ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1802/2005

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 387 din 22 noiembrie 2004, Tribunalul Maramureș a dispus condamnarea inculpaților:

- P.R.D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 34 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

- S.I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., 211 alin. (2), lit. a) și alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare.

- Z.T., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., 211 alin. (2), lit. a) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a

executării pedepselor de:

- 2 ani închisoare, aplicată inculpatului Z.T., prin sentința penală 410 din 14 septembrie 2000

-2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 445 din 09 octombrie 2000, ambele ale Judecătoriei Sighetul Marmației, pedepse pe care, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 le-a constatat ca fiind grațiate și a dispus ca inculpatul Z.T. să execute 8 ani închisoare.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 7 din Legea nr. 543/2002, cu consecințele prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen., față de toți inculpații.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus în temeiul art. 88 C. pen., din pedepsele aplicate reținerea și arestul începând cu 22 aprilie 2004 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpații au fost obligați să plătească în favoarea părților civile despăgubiri după cum urmează:

- Părții civile T.M., suma de 34.800.000 lei despăgubiri materiale, 50.000.000 lei, despăgubiri cu titlu de daune morale.

- Părții civile T.M. Junior,  suma de 60.000.000 lei contravaloarea în lei, la data executării a sumelor de 1.400 Euro și 20 dolari S.U.A., ambele cu titlul de despăgubiri civile materiale.

Inculpații au fost obligați în solidar să plătească C.A.S. Maramureș, suma de 4.034.147 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu internarea părții civile T.M., la Spitalul Municipal Sighetul Marmației.

În baza art. 193 C. proc. pen., inculpații au fost obligați să plătească către părțile civile T.M. și T.M. Junior câte 25.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- P.R. și Z.T. câte 3.600.000 lei, din care câte 600.000 lei reprezintă onorariu avocați din oficiu.

S.I., suma de 3.000.000 lei.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond în esență a arătat că reține următoarele:

În cursul lunii ianuarie 2003, inculpații P.R.D. și S.I., aflând că partea vătămată T.M. și fiica acesteia T.M. Junior dețin în domiciliul sume importante de bani, au luat hotărârea infracțională să pătrundă în domiciliul acestora și să-i însușească.

În realizarea acesteia, zile la rând, cei doi au urmărit-o pe fiica părții vătămate cu autoturismul, pentru a-i cunoaște programul de lucru, ea având o tarabă închiriată în piața orașului Sighetul Marmației.

Într-una dintre seri, au hotărât să pătrundă în domiciliul acestora, astfel că inculpatul P.R. a mers într-un bar din Sighetul Marmației pentru a-și căuta complici. Aici s-a întâlnit cu numiții L.G. și L.N.A., iar în drumul lor, mai precis la ieșirea din local erau așteptați de inculpatul S.I., cu autoturismul conform înțelegerii, cu care să se deplaseze la locuința victimelor.

Ajunși lângă gardul care împrejmuia locuința, inculpatul P.R. l-a sărit, a pătruns în curtea victimelor și le-a spus celor prezenți că în acea casă, se află sume mari de bani, propunându-le să meargă pentru a-i sustrage, însă, cei doi au refuzat, astfel că inculpații P.R. și S.I., nu și-au mai pus planul în aplicare.

În căutarea unei alte persoane care să-i ajute, a fost contactat inculpatul Z.T., o veche cunoștință a lor, căruia i-au povestit ce doresc să facă și cum să se deplaseze la locuința celor două victime, astfel că, în seara zilei de 20 ianuarie 2004, s-au deplasat la locuința victimelor, și în timp ce inculpatul S.I. a rămas să-i aștepte pe drumul principal, cei doi au escaladat gardul și au intrat în curte, însă, văzând pe geam că televizorul funcționează și că cele două femei nu  s-au culcat, au renunțat să mai pătrundă în locuință.

A doua zi, în jurul orelor 11,00, știind că T.M. Junior este în piață și că în locuință se află numai T.M. senior, au revenit, însă de această dată, nu cu mașina condusă de Z.T., ci au apelat la numitul I.D., cunoștință apropiată a inculpatului S.I., pentru a-i transporta.

Conform înțelegerii, inculpații P.R. și Z.T., au coborât din mașină în același loc, pe drumul principal, având asupra lor un fes decupat și o bandă scotch, înțelegându-se cu inculpatul S.I. să-i aștepte.

Deși s-au înțeles ca ambii inculpați să pătrundă în locuință, ulterior s-a revenit, astfel că, în casă a intrat numai inculpatul P.R., care și-a tras pe față fesul decupat și i-a cerut victimei să-i spună unde sunt banii și ca urmare a refuzului, i-a aplicat mai multe lovituri, după care, cu o bandă scotch găsită în casă, întrucât cea cu care venise a rămas în posesia inculpatului Z.T., a legat-o pe victimă peste mâini și picioare, și sub amenințarea cuțitului, i-a cerut din nou să indice locul unde ține banii.

