ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1800/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 1455 din 16 noiembrie 2004, a condamnat

pe inculpatul T.G. la câte 8 ani închisoare (patru pedepse) și câte 3 ani

(patru pedepse) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (patru fapte).

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării acelorași drepturi.

Pe latură civilă, s-a luat

act că partea vătămată E.V., T.L. și T.D. nu s-au constituit părți civile.

Totodată, în baza art. 14 și

a art. 396 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de

despăgubiri civile, suma de 2.500.000 lei părții vătămate R.I.

În temeiul art. 118 lit. d)

C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumelor de 1.600.000 lei, și,

respectiv, 100.000 lei.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 10 august 2004,

inculpatul aflat pe str. Garibaldi din sectorul 1 al Capitalei, a sesizat că

T.D. intra în blocul nr. 22 și, instantaneu, a lovit-o cu pumnul în față și i-a

smuls lanțul din aur purtat la gât. Bunul l-a vândut în schimbul sumei de

100.000 lei.

Ulterior, la datele de 7

septembrie 2004, 16 septembrie 2004 și 18 septembrie 2004, plasat pe Șos.

Ștefan cel Mare în dreptul unor scări de acces în blocuri de locuințe sau în

holul unui asemenea imobil, inculpatul le-a lovit de E.V., de la gâtul acesteia

smulgând două lanțuri din aur, pe R.I. de la care, prin amenințare a luat un

portmoneu și un telefon celular marca NOKIA și T.L. de la aceasta, sustrăgând,

după ce a violentat-o, un lănțișor din aur.

Părțile vătămate l-au

recunoscut pe inculpat din planșele foto prezentate.

Inculpatul, de asemenea, a

recunoscut săvârșirea faptelor.

Inculpatul a declarat apel

împotriva sentinței, motivul susținut fiind netemeinicia pedepsei aplicată.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 48 din 25 ianuarie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat.

Inculpatul, nemulțumit și de

hotărârea pronunțată de instanța de apel, în termenul legal, a declarat recurs

și în această cale de atac, motivul de casare invocat fiind cel prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa

greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Criteriile generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute în art. 72 C. pen., înscriu că la

stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile Părții generale

a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Referitor la motivul de

recurs vizând pedeapsa aplicată inculpatului, se apreciază că 8 ani închisoare

reflectă gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, mărit și de

numărul acestora, precum și de comiterea lor în loc public, împrejurările în

care au fost săvârșite, în cauză într-o manieră infracțională asemănătoare, dar

și datele ce caracterizează persoana inculpatului, cu antecedente penale (fapte

de furt, cerșetorie, deținere și consum de droguri).

Dispunerea executării pedepsei

în regim de privare de libertate ca fi în măsură să realizeze scopul pedepsei,

așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent ca fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr.

48/ A din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul arestării preventive de la 23 septembrie 2004, la 15 martie

2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 martie 2005.