ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 532/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 532/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 190 din 20 iulie 2011
pronunțată de
Tribunalul Constanța în
dosarul nr. 1120/88/2011 s-au hotărât
următoarele:
În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen.;
Condamnă pe
inculpatul
P.M.,
la o pedeapsă de 4 ani închisoare
și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În temeiul art. 71
C. pen., a aplicat inculpatului P.M.
pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 86
1
, art. 86
2
,
art. 86
3
C. pen. și art. 71
alin. (5)
C. pen.
A dispus
suspendarea executării pedepsei principale de 4 ani
închisoare sub
supraveghere pe o durată de 7 ani.
A dispus suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii
exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b)
C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a
pedepsei închisorii.
A obligat
inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se
supună
următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la
datele fixate, la serviciul de Probațiune de pe
lângă Tribunalul Tulcea;
- să anunțe în prealabil, orice schimbare de
domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,
precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de
muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui
de existență.
A impus
inculpatului P.M. să nu intre în legătură cu
inculpatul M.F. pe durata termenului de încercare.
A atras atenția
inculpatului asupra consecințelor revocării
suspendării sub supraveghere
a executării pedepsei, prevăzute de art. 86
4
C. pen. cu referire la
art. 83 C. pen.
În temeiul art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen.
și art. 320
1
C. proc. pen.;
A condamnat pe inculpatul M.F.,
în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea la o
pedeapsă
de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
în temeiul art. 71 C.
pen., a aplicat inculpatului M.F.
pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.
În temeiul art. 86
1
,
art. 86
2
, art. 86
3
C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.
A dispus suspendarea
executării pedepsei principale de 4 ani
închisoare sub supraveghere pe o
durată de 7 ani.
A dispus suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii
exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b)
C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a
pedepsei închisorii.
A obligat inculpatul ca
pe durata termenului de încercare să se
supună următoarelor măsuri de
supraveghere: - să se prezinte la
datele
fixate, la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea;
- să anunțe în prealabil, orice schimbare de
domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare care depășește 8
zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului
de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele
lui de existență. A impus inculpatului M.F. să
nu intre în legătură cu inculpatul P.M. pe durata termenului
de î
încercare. A atras atenția inculpatului asupra consecințelor revocării
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,
prevăzute de art. 86
4
C. pen. cu referire la art. 83 C. pen.
A constat că inculpatul
M.F. este arestat în altă
cauză. În temeiul art. 118 alin. (1), lit. f)
C. pen.;
A dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 105 grame
canabis rămase după
expertizare și depuse
în camera de corpuri delicte a Inspectoratului
General al Poliției
Române - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr.
0020930
din 7 martie 2011. În temeiul art. 118 alin. (1), lit. b) C. pen.;
A dispus confiscarea de la inculpatul P.M. a unui
telefon mobil marca NOKIA 3110C, lăsat în
custodia acestuia.
În temeiul art. 118 alin. (1), lit. b) C. pen.; A
dispus confiscarea de
la inculpatul M.F. a
unui telefon mobil marca NOKIA cod
IMEI
356638/00/074109/7, lăsat în custodia acestuia În temeiul art.
191 C. proc. pen.;
A obligat inculpatul P.M.
la plata sumei de 650
lei cheltuieli judiciare către stat. A obligat
inculpatul M.F.
la plata sumei de 425 lei
cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile
apărătorilor
desemnați din oficiu, în valoare de 375 lei urmând a se vira din fondul MJ
către BA Tulcea, pentru av. S.M. - 300 lei și av. F.C. - 75 lei.
Pentru a pronunța această
hotărâre prima instanță a reținut că
existau
indicii că inculpatul P.M. este consumator și traficant
de droguri de
risc, astfel că la data de 10 ianuarie 2011 D.I.I.C.O.T. -
Biroul teritorial Tulcea a admis propunerea de
introducere în cauză a
unui investigator acoperit, care, împreună cu
colaboratorul său
autorizat, să procure
cantitatea de substanțe interzise comercializate
de inculpat.
La 11 ianuarie 2011
colaboratorul autorizat a procurat de la inculpat contra sumei de 60 lei
cantitatea de 0,3 grame fragmente vegetale despre care a supus că sunt canabis,
fapt confirmat ulterior
de expertiza efectuată în cauză.
