ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2662/2010

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată la data de 24 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanții H.E. și V.I.E. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: - obligarea pârâtei de rândul 1, să predea de îndată, spre soluționare, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă pârâta de rândul 2 întreaga documentație a dosarelor de retrocedare ce fac obiectul Dispozițiilor de restituire nr. 1527 și nr. 1528 din 27 februarie 2008; - obligarea pârâtei de rândul 2 la verificarea dosarelor de retrocedare și mai apoi la emiterea ofertei de despăgubire pe care înțelege să o supună atenției instanței, în sensul dispozițiilor art. 16 pct. 2, 4 și 6, din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere situația prevăzută de art. 22 pct. 1 din Capitolul VI al Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin extinderea de acțiune, reclamanții au chemat în judecată și pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la îndeplinirea formalităților administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prin raportare la dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 81/2007 în sensul emiterii deciziei privind oferta de despăgubire în raport cu dispozițiile nr. 1527 și nr. 1528 din 27 februarie 2008 emise de primarul municipiului Cluj pentru apartamentele nerestituite în natură.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării acțiunii. Reclamanții au arătat că prin Dispozițiile nr. 1527 si nr. 1528 din 27 februarie 2008 s-a dispus în favoarea lor acordarea despăgubirilor aferente unor apartamente din imobilele situate în Cluj. Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005 și ale Legii nr. 74/2007, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Cluj Napoca avea obligația ca, în termen de 10 zile de la adoptarea dispozițiilor de restituire, să înainteze, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întregul dosar la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Reclamanții susțin că până la data introducerii acțiunii, dosarul nu a fost înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1073 și art. 1079 C. civ., ale art. 26 din Legea nr. 10/2001 și ale Normele de aplicare a acesteia. Prin extinderea de acțiune, reclamanții au invocat tergiversarea finalizării procedurilor instituite de legiuitor, deși au parcurs etapele prevăzute de lege, susținând că pârâții nu au accelerat parcurgerea procedurilor prevăzute de lege și doar după introducerea acțiunii „s-au mobilizat” în sensul solicitat, astfel că demersul judiciar nu poate fi calificat ca prematur, atâta vreme cât art. 16 alin. (1) din Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prevede termenul limită de 60 de zile, în speță, de la ultima dispoziție, iar alin. (3) al art. 16 din aceeași reglementare se referă la termenul de 30 de zile de la emiterea dispoziției de restituire/ despăgubire. Mai susțin reclamanții că întrucât pârâții nu au respectat niciunul dintre termenele prevăzute de lege, nu se poate considera că acțiunea ar fi prematură.

Sentința Judecătoriei Cluj-Napoca de declinare a competenței Prin sentința civilă nr. 11124/2008 din 15 octombrie 2008, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, reținând incidența dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, având în vedere faptul că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea ofertei de despăgubire raportat la dispozițiile art. 16 din Titlul VII din aceeași lege.

Apărările invocate de pârâtă. Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat: - excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj cu privire la petitul cererii de chemare în judecată îndreptat împotriva pârâtei Primăria municipiului Cluj-Napoca, susținând că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., competența aparține tribunalului; - excepția prematurității cu privire la petitul privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea ofertei de despăgubire în raport de Dispozițiile nr. 1527 și nr. 1528 din 27 februarie 2008 emise de Primăria Municipiului Cluj-Napoca. Sub acest aspect, pârâta susține că în ceea ce îi privește pe reclamanți procedura administrativă de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu a fost declanșată, întrucât dosarul aferent Dispoziției nr. 1527 din 27 februarie 2008, respectiv dosarul aferent Dispoziției nr. 1528 din 27 februarie 2008 nu au fost transmise Secretariatului Comisiei de către entitatea învestită cu soluționarea notificărilor și anume Primăria Municipiului Cluj-Napoca, astfel că pârâta nu a fost învestită încă cu soluționarea dosarelor petenților. Se arată ca, prin adresa nr. 760181 din 08 octombrie 2008, s-a solicitat Primăriei Municipiului Cluj-Napoca să înainteze dosarele aferente dispozițiilor amintite, cu respectarea dispozițiilor art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare. Mai susține pârâta că cererea reclamanților de introducere în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este inadmisibilă, întrucât prin extinderea acțiunii inițiale nu se poate obține introducerea în proces a unui nou pârât, acest lucru fiind posibil numai pe calea formelor procedurale prevăzute de art. 60 ori art. 64 și urm. C. proc. civ. În ceea ce privește termenele a căror nerespectare o invocă reclamanții, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor arată că acestea [termenul de 60 zile prevăzut de art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și termenul de 30 de zile prevăzut de alin. (3) al aceluiași articol] sunt termenele în care entitățile învestite cu soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au obligația de a transmite dosarele aferente dispozițiilor/deciziilor emise în temeiul acestei legi către Secretariatul Comisiei Centrale, iar nu termene impuse Comisiei Centrale pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. 4. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 463 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanți, ca urmare a admiterii excepției prematurității formulării cererii.

