ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9638/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 39 din 26

ianuarie 2007 Tribunalul Argeș a admis contestația formulată de reclamantul E.D.,

în contradictoriu cu Primăria Municipiului Pitești, Primarul municipiului

Pitești și Municipiul Pitești împotriva dispoziției nr. 2212 din 27 iunie 2006

emisă de Primăria Pitești și a modificat în parte decizia atacată, în sensul că

a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale – pentru terenul

în suprafață de 400 mp situat în Pitești.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin dispoziția nr. 2212 din 27 iunie 2006 Primăria Municipiului

Pitești a respins notificarea reclamantului prin care a solicitat despăgubiri

bănești pentru terenul în suprafață de 400 mp situat în Pitești, preluat de

stat prin expropriere, propunând acordarea de despăgubiri doar pentru

construcțiile aferente, în suprafață de 216,26 mp.

În prezent, terenul este ocupat de

un tronson al străzii, de zona funcțională a blocurilor nr. 33 și 34 și de

aleile de acces.

Tribunalul a mai reținut că

reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,25 ha teren, pentru care s-a emis titlul de proprietate în temeiul legii fondului funciar, dar că

terenul de 400 mp aflându-se în municipiul Pitești, nu putea fi încorporat în

cei 0,25 ha aflați pe raza comunei Mărăcineni.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

civilă nr. 243 A din 31 mai 2007 a respins apelul Primăriei Municipiului

Pitești împotriva sentinței nr. 39/2007, reținând că terenul solicitat de

contestator nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, deoarece

cooperativizarea viza averea funciară, aflată în perimetrul agricol, în timp ce

imobilul în litigiu fiind expropriat nu intra sub incidența acestor legi.

Prin decizia nr. 8106 din 28

noiembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

Municipiul Pitești, Primarul Municipiului Pitești și Primăria Municipiului

Pitești împotriva deciziei nr. 243 A din 31 mai 2007 a Curții de Apel Pitești –

pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare aceleiași Curți de Apel.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a concluzionat că situația de fapt a cauzei nu a fost pe deplin

stabilită, deoarece din adeverința nr. 5203 din 10 martie 1998 rezultă că E.D.

a deținut în rolul agricol din Pitești, în perioada 1959 – 1962 suprafața de 25

de ari, din care 22 ari pășuni și 3 ari teren curți și clădiri. Din această

adresă rezultă că terenul ce a figurat în rolul agricol a fost expropriat prin

decizia nr. 19 din 10 noiembrie 1962 (fila 13 dosar fond). În copia decretului

de expropriere nr. 727 din 10 septembrie 1962 în ale cărui anexe figurează E.D.,

se menționează că acesta a fost expropriat cu un teren în suprafață de 400 mp și

construcții (filele 15 – 17 dosar fond).

Față de conținutul acestor înscrisuri,

și susținerile pârâților cum că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de

proprietate în temeiul legilor fondului funciar și pentru terenul ce face

obiectul pricinii, Înalta Curte a concluzionat că situația de fapt nu este pe

deplin stabilită și că se impune completarea probatoriilor, inclusiv cu o

expertiză tehnică de specialitate pentru a se lămuri dacă terenul solicitat în

temeiul Legii nr. 10/2001 face parte din terenul pentru care reclamantului i

s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și dacă

există identitate între terenul care în perioada 1959 – 1962 figura în str. L.

nr. 28 și terenul care, conform mențiunii din anexa la Decretul nr. 727/1962

figura în cal. B. nr. 28 Pitești.

De asemenea nu lipsit de importanță

s-a considerat clarificarea aspectelor menționate în decizia nr. 19 din 10

noiembrie 1962, indicată în adeverința nr. 5203 din 10 martie 1998 emisă de

Primăria Municipiului Pitești, motiv pentru care s-a dispus atașarea la dosar a

acestei decizii pentru a se verifica emitentul acesteia, suprafața de teren

vizat ca și modalitatea de preluare.

Conformându-se îndrumărilor deciziei

de casare, Curtea de Apel Pitești a dispus efectuarea expertizei topo și a

procedat la atașarea adresei nr. 1296 din 28 mai 2008 (aflată la fila 78 dosar

apel) a Direcției Județene Argeș a Arhivelor Naționale, – în temeiul cărora a

concluzionat că terenul de 400 mp din Pitești nu face parte din suprafața

terenului pentru care intimatului E.D. i s-a reconstituit dreptul de

proprietate în temeiul legii fondului funciar.

Ca urmare, soluționând cauza, Curtea

de Apel Pitești, prin decizia nr. 248 A din 24 noiembrie 2008 – a respins ca

nefondat apelul formulat de Primăria Municipiului Pitești, Primarul

Municipiului Pitești și Municipiul Pitești, împotriva sentinței nr. 39 din 26

ianuarie 2009 a Tribunalului Argeș, obligând apelanții la plata cheltuielilor

de judecată către intimatul E.D. – în sumă de 300 lei.

Împotriva deciziei civile nr. 248 A

din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești a declarat recurs Municipiul

Pitești, Primăria și Primarul Municipiului Pitești, susținând în esență că în

mod nelegal i-au fost acordate despăgubiri contestatorului E.D. pentru terenul

în suprafață de 400 mp, situat în Pitești deoarece contestatorul nu a depus

actele doveditoare ale dreptului de proprietate, singurul înscris fiind

decretul de expropriere.

Recursul este nefondat.

Pentru prima oară în recurs,

Municipiul Pitești, Primarul și Primăria Municipiului Pitești contestă dreptul

de proprietate al lui E.D. în privința terenului în suprafață de 400 mp aflat

în Pitești la nr. 18. În contradicție cu criticile din motivarea recursului,

prin decizia nr. 2212 din 27 iunie 2006 de soluționare a notificării,

Municipiul Pitești prin Primar, a recunoscut dreptul de proprietate al

contestatorului în privința terenului în litigiu susținând însă că i-a fost

restituit, fiind încorporat în terenul de 025 ha, pentru care i s-a emis titlul

de proprietate în temeiul legii fondului funciar.

Problema dreptului de proprietate al

contestatorului a fost definitiv și irevocabil tranșată prin chiar decizia de

casare cu trimitere 8106 din 28 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, dovada fiind și îndrumările date, de identificare a amplasamentului

terenului în litigiu în sensul dacă este același cu acela de la nr. 28 pentru

care s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legii fondului funciar

sau distinct de acesta - și menționat în anexa la Decretul nr. 727/1962,

figurând în Pitești, la nr. 28.

În temeiul art. 24 din Legea nr.

10/2001, în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea

dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută că actul normativ de

autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Așa fiind, Decretul nr. 727/1962 și

anexa la acest decret, în care contestatorul E.D. figurează ca fiind expropriat

cu terenul în suprafață de 400 mp din Pitești, de la nr. 28, este îndestulător,

pentru atestarea dreptului său de proprietate în absența altor probe ale

recurenților, de natură a înlătura această prezumție relativă instituită de

art. 24 din Legea nr. 10/2001.

În contextul celor arătate mai sus,

critica formulată de recurenți este nefondată, considerent pentru care în

temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de față va fi respins.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

recurenții-pârâți vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în recurs,

solicitate de intimatul E.D. și probate pentru suma de 1.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții Primăria Municipiului Pitești, Primarul municipiului

Pitești și Municipiul Pitești împotriva deciziei nr. 248/A din 24 noiembrie

2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurenții-pârâți la plata

către intimatul E.D. a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 noiembrie 2009

.