ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 532/2012

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 190 din 20 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1120/88/2011 s-au hotărât următoarele: În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.; Condamnă pe inculpatul P.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului P.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 C. pen.

și art. 71 alin. (5) C. pen. A dispus suspendarea executării pedepsei principale de 4 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 7 ani. A dispus suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A impus inculpatului P.M. să nu intre în legătură cu inculpatul M.F. pe durata termenului de încercare. A atras atenția inculpatului asupra consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 86 4 C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.; A condamnat pe inculpatul M.F., în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. în temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului M.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86 1 , art. 86 2 , art. 86 3 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. A dispus suspendarea executării pedepsei principale de 4 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 7 ani. A dispus suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate, la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A impus inculpatului M.F. să nu intre în legătură cu inculpatul P.M. pe durata termenului de î încercare. A atras atenția inculpatului asupra consecințelor revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de art. 86 4 C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. A constat că inculpatul M.F. este arestat în altă cauză. În temeiul art. 118 alin. (1), lit. f) C. pen.; A dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 105 grame canabis rămase după expertizare și depuse în camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr. 0020930 din 7 martie 2011. În temeiul art. 118 alin. (1), lit. b) C. pen.; A dispus confiscarea de la inculpatul P.M.

a unui telefon mobil marca NOKIA 3110C, lăsat în custodia acestuia. În temeiul art. 118 alin. (1), lit. b) C. pen.; A dispus confiscarea de la inculpatul M.F. a unui telefon mobil marca NOKIA cod IMEI 356638/00/074109/7, lăsat în custodia acestuia În temeiul art. 191 C. proc. pen.; A obligat inculpatul P.M. la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare către stat. A obligat inculpatul M.F. la plata sumei de 425 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în valoare de 375 lei urmând a se vira din fondul MJ către BA Tulcea, pentru av. S.M. - 300 lei și av. F.C. - 75 lei. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că existau indicii că inculpatul P.M.

este consumator și traficant de droguri de risc, astfel că la data de 10 ianuarie 2011 D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Tulcea a admis propunerea de introducere în cauză a unui investigator acoperit, care, împreună cu colaboratorul său autorizat, să procure cantitatea de substanțe interzise comercializate de inculpat. La 11 ianuarie 2011 colaboratorul autorizat a procurat de la inculpat contra sumei de 60 lei cantitatea de 0,3 grame fragmente vegetale despre care a supus că sunt canabis, fapt confirmat ulterior de expertiza efectuată în cauză. La data de 14 ianuarie 2011 tot P.M. a vândut colaboratorului sub acoperire contra sumei de 20 lei canabis pentru confecționarea unei țigarete. Existând astfel indicii temeinice cu privire la comiterea infracțiunii de consum, deținere și traficare de droguri de risc, la data de 19 ianuarie 2011 a fost începută urmărirea penală față de P.M.

și s-a solicitat și obținut de la Tribunalul Tulcea interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de inculpat. Din convorbirile telefonice interceptate a rezultat implicarea inculpatului P.M. în activități de trafic de droguri de risc, respectiv comercializarea de canabis tinerilor din anturajul său. Au fost astfel identificați martorii B.D. și J.S., care au declarat că în mai multe rânduri au cumpărat cantități minime de marijuana de la P.M., plătind sume de 20 lei pentru cantitatea necesară confecționării unei țigarete. Tot din convorbirile telefonice interceptate a rezultat și implicarea inculpatului M.F., care era persoana de la care se aproviziona inculpatul P.M.

cu cantitățile de canabis pe care ulterior le comercializa. Având informații că în seara zilei de 17 februarie 2011 cei doi inculpați urmau să vândă 100 grame canabis numitului B.C., lucrătorii de poliție au organizat un flagrant pe str. C. din mun. Tulcea, fără însă a găsi asupra inculpaților substanțe interzise. Ulterior, la locul depistării inculpaților, în prezența martorilor asistenți, s-au găsit într-un canal de scurgere, sub o traversă din beton, două pungi din material plastic în care se afla cantitatea de aproximativ 100 grame canabis ce urma a fi vândută. Inculpatul P.M. a declarat despre pungile respective că aparțin lui M.F. Ambii inculpați au recunoscut comiterea infracțiunilor atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, motivând activitatea infracțională prin aceea că doreau să-și completeze veniturile.