Motivele de fapt și de drept bare au format convingerea instanței de fond. 5.1. Instanța a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, reținând că, raportat la obiectul cauzei și la dispozițiile art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care stabilesc competența aparținând Curții de apel, potrivit art. 17 C. proc. civ., în cauză instanța se poate pronunța și asupra capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria Cluj-Napoca - autoritate publică locală. 5.2. Cu privire la extinderea de acțiune față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea de apel a reținut că pentru a introduce un nou pârât în cauză nu este neapărat necesar să se utilizeze în mod formal dispozițiile art. 60 ori ale art. 64 C. proc. civ., iar față de extinderea de acțiune formulată în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează instituția întregirii și modificării cererii de chemare în judecată. 5.3. Curtea de apel a admis excepția prematurității acțiunii, reținând că, față de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se poate declanșa în mod efectiv numai după transmiterea dosarelor complete de către autoritatea notificată, în speță de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca. Sub acest aspect, a reținut instanța că, din cuprinsul adresei nr. 2394/IV din 17 februarie 2009 emisă de Instituția Prefectului județului Cluj (fila 71 la dosarul de fond) reiese că dosarele aferente dispozițiilor nr. 1527 din 27 februarie 2008 și nr. 1528 din 27 februarie 2008 emise de Primarul municipiului Cluj-Napoca nu au fost înaintate Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, deoarece în urma controlului administrativ de legalitate s-a constatat că se impune completarea acestora cu mai multe înscrisuri, așa cum rezultă din corespondența acestei autorități cu Primăria municipiului Cluj-Napoca atașată (filele 73-74), aspecte confirmate și de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 28 aprilie 2008, precum și de procesul-verbal nr. 1114 din 16 aprilie 2009 (filele 94-105) și procesul-verbal nr. 11982 din 08 iulie 2009 (filele 134-141). Astfel fiind, a reținut instanța că este legal refuzul pârâtei de a emite titlul de despăgubire în condițiile în care dosarele nu sunt completate cu documentele strict necesare soluționării lor, împrejurare ce ține exclusiv de voința reclamantelor, motiv pentru care nici Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu poate fi obligată să înainteze dosarele către autoritatea centrală. A mai reținut instanța că nu poate fi admisă ipoteza completării dosarelor prin intermediul justiției, pentru ca mai apoi justiția să constate că acestea sunt complete și să dispună transmiterea dosarelor și rezolvarea lor de către autoritatea centrală.

Recursul formulat de reclamanții H.E. și V.I.E. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurentele solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, rejudecarea fondului, cu consecința admiterii acțiunii introductive. În subsidiar, în ipoteza existenței atât a motivelor de casare, cât și a celor care atrag modificarea sentinței, solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța competentă. 6.1. Recurentele arată că acțiunea a fost formulată drept urmare a tergiversării autorităților abilitate să finalizeze, potrivit legii, demersurile menite a fa eficiență dispozițiilor de restituire, emise în baza Legii nr. 10/2001. 6.2. În ipoteza în care se pune problema competenței materiale a instanței în soluționarea pricinii, solicită a se trimite dosarul la instanța competentă. 6.3. Instanța de fond a dat o interpretare eronată cererilor formulate, iar argumentul prematurității acțiunii reprezintă un refuz de judecată. 6.4. Împrejurările expuse de instanța fondului nu privesc recurentele, care nu au nicio culpă în nesoluționarea pretențiilor deduse judecății.

Întâmpinarea formulată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece dosarele care se referă la cele două dispoziții de restituire nu pot fi înaintate decât condiționat de completarea acestora cu înscrisurile solicitate, chestiune care ține exclusiv de voința reclamantelor și nu de a autorităților implicate în aceste prevederi legale. Intimata consideră și că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepție invocată și în fața instanței de fond, dar asupra căreia judecătorul nu s-a pronunțat.

