ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2662/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2662/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată
la data de 24 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca,
reclamanții H.E. și V.I.E. au chemat în judecată pe pârâtele
Primăria Municipiului Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001
și Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce
o va pronunța, să dispună:
- obligarea pârâtei de rândul 1,
să predea de îndată, spre soluționare, Comisiei Centrale pentru
Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă pârâta de rândul 2 întreaga
documentație a dosarelor de retrocedare ce fac obiectul Dispozițiilor
de restituire nr. 1527 și nr. 1528 din 27 februarie 2008;
- obligarea pârâtei de rândul 2 la
verificarea dosarelor de retrocedare și mai apoi la emiterea ofertei de
despăgubire pe care înțelege să o supună atenției
instanței, în sensul dispozițiilor art. 16 pct. 2, 4 și 6, din
Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere
situația prevăzută de art. 22 pct. 1 din Capitolul VI al
Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin extinderea de acțiune,
reclamanții au chemat în judecată și pe pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței
ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea
acesteia la îndeplinirea formalităților administrative prevăzute
de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prin raportare la dispozițiile art. 26
din O.U.G. nr. 81/2007 în sensul emiterii deciziei privind oferta de
despăgubire în raport cu dispozițiile nr. 1527 și nr. 1528 din
27 februarie 2008 emise de primarul municipiului Cluj pentru apartamentele
nerestituite în natură.
Motivele de fapt și de drept
care au stat la baza formulării acțiunii.
Reclamanții au arătat
că prin Dispozițiile nr. 1527 si nr. 1528 din 27 februarie 2008 s-a
dispus în favoarea lor acordarea despăgubirilor aferente unor apartamente
din imobilele situate în Cluj.
Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001,
ale Legii nr. 247/2005 și ale Legii nr. 74/2007, Comisia pentru aplicarea
Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Cluj Napoca avea obligația ca,
în termen de 10 zile de la adoptarea dispozițiilor de restituire, să
înainteze, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,
întregul dosar la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Reclamanții susțin că
până la data introducerii acțiunii, dosarul nu a fost înaintat
Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților.
În drept, reclamanții au
invocat dispozițiile art. 1073 și art. 1079 C. civ., ale art. 26 din
Legea nr. 10/2001 și ale Normele de aplicare a acesteia.
Prin extinderea de acțiune,
reclamanții au invocat tergiversarea finalizării procedurilor
instituite de legiuitor, deși au parcurs etapele prevăzute de lege,
susținând că pârâții nu au accelerat parcurgerea procedurilor
prevăzute de lege și doar după introducerea acțiunii „s-au
mobilizat” în sensul solicitat, astfel că demersul judiciar nu poate fi
calificat ca prematur, atâta vreme cât art. 16 alin. (1) din Capitolul V al
Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prevede termenul limită de 60 de zile,
în speță, de la ultima dispoziție, iar alin. (3) al art. 16 din
aceeași reglementare se referă la termenul de 30 de zile de la
emiterea dispoziției de restituire/ despăgubire.
Mai susțin reclamanții
că întrucât pârâții nu au respectat niciunul dintre termenele
prevăzute de lege, nu se poate considera că acțiunea ar fi
prematură.
Sentința Judecătoriei
Cluj-Napoca de declinare a competenței
Prin sentința civilă nr. 11124/2008
din 15 octombrie 2008, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția
necompetenței materiale a instanței și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
Cluj, reținând incidența dispozițiilor art. 19 alin. (1) din
Titlul VII al Legii nr. 247/2005, având în vedere faptul că
reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților la emiterea ofertei de
despăgubire raportat la dispozițiile art. 16 din Titlul VII din
aceeași lege.