În drept, fapta inculpatului P.M., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat a deținut fără drept și a comercializat tinerilor din anturajul său diferite cantități de canabis, încasând în schimbul acestora sume de bani constituie infracțiunea prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41, alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului M.F. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri a pus la dispoziția inculpatului P.M. cantități de substanțe psihotrope interzise de lege, respectiv canabis, pentru comercializarea acestora în rândul tinerilor din mun. Tulcea, în scopul de a obține sume de bani, constituie infracțiunea prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41, alin. (2) C. pen. Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților a rezultat că aceștia se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscuți cu antecedente penale. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor, rezultat din vânzarea în mod repetat de substanțe stupefiante către tineri, substanțe care pun în pericol sănătatea consumatorilor de astfel de substanțe, modul și împrejurările comiterii lor, persoana inculpaților, aflați la primul conflict cu legea penală, care au colaborat cu organele de anchetă și au recunoscut comiterea faptelor. Referitor la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74, lit. a) C. pen.

instanța a reținut că inculpatul M.F., dar și inculpatul P.M. au avut un comportament bun anterior prinderii lor de către organele judiciare, dar faptul că anterior comiterii faptei inculpatul nu a mai săvârșit alte infracțiuni și că urmează cursurile unei instituții de învățământ superior nu constituie decât un comportament normal pentru o persoană de 23 de ani. În opinia primei instanțe circumstanțe atenuante pot fi acele împrejurări speciale care atenuează gradul de pericol social al faptei ori periculozitatea infractorului. Or, in cazul de față faptul că inculpatul nu are antecedente penale sau că este student nu influențează nicicum pericolul social al faptei. Împotriva sentinței penale nr. 190 din 20 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1120/88/2011 au declarat apel inculpații P.M.

și M.F., care au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Inculpatul P.M. a susținut că pedeapsa aplicată este prea ridicată, în raport de modalitatea de săvârșire a faptelor, datele sale personale, atitudinea procesuală sinceră, lipsa antecedentelor penale, elemente care ar justifica reținerea circumstanțelor atenuante judiciare și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Inculpatul M.F. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, în raport de modalitatea de săvârșire a faptelor, datele sale personale, atitudinea procesuală sinceră, posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante judiciare. Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 378 C. proc.

pen. , curtea a constatat că apelurile formulate de inculpații P.M. și M.F. sunt fondate. Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților P.M. și M.F., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpații P.M. și M.F. au recunoscut comiterea faptelor, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.

Sub aspectul stării de fapt s-a constatat că la data de 11 ianuarie 2011 colaboratorul autorizat a procurat de la inculpat contra sumei de 60 lei cantitatea de 0,3 grame fragmente vegetale despre care a supus că sunt canabis, fapt confirmat ulterior de expertiza efectuată în cauză, iar în data de 14 ianuarie 2011 inculpatul a v ândut colaboratorului sub acoperire contra sumei de 20 lei canabis pentru confecționarea unei țigarete. Din convorbirile telefonice interceptate a rezultat implicarea inculpatului P.M. în activitatea de comercializare a canabisului tinerilor din anturajul său, martorii B.D. și J.S. declarând că în mai multe rânduri au cumpărat cantități minime de marijuana de la P.M., plătind sume de 20 lei pentru cantitatea necesară confecționării unei țigarete.

Din convorbirile telefonice interceptate a rezultat și implicarea inculpatului M.F., care era persoana de la care se aproviziona inculpatul P.M. cu cantitățile de canabis pe care ulterior le comercializa. În seara zilei de 17 februarie 2011 a fost organizat un flagrant pe str. C. din mun. Tulcea, fără însă a găsi asupra inculpaților substanțe interzise, însă la locul depistării inculpaților s-au găsit într- un canal de scurgere, sub o traversă din beton, două pungi din material plastic în care se afla cantitatea de aproximativ 100 grame canabis ce urma a fi vândută, care fusese primită de inculpatul P.M. de la inculpatul M.F., astfel cum au declarat ambii inculpați. Criticile din prezentele apeluri nu au vizat starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților P.M.

și M.F. , care și-au recunoscut vinovăția, în modalitatea reținută de prima instanță, așa încât nu s-au impus referiri suplimentare din partea instanței de apel. Curtea a apreciat însă că pedepsele aplicate inculpaților P.M. și M.F. sunt prea severe, în raport de modalitatea de săvârșire a faptelor, datele personale și conduita procesuală ale inculpaților. Curtea și-a însușit argumentele primei instanțe în ceea ce privește nereținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. Atitudinea sinceră a inculpaților s-a reflectat în reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. , fiind nejustificat ca aceea împrejurarea să atragă o dublă atenuare a pedepsei, iar conduita anterioară comiterii faptei nu relevă aspecte deosebite, ținând seama și de faptele comise, care să justifice reținerea vreunei circumstanțe atenuante.