La data de 14 ianuarie 2011 tot
P.M. a vândut colaboratorului sub acoperire contra sumei de
20
lei canabis pentru confecționarea unei țigarete. Existând astfel indicii
temeinice cu privire la comiterea infracțiunii de consum,
deținere și traficare de droguri de risc, la data
de 19 ianuarie 2011 a
fost începută
urmărirea penală față de P.M. și s-a solicitat și
obținut de la
Tribunalul Tulcea interceptarea și înregistrarea
convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de inculpat.
Din convorbirile
telefonice interceptate a rezultat implicarea
inculpatului P.M. în activități de trafic de droguri de risc,
respectiv
comercializarea de canabis tinerilor din anturajul său. Au
fost astfel identificați martorii B.D. și J.S.,
care
au declarat că în mai multe
rânduri au cumpărat cantități minime de
marijuana de la P.M., plătind
sume de 20 lei pentru
cantitatea necesară
confecționării unei țigarete.
Tot din convorbirile
telefonice interceptate a rezultat și implicarea
inculpatului M.F., care era persoana de la care se aproviziona inculpatul P.M.
cu cantitățile de canabis pe care ulterior le comercializa.
Având informații că în seara zilei de 17 februarie 2011 cei
doi inculpați urmau să vândă 100 grame canabis numitului B.C., lucrătorii de
poliție au organizat un flagrant pe str. C. din mun. Tulcea, fără însă a găsi
asupra inculpaților substanțe interzise.
Ulterior, la locul
depistării inculpaților, în prezența martorilor
asistenți, s-au găsit
într-un canal de scurgere, sub o traversă din
beton,
două pungi din material plastic în care se afla cantitatea de
aproximativ 100 grame canabis ce urma a fi
vândută.
Inculpatul P.M. a declarat despre pungile respective că
aparțin lui M.F.
Ambii inculpați au recunoscut comiterea infracțiunilor atât
în
faza de urmărire penală cât și în fața
instanței, motivând activitatea
infracțională
prin aceea că doreau să-și completeze veniturile.
În drept, fapta inculpatului P.M., care, în baza
aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat
a deținut fără drept și a
comercializat
tinerilor din anturajul său diferite cantități de canabis, încasând în schimbul
acestora sume de bani constituie infracțiunea prevăzută de art. 2, alin. (1)
din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41,
alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului M.F. care, în baza aceleiași rezoluții
infracționale, în mai multe rânduri a pus la dispoziția
inculpatului P.M. cantități de substanțe psihotrope interzise
de lege, respectiv canabis, pentru comercializarea
acestora în rândul
tinerilor din mun. Tulcea, în scopul de a obține sume
de bani, constituie infracțiunea prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr.
143/2000, cu aplic. art. 41, alin. (2) C. pen.
Din fișele de cazier
judiciar ale inculpaților a rezultat că aceștia
se află la primul
conflict cu legea penală, nefiind cunoscuți cu antecedente penale.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța
a
avut în vedere pericolul social ridicat
al faptelor, rezultat din vânzarea
în
mod repetat de substanțe stupefiante către tineri, substanțe care
pun în pericol sănătatea consumatorilor de astfel
de substanțe, modul
și împrejurările comiterii lor, persoana
inculpaților, aflați la primul
conflict cu
legea penală, care au colaborat cu organele de anchetă și
au recunoscut comiterea faptelor. Referitor la
reținerea circumstanței
atenuante prevăzută de art. 74, lit. a) C. pen.
instanța a reținut că
inculpatul M.F., dar
și inculpatul P.M. au avut un
comportament bun anterior prinderii lor de
către organele judiciare,
dar faptul că
anterior comiterii faptei inculpatul nu a mai săvârșit alte
infracțiuni și
că urmează cursurile unei instituții de învățământ superior nu constituie decât
un comportament normal pentru o persoană de 23 de ani.
În opinia primei instanțe
circumstanțe atenuante pot fi acele
împrejurări
speciale care atenuează gradul de pericol social al faptei
ori periculozitatea infractorului. Or, in cazul
de față faptul că inculpatul
nu are antecedente penale sau că este
student nu influențează nicicum pericolul social al faptei.
