ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1800/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1455 din 16 noiembrie 2004, a condamnat pe inculpatul T.G. la câte 8 ani închisoare (patru pedepse) și câte 3 ani (patru pedepse) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (patru fapte). În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată E.V., T.L. și T.D. nu s-au constituit părți civile. Totodată, în baza art. 14 și a art. 396 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 2.500.000 lei părții vătămate R.I. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumelor de 1.600.000 lei, și, respectiv, 100.000 lei. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 10 august 2004, inculpatul aflat pe str. Garibaldi din sectorul 1 al Capitalei, a sesizat că T.D. intra în blocul nr. 22 și, instantaneu, a lovit-o cu pumnul în față și i-a smuls lanțul din aur purtat la gât.

Bunul l-a vândut în schimbul sumei de 100.000 lei. Ulterior, la datele de 7 septembrie 2004, 16 septembrie 2004 și 18 septembrie 2004, plasat pe Șos. Ștefan cel Mare în dreptul unor scări de acces în blocuri de locuințe sau în holul unui asemenea imobil, inculpatul le-a lovit de E.V., de la gâtul acesteia smulgând două lanțuri din aur, pe R.I. de la care, prin amenințare a luat un portmoneu și un telefon celular marca NOKIA și T.L. de la aceasta, sustrăgând, după ce a violentat-o, un lănțișor din aur. Părțile vătămate l-au recunoscut pe inculpat din planșele foto prezentate. Inculpatul, de asemenea, a recunoscut săvârșirea faptelor. Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței, motivul susținut fiind netemeinicia pedepsei aplicată.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 48 din 25 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Inculpatul, nemulțumit și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, în termenul legal, a declarat recurs și în această cale de atac, motivul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul nu este fondat. Criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute în art. 72 C. pen., înscriu că la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Referitor la motivul de recurs vizând pedeapsa aplicată inculpatului, se apreciază că 8 ani închisoare reflectă gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, mărit și de numărul acestora, precum și de comiterea lor în loc public, împrejurările în care au fost săvârșite, în cauză într-o manieră infracțională asemănătoare, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, cu antecedente penale (fapte de furt, cerșetorie, deținere și consum de droguri). Dispunerea executării pedepsei în regim de privare de libertate ca fi în măsură să realizeze scopul pedepsei, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent ca fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 48/ A din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 23 septembrie 2004, la 15 martie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2005.