Întâmpinarea formulată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost depusă la dosar după pronunțarea deciziei de recurs, astfel încât Curtea nu poate să o analizeze. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este fondat. 2. Recurentele-reclamante s-au adresat justiției în speranța finalizării procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, prin emiterea deciziei de despăgubire de către pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. 3. Judecătorul fondului a stabilit în mod corect că acțiunea dedusă judecății are ca obiect refuzul autorităților pârâte de a emite actul administrativ prevăzut de Legea nr. 247/2005, într-un termen nerezonabil. 4. De asemenea, în mod corect, judecătorul fondului a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în ceea ce privește primul capăt de cerere, prin invocarea dispozițiilor art. 17 C. proc. civ. 5. Excepția prematurității acțiunii a fost însă soluționată în mod greșit. Instanța de fond, în raport de obiectul acțiunii, avea obligația să verifice posibilitatea soluționării cererii reclamantelor într-un termen rezonabil, cu respectarea prevederilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 6. În speță, există obligația analizării motivelor nesoluționării dosarelor aferente Dispozițiilor nr. 1527 din 27 februarie 2008 și nr. 1528 din 27 februarie 2008. 6.1. Prin întâmpinare, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a informat instanța că cele două dosare au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu adresa nr. 124173/452/1 din 11 iulie 2008, după formularea acțiunii în justiție. 6.2. La rândul său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor arată, prin întâmpinarea depusă la dosar la 20 ianuarie 2009, că dosarele aferente Dispozițiilor nr. 1527 și 1528 nu au fost transmise de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca și că prin adresa nr. 760181 din 8 octombrie 2008 s-a solicitat înaintarea dosarelor. 6.3. S-a mai arătat că, Instituția Prefectului județului Cluj a comunicat prin adresa nr. 2394 din 17 februarie 2009 că cele două dosare nu au fost înaintate deoarece, în urma controlului de legalitate, s-a constatat că se impune completarea acestora cu următoarele înscrisuri: - copie valabilă a pașaportului reclamantelor; - contractele de vânzare-cumpărare pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995; - dovada imposibilității restituirii în natură a cotelor de 30/140, respectiv 483/627 parte din terenul-curte. 6.4. Instanța de fond a reținut că depunerea acestor înscrisuri incumbă reclamantelor. Aprecierea este parțial eronată, deoarece din cuprinsul adreselor aflate la filele 72-74 din dosarul de fond rezultă că numai copia pașaportului recurentei V.I.E. era în sarcina reclamantelor, celelalte două înscrisuri cădeau în sarcina Primăriei Municipiului Cluj-Napoca. 6.5. Din cuprinsul precizărilor depuse la dosarul de fond în data de 28 aprilie 2009, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că prin procesul-verbal nr. 1114 din 16 aprilie 2009 cele două dosare au fost înaintate. Dosarul aferent Dispoziției nr. 1528 din 27 februarie 2008 a fost însă remis Primăriei municipiului Cluj-Napoca, constatându-se că nu există avizul de legalitate pentru Dispoziția nr. 1049 din 20 februarie 2009 și înscrisuri din care să reiasă dacă petenții au restituit valoarea actualizată a despăgubirilor încadrate în temeiul Legii nr. 112/1995, acte ce urmează a fi depuse de către Primărie. Din adresa nr. 2394/14/1 din 13 aprilie 2009 rezultă însă că avizul de legalitate cerut există la dosar. 6.6. Din înscrisurile sus menționate rezultă însă o situație de fapt diferită de cea reținută de judecătorul fondului. Completarea dosarelor a ținut și ține în continuare de competența autorităților publice implicate și obligate prin lege la emiterea titlului de despăgubire solicitat de reclamante. Lipsa copiei valabile a pașaportului uneia dintre reclamante, invocată în anul 2008 a fost consecința tergiversării soluționării notificării de către Primăria Cluj-Napoca și nu poate fi imputată reclamantelor. Este adevărat că administrația publică locală nu poate înainta dosarele (în prezent a mai rămas un dosar) dacă acestea nu sunt complete, însă culpa nu aparține reclamantelor. 7. Recurentele-reclamante, prin introducerea acțiunii, nu au urmărit completarea dosarelor, ci sancționarea pasivității autorităților pârâte, având în vedere că toate demersurile acestora pentru rezolvarea cererilor s-au declanșat după depunerea acțiunii. 8. Este inadmisibil ca, în condițiile sus menționate, reclamantele-recurente să fie sancționate prin admiterea excepției prematurității acțiunii.

Ceea ce are de rezolvat instanța de fond este de a stabili dacă soluționarea cererii reclamantelor a depășit termenul rezonabil impus de art. 6 din Convenție, având în vedere că acest termen se calculează pentru întreaga perioadă administrativă și nu numai în raport de o anumită etapă a acesteia.

În concluzie, reținându-se întrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.