Împotriva sentinței penale
nr. 190 din 20 iulie 2011 pronunțată de
Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1120/88/2011 au declarat apel
inculpații P.M. și M.F., care au solicitat
reducerea
pedepselor aplicate.
Inculpatul P.M. a susținut
că pedeapsa aplicată este prea ridicată, în raport de modalitatea de săvârșire
a faptelor, datele sale personale, atitudinea procesuală sinceră, lipsa
antecedentelor
penale, elemente care
ar justifica reținerea circumstanțelor atenuante
judiciare și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpatul M.F. a solicitat reducerea pedepsei
aplicate, în raport de modalitatea de săvârșire a
faptelor, datele sale
personale,
atitudinea procesuală sinceră, posibilitatea reținerii unor
circumstanțe
atenuante judiciare.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor
formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 378 C. proc. pen.
, curtea a constatat că apelurile formulate de
inculpații P.M.
și M.F. sunt fondate.
Prima instanță a stabilit
în mod corect starea de fapt, încadrarea
juridică și vinovăția inculpaților
P.M. și M.F.,
fiind îndeplinite condițiile
impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru
pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel,
inculpații P.M.
și M.F. au recunoscut comiterea faptelor,
solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută
de art. 320
1
C. proc. pen.
privind judecata în cazul
recunoașterii vinovăției, exclusiv pe
baza
mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală,
care în
speța prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.
Sub aspectul stării de fapt s-a constatat că la data de 11
ianuarie 2011 colaboratorul autorizat a procurat
de la inculpat contra
sumei de 60 lei
cantitatea de 0,3 grame fragmente vegetale despre care a supus că sunt canabis,
fapt confirmat ulterior de expertiza
efectuată în cauză, iar în data de
14 ianuarie 2011 inculpatul a v
ândut
colaboratorului sub acoperire contra sumei de 20 lei canabis
pentru
confecționarea unei țigarete.
Din convorbirile
telefonice interceptate a rezultat implicarea
inculpatului P.M. în activitatea
de comercializare a canabisului tinerilor din anturajul său, martorii B.D. și
J.S. declarând că în mai multe rânduri au cumpărat
cantități minime de marijuana de la P.M., plătind sume de 20
lei pentru cantitatea necesară confecționării unei
țigarete.
Din convorbirile
telefonice interceptate a rezultat și implicarea
inculpatului M.F., care
era persoana de la care se
aproviziona
inculpatul P.M. cu cantitățile de canabis pe care
ulterior le
comercializa.
În seara zilei de 17 februarie 2011 a fost organizat un
flagrant
pe str. C. din mun. Tulcea, fără
însă a găsi asupra inculpaților
substanțe
interzise, însă la locul depistării inculpaților s-au găsit într-
un
canal de scurgere, sub o traversă din beton, două pungi din
material plastic în care se afla cantitatea de
aproximativ 100 grame
canabis ce
urma a fi vândută, care fusese primită de inculpatul P.M.
de la inculpatul M.F., astfel cum au declarat
ambii
inculpați.
Criticile din prezentele apeluri nu au vizat starea de fapt,
încadrarea juridică și vinovăția inculpaților
P.M. și M.F.
, care și-au recunoscut vinovăția, în modalitatea reținută
de prima instanță, așa încât nu s-au impus referiri suplimentare din partea
instanței de apel.
Curtea a apreciat însă că
pedepsele aplicate inculpaților P.M. și M.F. sunt prea severe, în raport de
modalitatea
de săvârșire a faptelor,
datele personale și conduita procesuală ale
inculpaților. Curtea și-a
însușit argumentele primei instanțe în ceea ce privește nereținerea
circumstanțelor atenuante prev. de art. 74
alin.
(1) lit. a), c) C. pen. Atitudinea sinceră a inculpaților s-a reflectat în
reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, potrivit
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
, fiind nejustificat ca
aceea împrejurarea să atragă o dublă
atenuare
a pedepsei, iar conduita anterioară comiterii faptei nu relevă
aspecte
deosebite, ținând seama și de faptele comise, care să justifice reținerea
vreunei circumstanțe atenuante. în ceea ce-l
privește
pe inculpatul M.F., acesta a mai fost condamnat
prin sentința penală nr. 238 din 8 iunie 2011 a Tribunalului Constanța,
la
pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.
de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 320/1 alin. (1)
și (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C.
pen. - art. 76 lit. c) C. pen., faptă comisă în luna
martie 2011, așa încât pentru acest inculpat nu poate fi reținută o
conduită
bună.