Apărările invocate de
pârâtă.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat:
- excepția necompetenței
materiale a Curții de Apel Cluj cu privire la petitul cererii de chemare
în judecată îndreptat împotriva pârâtei Primăria municipiului
Cluj-Napoca, susținând că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc.
civ., competența aparține tribunalului;
- excepția
prematurității cu privire la petitul privind obligarea Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ofertei de
despăgubire în raport de Dispozițiile nr. 1527 și nr. 1528 din
27 februarie 2008 emise de Primăria Municipiului Cluj-Napoca. Sub acest
aspect, pârâta susține că în ceea ce îi privește pe
reclamanți procedura administrativă de acordare a despăgubirilor
prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost
declanșată, întrucât dosarul aferent Dispoziției nr. 1527 din 27
februarie 2008, respectiv dosarul aferent Dispoziției nr. 1528 din 27
februarie 2008 nu au fost transmise Secretariatului Comisiei de către
entitatea învestită cu soluționarea notificărilor și anume
Primăria Municipiului Cluj-Napoca, astfel că pârâta nu a fost
învestită încă cu soluționarea dosarelor petenților. Se
arată ca, prin adresa nr. 760181 din 08 octombrie 2008, s-a solicitat
Primăriei Municipiului Cluj-Napoca să înainteze dosarele aferente
dispozițiilor amintite, cu respectarea dispozițiilor art. 16 Titlul
VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările
ulterioare.
Mai susține pârâta că
cererea reclamanților de introducere în cauză a Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor este inadmisibilă, întrucât prin
extinderea acțiunii inițiale nu se poate obține introducerea în
proces a unui nou pârât, acest lucru fiind posibil numai pe calea formelor
procedurale prevăzute de art. 60 ori art. 64 și urm. C. proc. civ.
În ceea ce privește termenele a
căror nerespectare o invocă reclamanții, pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor arată că acestea
[termenul de 60 zile prevăzut de art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii
nr. 247/2005 și termenul de 30 de zile prevăzut de alin. (3) al
aceluiași articol] sunt termenele în care entitățile învestite
cu soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001
au obligația de a transmite dosarele aferente dispozițiilor/deciziilor
emise în temeiul acestei legi către Secretariatul Comisiei Centrale, iar
nu termene impuse Comisiei Centrale pentru emiterea deciziei reprezentând titlu
de despăgubire.
Hotărârea instanței de
fond.
Prin sentința civilă nr. 463
din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată
și precizată de reclamanți, ca urmare a admiterii excepției
prematurității formulării cererii.
Motivele de fapt și de drept
bare au format convingerea instanței de fond.
5.1. Instanța a respins
excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj,
reținând că, raportat la obiectul cauzei și la dispozițiile
art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care stabilesc competența
aparținând Curții de apel, potrivit art. 17 C. proc. civ., în
cauză instanța se poate pronunța și asupra capătului
de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria Cluj-Napoca -
autoritate publică locală.
5.2. Cu privire la extinderea de
acțiune față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, Curtea de apel a reținut că pentru a introduce
un nou pârât în cauză nu este neapărat necesar să se utilizeze
în mod formal dispozițiile art. 60 ori ale art. 64 C. proc. civ., iar
față de extinderea de acțiune formulată în cauză sunt
aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., care
reglementează instituția întregirii și modificării cererii
de chemare în judecată.
5.3. Curtea de apel a admis
excepția prematurității acțiunii, reținând că,
față de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,
procedura administrativă în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor se poate declanșa în mod efectiv numai după
transmiterea dosarelor complete de către autoritatea notificată, în
speță de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca.
Sub acest aspect, a reținut
instanța că, din cuprinsul adresei nr. 2394/IV din 17 februarie 2009
emisă de Instituția Prefectului județului Cluj (fila 71 la
dosarul de fond) reiese că dosarele aferente dispozițiilor nr. 1527
din 27 februarie 2008 și nr. 1528 din 27 februarie 2008 emise de Primarul
municipiului Cluj-Napoca nu au fost înaintate Autorității
Naționale pentru Restituirea Proprietăților, deoarece în urma
controlului administrativ de legalitate s-a constatat că se impune
completarea acestora cu mai multe înscrisuri, așa cum rezultă din
corespondența acestei autorități cu Primăria municipiului
Cluj-Napoca atașată (filele 73-74), aspecte confirmate și de
pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin
concluziile scrise depuse la dosar la data de 28 aprilie 2008, precum și
de procesul-verbal nr. 1114 din 16 aprilie 2009 (filele 94-105) și
procesul-verbal nr. 11982 din 08 iulie 2009 (filele 134-141).