în ceea ce-l privește pe inculpatul M.F., acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 238 din 8 iunie 2011 a Tribunalului Constanța, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320/1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. - art. 76 lit. c) C. pen., faptă comisă în luna martie 2011, așa încât pentru acest inculpat nu poate fi reținută o conduită bună. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului. S-a apreciat că trebuie avut în vedere că pedeapsa are în principal scopul prevenirii de infracțiuni, potrivit art. 52 C. pen., care însă nu se formează exclusiv pe baza caracterului puternic represiv al sancțiunii penale. Scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atât din punct de vedere al prevenției speciale, cât și a prevenției generale, se realizează prin intermediul funcțiilor pedepsei, care are un caracter de constrângere, de reeducare, de exemplaritate și de eliminare, pedeapsă care însă trebuie adaptată faptei și persoanei făptuitorului.

Din punct de vedere al circumstanțele reale de comitere s-a constatat un pericol social generic destul de ridicat al faptelor, așa cum a reținut și prima instanță, având în vedere natura faptei, consecințele consumului de droguri asupra sănătății populației, proliferarea acestui gen de infracțiuni. Exceptând pericolul social generic al faptei, reflectat de legiuitor prin incriminarea faptei și stabilirea unor limite mari de pedeapsă, la stabilirea în concret a pedepsei instanța trebuie să se aplece asupra elementelor de fapt obiective care pot contribui la stabilirea în concret a periculozității faptei și făptuitorului.

Curtea a apreciat că modalitatea în care au fost comise faptele, cantitatea de droguri traficată, rolul asumat de fiecare inculpat în angrenajul infracțional, dar și persoana inculpaților și conduita procesuală sinceră nu oferă elemente care să justifice aplicarea unor pedepse de câte 4 ani închisoare, în condițiile în care limitele speciale de pedeapsă, urmare a aplicării cauzei speciale de reducere a limitelor de pedeapsă [art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.], sunt cuprinse între 2 și 10 ani închisoare. Inculpatul P.M. a acceptat să se implice în activitatea de vânzare a drogurilor la propunerea inculpatului M.F., tot acesta fiind și cel care îi furniza drogurile. Astfel, inculpatul P.M. era intermediarul dintre inculpatul M.F.

și consumatorii drogurilor. Din datele existente a rezultat că inculpatul P.M. era consumator de droguri, iar implicarea sa în vânzarea de droguri a urmărit obținerea resurselor bănești necesare obținerii drogurilor pentru consumul propriu, în timp ce inculpatul M.F. a fost cel care îi furniza drogurile, fiind persoana care l-a atras în activitatea infracțională. Din punct de vedere al datelor personale și conduitei procesuale, s-a constatat că inculpatul P.M. se află la primul conflict cu legea penală, are studii medii, este tânăr, a recunoscut săvârșirea faptei, prin declarațiile sale contribuind la stabilirea stării de fapt.

Inculpatul M.F., așa cum s-a arătat, a mai comis o infracțiune similară pentru care a fost condamnat definitiv, este tânăr, student, a recunoscut săvârșirea faptei, are caracterizări bune, conform înscrisurilor depuse în dosarul primei instanțe, însă conduita bună rezultată din înscrisuri este contrazisă de faptele comise de inculpat, care este implicat în traficul de droguri și l-a atras și pe inculpatul P.M. în activitatea infracțională. Curtea a reținut, în vederea asigurării unui just echilibru în tratamentul sancționatoriu al infracțiunii, analizând circumstanțele reale de comitere a infracțiunilor și circumstanțele personale ale inculpaților, că se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaților P.M.

și M.F., urmând a se face o diferențiere între inculpați, dat fiind că inculpatul M.F. a mai săvârșit o infracțiune similară, este cel care furniza drogurile și l-a atras în activitatea infracțională pe inculpatul P.M., așa încât persoana sa prezintă o periculozitate mai crescută. Aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru inculpatul P.M. s-a apreciat că nu este oportună, dat fiind că pentru a se asigura realizarea scopului pedepsei este necesară o supraveghere atentă a conduitei inculpatului, pentru a se evita reluarea conduitei infracționale, în contextul în care consumul de droguri reprezintă un factor de risc și o vulnerabilitate a persoanei inculpatului.