Potrivit art. 72 C. pen.,
la stabilirea și aplicarea pedepselor se
ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de
pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al
faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei
pedepse care să reflecte scopul și funcțiile
pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de
individualizare,
este necesar a se
examina cumulativ atât circumstanțele reale de
comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
S-a apreciat că trebuie avut în vedere că pedeapsa are în
principal scopul prevenirii de infracțiuni,
potrivit art. 52 C. pen., care
însă nu se formează exclusiv pe baza
caracterului puternic represiv al sancțiunii penale.
Scopul prevenirii
săvârșirii de noi infracțiuni, atât din punct de
vedere al prevenției
speciale, cât și a prevenției generale, se realizează prin intermediul
funcțiilor pedepsei, care are un caracter
de
constrângere, de reeducare, de exemplaritate și de eliminare,
pedeapsă care însă trebuie adaptată faptei și
persoanei făptuitorului.
Din punct de vedere al
circumstanțele reale de comitere s-a
constatat un pericol social generic
destul de ridicat al faptelor, așa cum a reținut și prima instanță, având în
vedere natura faptei, consecințele consumului de droguri asupra sănătății
populației, proliferarea acestui gen de infracțiuni. Exceptând pericolul social
generic al faptei, reflectat de legiuitor prin incriminarea faptei și
stabilirea unor limite mari de pedeapsă, la stabilirea în concret a
pedepsei instanța trebuie să se aplece asupra
elementelor de fapt
obiective care pot contribui la stabilirea în
concret a periculozității faptei și făptuitorului.
Curtea a apreciat că
modalitatea în care au fost comise faptele,
cantitatea de droguri traficată, rolul asumat de fiecare inculpat în
angrenajul
infracțional, dar și persoana inculpaților și conduita
procesuală sinceră nu oferă elemente care să justifice aplicarea unor
pedepse
de câte 4 ani închisoare, în condițiile în care limitele
speciale de pedeapsă, urmare a aplicării cauzei
speciale de reducere
a limitelor de pedeapsă [art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.], sunt cuprinse
între
2 și 10 ani închisoare.
Inculpatul P.M. a acceptat
să se implice în activitatea de vânzare a drogurilor la propunerea inculpatului
M.F., tot acesta fiind și cel care îi furniza drogurile. Astfel, inculpatul
P.M.
era intermediarul dintre inculpatul M.F. și
consumatorii drogurilor. Din datele existente a rezultat că inculpatul
P.M.
era consumator de droguri, iar implicarea sa în
vânzarea de droguri a urmărit obținerea resurselor bănești necesare
obținerii drogurilor pentru consumul propriu, în
timp ce inculpatul
M.F. a fost cel care îi furniza drogurile, fiind
persoana care l-a atras în activitatea infracțională.
Din punct de vedere al datelor personale și conduitei
procesuale, s-a constatat că inculpatul P.M. se
află la primul
conflict cu legea
penală, are studii medii, este tânăr, a recunoscut
săvârșirea faptei,
prin declarațiile sale contribuind la stabilirea stării de fapt.
Inculpatul M.F., așa cum
s-a arătat, a mai comis o
infracțiune
similară pentru care a fost condamnat definitiv, este tânăr,
student, a
recunoscut săvârșirea faptei, are caracterizări bune,
conform înscrisurilor depuse în dosarul primei instanțe, însă conduita
bună rezultată din înscrisuri este contrazisă de
faptele comise de
inculpat, care este implicat în traficul de droguri și
l-a atras și pe inculpatul P.M. în activitatea infracțională.
Curtea a reținut, în
vederea asigurării unui just echilibru în
tratamentul sancționatoriu al
infracțiunii, analizând circumstanțele
reale
de comitere a infracțiunilor și circumstanțele personale ale inculpaților, că
se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaților
P.M. și M.F.,
urmând a se face o diferențiere
între
inculpați, dat fiind că inculpatul M.F. a mai săvârșit o
infracțiune
similară, este cel care furniza drogurile și l-a atras în activitatea
infracțională pe inculpatul P.M., așa încât persoana sa prezintă o
periculozitate mai crescută.