În acest context, victima realizând pericolul i-a indicat locul unde sunt banii, astfel că, au fost însușite sumele de 1.400 Euro, 20 dolari S.U.A. și 85.000.000 lei, după care, cei trei au plecat și i-au împărțit.

În contextul situației de fapt expuse și reținute, s-a dat activității materiale desfășurată de fiecare inculpat, încadrarea juridică legală, arătată în prima parte a considerentelor prezentei decizii, respectiv de tâlhărie în formă agravantă pentru inculpatul P.R.D. și de complicitate la infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă pentru ceilalți doi S.I. și Z.T., texte de lege în baza cărora au fost condamnați la pedepse privative de libertate.

La individualizarea și aplicarea pedepselor, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel încât, pedeapsa pe care urmează să o execute fiecare, să ducă la reeducarea lor și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Reținând că, nu au încetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea acestora, a fost menținută starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia, timpul executat în arest preventiv.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în raport de disp. înscrise în art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și art. 998 C. civ., fiind obligați inculpații la despăgubiri civile către părțile vătămate constituite părți civile, în limita sumelor arătate și dovedite cu probele de la dosar, respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, cum și celelalte mijloace de probă administrate în faza de cercetare judecătorească.

Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către cei trei inculpați, pe considerent că este vădit nelegală și esențial netemeinică.

Apelantul inculpat S.I., a solicitat achitarea sa de orice penalitate, întrucât, nu se face vinovat de comiterea nici unei infracțiuni, deoarece, el nu a pătruns în domiciliul victimelor.

Al doilea motiv invocat de recurent se referă la greșita încadrare juridică a faptei în infracțiunea de complicitate la tâlhărie, în condițiile în care nu a participat în nici un fel la deposedarea părții vătămate de sumele de bani însușite, el fiind numai beneficiarul acestor sume însușite de către cei doi, în infracțiunea de tăinuire.

Inculpatul Z.T. a formulat un singur motiv de recurs, și acesta vizează greșita condamnare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie în formă agravantă, în contextul în care el nu i-a acordat nici un ajutor inculpatului P.R.D., în a constrânge pe victimă, astfel că, încadrarea juridică corectă a faptei este cea de complicitate la furt calificat în dauna avutului privat.

Apelantul inculpat P.R. la rândul său, a formulat două motive de apel, unul vizând greșita reținere în sarcina sa a circumstanței agravante înscrisă la pct. 2

1

lit. b) de la art. 211 C. pen., în condițiile în care, asupra victimei nu s-a folosit cuțitul.

A doua critică invocată de către apelant, constă în aceea că i s-a aplicat o pedeapsă exagerat de mare, fără a se ține seama de atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, solicitând redozarea acesteia.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a examinat apelurile declarate de către cei trei apelanți inculpați, în raport de motivele invocate, de actele și dovezile de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 31/ A din 01 februarie 2005, a respins apelurile, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerentele deciziei, s-a menționat de către instanța de apel că, nu sunt temeiuri care să justifice achitarea, schimbarea încadrării juridice sau reducerea pedepselor în raport de materialul probator existent la dosar și din conținutul căruia rezultă, fără putință de tăgadă că aceștia au comis faptele pentru care au fost condamnați la pedepse privative de libertate.

În temeiul art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către cei trei inculpați, care au invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie, care au constituit critici în apel și care nu se vor mai enunța, însă se vor analiza.

Examinând recursurile declarate de către recurenții inculpați, în raport de motivele invocate, care au constituit și critici în apel, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursurile declarate, sunt nefondate și se vor respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos:

Referitor la critică invocată de către recurentul-inculpat S.I., constând în aceea că, nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, solicitând achitarea, se constată că este neîntemeiată.

Inculpatul recurent S.I., împreună cu inculpatul P.R., au participat în mod nemijlocit la a cunoaște programul victimelor în planul conceput, urmărind-o atât pe T.M. Junior cât și pe mama acesteia, T.M., la domiciliu și în oraș și în raport de condițiile concrete favorabile, să pătrundă în domiciliul acestora pentru a le sustrage sumele de bani pe care le dețineau, știind că fiica este comerciantă. De altfel, tot recurentul a fost acela care a făcut rost de a doua mașină, cea condusă de martorul I.D. și cu care s-au deplasat la domiciliul victimei, unde el a rămas de pază, ca în eventualitatea în care cei doi ar fi descoperiți, să le asigure scăparea.