Curtea a apreciat că este și în interesului inculpatului ca pe perioada termenului de încercare să se afle sub supravegherea serviciului de probațiune, pentru a putea beneficia de o monitorizare calificată ce poate contribui la eliminarea riscului de recidivă. Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. curtea a admis apelurile formulate de apelanții - inculpați P.M. și M.F. împotriva sentinței penale nr. 190 din 20 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1120/88/2011. În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând: A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului P.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare. S-a redus durata termenul de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului P.M. de la 7 ani la 5 ani și 6 luni. S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare. S-a redus durata termenul de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M.F. de la 7 ani la 6 ani. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Constanța și inculpații P.M. și M.F. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, în concluziile orale a solicitat casarea deciziei recurate majorarea pedepselor aplicate și executarea acestora în regim de detenție. Inculpații P.M. și M.F., au criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat admiterea recursurilor casarea deciziei recurate, reducerea pedepselor aplicate și reținerea circumstanțelor atenuante.

Examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate dar și din oficiu, Înalta Curte, reține că recursul declarat de parchet este fondat, iar recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma. Astfel, Înalta Curte, reține că la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților P.M. și M.F. în urma aplicării dispozițiilor art. 320/1 din Legea nr. 202/2010 privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, gradul de participație al fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Astfel, la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere în primul rând principalul criteriu de individualizare respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite de fiecare inculpat în parte, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorilor și circumstanțele atenuante sau agravante ca și criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale. Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei si persoana infractorului, se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa luată în considerare desigur, în ansamblul ei, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.

Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite și persoana infractorului constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonome, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt. Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penală, pe de altă parte, trebuie subliniat că există o legătură indisolubilă. Esența acestora din urma este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului. Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72 C. pen.

are în vedere gradul de pericol social concret al acelei fapte, care nu poate fi conceput în afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă. Dacă, orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină intimidarea, și în cele din urmă reeducarea lui, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atunci în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și mai ales să-l reeduce. Instanța de apel, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților a avut în vedere, față de cele reținute anterior, circumstanțele personale ale fiecărui inculpat în parte, ceea ce a condus astfel cum s-a arătat mai sus la reducerea pedepselor aplicate, în cuantumurile mai sus reținute, arătând: - pentru inculpatul P.M.

instanța a reținut că se află la primul conflict cu legea penală, are studii medii, este tânăr, a recunoscut săvârșirea faptei, prin declarațiile sale contribuind la stabilirea stării de fapt. - pentru inculpatul M.F., s-a reținut că a mai comis o infracțiune similară pentru care a fost condamnat definitiv, este tânăr, student, a recunoscut săvârșirea faptei, are caracterizări bune, conform înscrisurilor depuse în dosarul primei instanțe, însă conduita bună rezultată din înscrisuri este contrazisă de faptele comise de inculpat, care este implicat în traficul de droguri și l-a atras și pe inculpatul P.M. în activitatea infracțională. Înalta Curte, reține însă că scopul pedepselor poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, într-un cuantum stabilit corect de către instanța de apel, limite care au fost reduse cu 1/3 în urma aplicării dispozițiilor art. 320/1 C. proc.

pen., iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor de către fiecare dintre inculpați, apreciindu-se, de asemenea, că acest scop poate fi atins, față de cele reținute anterior, numai prin privare de libertate. În recursurile inculpaților, Înalta Curte, a apreciat că în cauză nu au incidență prevederile art. 74 lit. a) si art. 76 lit. a) C. pen., față de circumstanțele personale ale inculpaților, nefiind identificate circumstanțe favorabile. Atitudinea lor sinceră în raport de faptă și urmările acesteia, de atitudinea lor în societate înainte de săvârșirea faptelor, toate aceste circumstanțe favorabile au fost valorificate de către instanța de apel care a redus dealtfel pedepsele aplicate inițial de către instanța de fond.

Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 113/P din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Se va casa în parte decizia recurată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților P.M. și M.F. și rejudecând: Se vor înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., 86 2 C. pen., 86 3 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca executarea pedepselor aplicate ambilor inculpați de către instanța de apel să se facă în regim de detenție.

Se vor menține restul dispozițiilor deciziei recurate. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.M. și M.F. împotriva aceleiași decizii. Recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanta vor rămâne în sarcina statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 113/P din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează în parte decizia recurată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților P.M. și M.F. și rejudecând: Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen., art. 86 3 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca executarea pedepselor aplicate ambilor inculpați de către instanța de apel să se facă în regim de detenție. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.M. și M.F. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanta rămân în sarcina s tatului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2012.