Aplicarea dispozițiilor
art. 81 C. pen. privind suspendarea
condiționată
a executării pedepsei pentru inculpatul P.M. s-a
apreciat că nu este
oportună, dat fiind că pentru a se asigura
realizarea
scopului pedepsei este necesară o supraveghere atentă a
conduitei
inculpatului, pentru a se evita reluarea conduitei
infracționale, în contextul în care consumul de droguri reprezintă un
factor de risc și o vulnerabilitate a persoanei inculpatului. Curtea a
apreciat
că este și în interesului inculpatului ca pe perioada
termenului de încercare să se afle sub supravegherea serviciului de probațiune,
pentru a putea beneficia de o monitorizare calificată ce
poate contribui
la eliminarea riscului de recidivă.
Pentru aceste
considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
curtea a admis apelurile formulate de apelanții -
inculpați P.M.
și M.F. împotriva sentinței penale nr.
190 din 20 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul
Constanța în dosarul nr.
1120/88/2011.
În baza art. 382 alin.
(2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința
penală apelată și,
rejudecând:
A redus pedeapsa
principală aplicată inculpatului P.M.
pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen. de
la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a redus durata termenul
de încercare a suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei
aplicate inculpatului P.M. de la 7 ani la 5 ani și 6 luni.
S-a redus pedeapsa
principală aplicată inculpatului M.F.
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și
art. 320
1
C. proc. pen. de
la 4 ani închisoare la 3 ani
închisoare.
S-a redus durata termenul
de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate
inculpatului M.F.
de la 7 ani la 6 ani.
S-au menținut celelalte
dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, Parchetul de
pe
lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial
Constanța și inculpații P.M. și M.F.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, a
criticat decizia recurată prin
prisma
cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
și a solicitat admiterea recursului, în concluziile orale a
solicitat casarea deciziei recurate majorarea
pedepselor aplicate și
executarea acestora în regim de detenție.
Inculpații P.M. și M.F.,
au criticat decizia
recurată prin
prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
și au solicitat admiterea recursurilor casarea deciziei recurate, reducerea
pedepselor aplicate și reținerea circumstanțelor atenuante.
Examinând recursurile
declarate prin prisma cazurilor de casare
invocate dar și din oficiu, Înalta
Curte, reține că recursul declarat de
parchet
este fondat, iar recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru
considerentele
ce vor urma.
Astfel, Înalta Curte,
reține că la individualizarea pedepselor ce
au fost aplicate
inculpaților P.M. și M.F. în
urma aplicării
dispozițiilor art. 320/1 din Legea nr. 202/2010 privind
reducerea limitelor de pedeapsa pentru
infracțiunea săvârșită cu 1/3,
instanța
de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare
prev. de
art. 72 C. pen., gradul de pericol social
concret al
infracțiunilor săvârșite de
inculpați, modalitatea concretă de săvârșire
a faptelor, gradul de
participație al fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina
lor.
Astfel, la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere în
primul rând principalul criteriu de individualizare
respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite de fiecare inculpat în
parte, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorilor și
circumstanțele atenuante sau agravante ca și criterii de individualizare
alăturate și
distincte, să fie avute
în vedere numai după ce instanța de judecată
și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al
activității
infracționale.
Sub aspectul raportului
dintre gradul de pericol social al faptei
si persoana infractorului, se
află și criterii subiective, cum sunt
persoana
făptuitorului și conduita sa luată în considerare desigur, în
ansamblul
ei, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de
către organul judiciar.
Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art. 72 C. pen.,
gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana infractorului
constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare
autonome, fiecare cu un conținut propriu,
deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului
dintre gradul de pericol social al faptei
și persoana făptuitorului, pe
de o parte, și împrejurările care
atenuează
răspunderea penală, pe de altă parte, trebuie subliniat că
există o
legătură indisolubilă. Esența acestora din urma este
reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei
sau al periculozității persoanei făptuitorului.