Astfel fiind, a reținut
instanța că este legal refuzul pârâtei de a emite titlul de
despăgubire în condițiile în care dosarele nu sunt completate cu
documentele strict necesare soluționării lor, împrejurare ce
ține exclusiv de voința reclamantelor, motiv pentru care nici
Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu poate fi obligată să
înainteze dosarele către autoritatea centrală.
A mai reținut instanța
că nu poate fi admisă ipoteza completării dosarelor prin
intermediul justiției, pentru ca mai apoi justiția să constate
că acestea sunt complete și să dispună transmiterea
dosarelor și rezolvarea lor de către autoritatea centrală.
Recursul formulat de
reclamanții H.E. și V.I.E.
Motive de recurs întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Recurentele solicită, în
principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate,
rejudecarea fondului, cu consecința admiterii acțiunii introductive.
În subsidiar, în ipoteza
existenței atât a motivelor de casare, cât și a celor care atrag
modificarea sentinței, solicită casarea hotărârii atacate
și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța
competentă.
6.1. Recurentele arată că
acțiunea a fost formulată drept urmare a tergiversării
autorităților abilitate să finalizeze, potrivit legii,
demersurile menite a fa eficiență dispozițiilor de restituire,
emise în baza Legii nr. 10/2001.
6.2. În ipoteza în care se pune
problema competenței materiale a instanței în soluționarea
pricinii, solicită a se trimite dosarul la instanța competentă.
6.3. Instanța de fond a dat o
interpretare eronată cererilor formulate, iar argumentul
prematurității acțiunii reprezintă un refuz de
judecată.
6.4. Împrejurările expuse de
instanța fondului nu privesc recurentele, care nu au nicio culpă în
nesoluționarea pretențiilor deduse judecății.
Întâmpinarea formulată de
pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților.
Intimata solicită respingerea
recursului ca nefondat, deoarece dosarele care se referă la cele două
dispoziții de restituire nu pot fi înaintate decât condiționat de
completarea acestora cu înscrisurile solicitate, chestiune care ține
exclusiv de voința reclamantelor și nu de a autorităților
implicate în aceste prevederi legale.
Intimata consideră și
că nu are calitate procesuală pasivă în cauză,
excepție invocată și în fața instanței de fond, dar
asupra căreia judecătorul nu s-a pronunțat.
Întâmpinarea formulată de
pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost
depusă la dosar după pronunțarea deciziei de recurs, astfel
încât Curtea nu poate să o analizeze.
II. Considerentele instanței de
recurs.
Recursul este fondat.
Recurentele-reclamante s-au
adresat justiției în speranța finalizării procedurii
prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, prin emiterea deciziei de
despăgubire de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor.
Judecătorul fondului a
stabilit în mod corect că acțiunea dedusă judecății
are ca obiect refuzul autorităților pârâte de a emite actul administrativ
prevăzut de Legea nr. 247/2005, într-un termen nerezonabil.
De asemenea, în mod corect,
judecătorul fondului a respins excepția necompetenței materiale
a Curții de Apel Cluj în ceea ce privește primul capăt de
cerere, prin invocarea dispozițiilor art. 17 C. proc. civ.
Excepția
prematurității acțiunii a fost însă soluționată
în mod greșit.
Instanța de fond, în raport de
obiectul acțiunii, avea obligația să verifice posibilitatea
soluționării cererii reclamantelor într-un termen rezonabil, cu respectarea
prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, există
obligația analizării motivelor nesoluționării dosarelor
aferente Dispozițiilor nr. 1527 din 27 februarie 2008 și nr. 1528 din
27 februarie 2008.