Semnificativ, este faptul că, de la contactarea martorului I.D. și până la domiciliul victimei, cei trei nu au vorbit românește, iar discuțiile s-au purtat în legătură cum să finalizeze planul întocmit, plan care s-a realizat prin sustragerea sumelor de bani și de care acesta a beneficiat, fiind împărțite în mod egal sumele sustrase.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de cel de-al doilea recurent Z.T., constând în aceea că el nu a întrebuințat violența la deposedarea victimei T.M. senior de sumele de bani pe care le avea în casă, și nici nu a fost o discuție în acest sens, de a se întrebuința violența în însușirea valorilor de către inculpatul P.R., se constată că este neîntemeiată.

Așa cum s-a arătat în răspunsul la motivul de recurs al inculpatului S.I., toți cei trei inculpați s-au deplasat la domiciliul victimelor, în baza unui plan bine stabilit, fiecare dintre ei având roluri precise în finalizarea sustragerii sumelor de bani, iar recurentul a rămas la ușa locuinței, ca în eventualitatea în care s-ar apropia cineva, să-l avertizeze pe inculpatul P.R. și totodată să-i asigure securitatea acestuia.

De altfel, și acest recurent, alături de celălalt, a cunoscut că inculpatul P.R. avea asupra sa o bandă scocth care urma să fie folosită de recurent, însă, schimbându-se planul, și el rămânând afară, a fost folosită cea din locuința victimei pentru a fi imobilizată și împreună cu ceilalți cunoștea că P.R. are asupra sa un cuțit și alte bunuri pentru a fi imobilizată victima.

Cu privire la motivul de recursul declarat de către inculpatul P.R.D., în sensul că greșit i s-a reținut agravanta prevăzută la pct. 2

1

lit. b) de la art. 211 C. proc. pen., se constată că este de asemenea neîntemeiat.

Recurentul inculpat P.R. a intrat în domiciliul victimei, având pe față un fes decupat, înarmat cu un cuțit și, urmarea a faptului că în prima parte a amenințărilor adresate victimei nu i s-a spus unde sunt banii, acesta a lovit-o cu pumnii, a amenințat-o cu un cuțit, a legat-o de mâini și de picioare, a rupt cablul telefonului pentru a nu-i da posibilitatea să anunțe organele în drept și să fie descoperită fapta, se constată că faptei comise i s-a dat încadrarea juridică legală.

De altfel, agravantele înscrise la art. 211 pct. 2 lit. a), b) și c) C. pen., se prevăd situațiile în care se comite infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă, astfel la lit. a), când fapta este comisă de două sau mai multe persoane împreună, la lit. b) când fapta este comisă de o persoană având asupra sa o armă, o substanță narcotică sau paralizantă, iar la lit. c) când este comisă într-o locuință sau în dependințele acesteia.

Prin urmare, infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă a fost comisă de către recurentul inculpat împreună cu ceilalți doi, el pătrunzând în locuința victimei și având asupra sa un cuțit, de care nu s-a folosit.

Așa fiind, primul motiv de recurs invocat de către recurent, vizând schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei de la art. 211 pct. 2

1

lit. b) C. pen., nu este întemeiat și în consecință se va înlătura.

În reținerea stării de complicitate la infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă comisă de către ceilalți doi recurenți inculpați, instanțele au ținut seama de conținutul prevederilor art. 26 C. pen., potrivit căruia, „complice este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod, la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală”.

Ca atare, inculpații au comis infracțiunea de complicitate la tâlhărie într-una din modalitățile înscrise la art. 26 C. pen. și în condițiile prevăzută de art. 28 alin. (2) C. pen., potrivit căruia circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra tuturor participanților, în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

Conchizând că, inculpații au acționat în baza unei plan bine stabilit dinainte, acționând potrivit stării de fapt reținută în răspunsurile la motivele de recurs, se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 334 C. proc. pen., vizând schimbarea încadrării juridice, cum de altfel nici achitarea.

În ceea ce privește reducerea pedepsei, ca motiv subsidiar de recurs pentru fiecare recurent inculpat, se constată că este de asemenea neîntemeiat.

Individualizarea și aplicarea pedepsei pentru fiecare inculpat s-a făcut cu respectarea întocmai a prevederilor art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzută de lege, cum și datele personale ale inculpaților, care sunt recidiviști.

În consecință, nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor, întrucât cele aplicate inculpaților sunt de natură să ducă la reeducarea acestora și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Prin urmare, motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare înscrise la pct. 14, 17, 17

1

și 18 C. proc. pen., și ca atare, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată fiecăruia timpul reținerii și arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I., P.R.D. și Z.T. împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și al arestării preventive de la 22 aprilie 2004, la 15 martie 2005, pentru fiecare.

Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.600.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2005.