Când face parte din
pericolul social al faptei săvârșite, unul
dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72
C. pen.
are în vedere
gradul de pericol social
concret al acelei fapte, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături
cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
Dacă, orice pedeapsă se
aplică infractorului pentru ca, pe
această
cale, să se obțină intimidarea, și în cele din urmă reeducarea
lui, în
scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atunci în mod
necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei
celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și
mai ales să-l
reeduce. Instanța de apel, la stabilirea cuantumului
pedepselor
aplicate inculpaților a avut în
vedere, față de cele reținute anterior,
circumstanțele personale ale
fiecărui inculpat în parte, ceea ce a condus astfel cum s-a arătat mai sus la
reducerea pedepselor
aplicate, în
cuantumurile mai sus reținute, arătând:
- pentru inculpatul
P.M.
instanța a reținut că se află la primul conflict cu
legea penală, are studii medii, este tânăr, a recunoscut săvârșirea
faptei,
prin declarațiile sale contribuind la stabilirea stării de fapt.
-
pentru inculpatul M.F.,
s-a reținut că a mai comis o
infracțiune
similară pentru care a fost condamnat definitiv, este tânăr,
student, a
recunoscut săvârșirea faptei, are caracterizări bune,
conform înscrisurilor depuse în dosarul primei instanțe, însă conduita
bună rezultată din înscrisuri este contrazisă de
faptele comise de
inculpat, care este implicat în traficul de droguri și
l-a atras și pe inculpatul P.M. în activitatea infracțională.
Înalta Curte, reține însă că scopul pedepselor poate fi atins
numai prin aplicarea unor pedepse cu
închisoarea, într-un cuantum stabilit corect de către instanța de apel, limite
care au fost reduse cu
1/3 în urma
aplicării dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen., iar
în ceea ce privește modalitatea de executare a
pedepselor de către fiecare dintre inculpați, apreciindu-se, de asemenea, că
acest scop
poate fi atins, față de
cele reținute anterior, numai prin privare de
libertate.
În recursurile inculpaților, Înalta Curte, a apreciat că în
cauză nu au incidență prevederile art. 74 lit. a) si art. 76 lit. a) C. pen.,
față de circumstanțele personale ale inculpaților, nefiind identificate
circumstanțe favorabile. Atitudinea lor sinceră
în raport de faptă și
urmările
acesteia, de atitudinea lor în societate înainte de săvârșirea
faptelor, toate aceste circumstanțe favorabile au
fost valorificate de către instanța de apel care a redus dealtfel pedepsele
aplicate inițial
de către instanța de fond.
Față de aceste
considerente, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d)
C. proc. pen.,
se va admite recursul declarat de Parchetul
de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul
Teritorial
Constanța împotriva deciziei penale nr. 113/P din 27 septembrie 2011 a Curții
de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de
familie.
Se va casa în parte decizia recurată numai cu privire la
modalitatea de executare a pedepselor aplicate
inculpaților P.M.
și M.F. și rejudecând:
Se vor înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C.
pen., 86
2
C. pen., 86
3
C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca
executarea pedepselor
aplicate ambilor inculpați de către instanța de apel să se facă în regim de
detenție.
Se vor menține restul
dispozițiilor deciziei recurate.
În baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor
respinge ca nefondate recursurile
declarate de inculpații P.M.
și M.F.
împotriva aceleiași decizii.
Recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte
350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte
150 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor
desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție -
D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanta vor
rămâne în sarcina statului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța împotriva
deciziei penale nr. 113/P din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția
penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Casează în parte decizia recurată numai cu privire la
modalitatea de executare a pedepselor aplicate
inculpaților P.M.
și M.F. și rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.,
art. 86
2
C. pen., art. 86
3
C. pen. și art. 71 alin. (5) C.
pen., urmând ca executarea pedepselor aplicate ambilor inculpați de către
instanța de apel să se facă în regim de detenție.
Menține restul
dispozițiilor deciziei recurate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații
P.M. și M.F.
împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei
cu
titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care sumele de câte 150 lei,
reprezentând
onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din
oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Cheltuielile judiciare
ocazionate cu soluționarea recursului
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și
Justiție - D.I.I.C.O.T.
- Serviciul Teritorial Constanta
rămân
în sarcina s
tatului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 22 februarie 2012.