6.1. Prin întâmpinare, Primăria
Municipiului Cluj-Napoca a informat instanța că cele două dosare
au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu
adresa nr. 124173/452/1 din 11 iulie 2008, după formularea acțiunii
în justiție.
6.2. La rândul său, pârâta
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor arată, prin
întâmpinarea depusă la dosar la 20 ianuarie 2009, că dosarele
aferente Dispozițiilor nr. 1527 și 1528 nu au fost transmise de
către Primăria Municipiului Cluj-Napoca și că prin adresa
nr. 760181 din 8 octombrie 2008 s-a solicitat înaintarea dosarelor.
6.3. S-a mai arătat că,
Instituția Prefectului județului Cluj a comunicat prin adresa nr. 2394
din 17 februarie 2009 că cele două dosare nu au fost înaintate
deoarece, în urma controlului de legalitate, s-a constatat că se impune
completarea acestora cu următoarele înscrisuri:
- copie valabilă a
pașaportului reclamantelor;
- contractele de
vânzare-cumpărare pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii
nr. 112/1995;
- dovada imposibilității
restituirii în natură a cotelor de 30/140, respectiv 483/627 parte din
terenul-curte.
6.4. Instanța de fond a
reținut că depunerea acestor înscrisuri incumbă reclamantelor.
Aprecierea este parțial
eronată, deoarece din cuprinsul adreselor aflate la filele 72-74 din
dosarul de fond rezultă că numai copia pașaportului recurentei V.I.E.
era în sarcina reclamantelor, celelalte două înscrisuri cădeau în
sarcina Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.
6.5. Din cuprinsul precizărilor
depuse la dosarul de fond în data de 28 aprilie 2009, pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că prin
procesul-verbal nr. 1114 din 16 aprilie 2009 cele două dosare au fost
înaintate.
Dosarul aferent Dispoziției nr.
1528 din 27 februarie 2008 a fost însă remis Primăriei municipiului
Cluj-Napoca, constatându-se că nu există avizul de legalitate pentru
Dispoziția nr. 1049 din 20 februarie 2009 și înscrisuri din care
să reiasă dacă petenții au restituit valoarea
actualizată a despăgubirilor încadrate în temeiul Legii nr. 112/1995,
acte ce urmează a fi depuse de către Primărie.
Din adresa nr. 2394/14/1 din 13
aprilie 2009 rezultă însă că avizul de legalitate cerut
există la dosar.
6.6. Din înscrisurile sus
menționate rezultă însă o situație de fapt diferită de
cea reținută de judecătorul fondului.
Completarea dosarelor a ținut
și ține în continuare de competența autorităților
publice implicate și obligate prin lege la emiterea titlului de
despăgubire solicitat de reclamante.
Lipsa copiei valabile a
pașaportului uneia dintre reclamante, invocată în anul 2008 a fost consecința tergiversării soluționării notificării de către
Primăria Cluj-Napoca și nu poate fi imputată reclamantelor.
Este adevărat că
administrația publică locală nu poate înainta dosarele (în
prezent a mai rămas un dosar) dacă acestea nu sunt complete,
însă culpa nu aparține reclamantelor.
Recurentele-reclamante, prin
introducerea acțiunii, nu au urmărit completarea dosarelor, ci
sancționarea pasivității autorităților pârâte, având
în vedere că toate demersurile acestora pentru rezolvarea cererilor s-au
declanșat după depunerea acțiunii.
Este inadmisibil ca, în
condițiile sus menționate, reclamantele-recurente să fie
sancționate prin admiterea excepției prematurității
acțiunii.
Ceea ce are de rezolvat instanța
de fond este de a stabili dacă soluționarea cererii reclamantelor a
depășit termenul rezonabil impus de art. 6 din Convenție, având
în vedere că acest termen se calculează pentru întreaga perioadă
administrativă și nu numai în raport de o anumită etapă a
acesteia.
În concluzie, reținându-se
întrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
și aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C.
proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, urmează a se dispune admiterea
recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre
rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de H.E. și V.I.E.
împotriva sentinței civile nr. 463 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 20 mai 2010.