că, chiar dacă activitatea infracțională a inculpaților

a avut la origine, potrivit susținerilor acestora, interesul manifestat de

numitul C. în procurarea unei cantități de canabis, în cauză nu se poate reține

că inculpații ar fi fost provocați să comită infracțiunile de către un agent al

statului, ci cel mult faptul că ar fi existat și un instigator, care însă a

acționat din proprie inițiativă și conform propriului interes.

În

aceste condiții, nefiind probat faptul că activitatea infracțională a

inculpaților ar fi fost determinată de acțiunea unor agenți provocatori, Curtea

constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate și vor fi respinse

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând

și disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.A.D., C.I. și T.D.C.

împotriva Deciziei penale nr. 10/MP din 25 mai 2012 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 13 decembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV