ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1174/2004

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1012 din 23

octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea

art. 74, lit. a), raportat la art. 76 lit. b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive cu începere de la 14

august 2003 la zi.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat să plătească părții civile N.A. suma de 10.000.000

lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunului sustras.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 14 august 2003, în jurul

orelor 10,30, în timp ce partea vătămată N.A. se întorcea de la piață a fost

atacată de inculpat care a încercat să-i smulgă lanțul din aur de la gât.

Întrucât lanțul era destul de gros inculpatul nu a reușit să îl rupă imediat,

împrejurare care i-a dat victimei posibilitatea să discute cu agresorul,

promițându-i că dacă o va lăsa în pace nu se va adresa cu plângere organelor de

poliție.

Fără a oferi vreun răspuns,

inculpatul a continuat activitatea infracțională, a tras cu putere de lanț

reușind să-l rupă. Pentru a-și asigura scăparea inculpatul a lovit-o puternic

cu pumnul în zona feței pe partea vătămată. Imediat după săvârșirea faptei

victima a strigat după ajutor la un vecin care își repara autoturismul în fața

blocului, martorul N.E. Acesta l-a observat pe inculpat, a plecat în urmărirea

lui și l-a găsit ascuns într-un tufiș, l-a imobilizat și l-a dus la secția 22

poliție.

La percheziția corporală efectuată

la sediul organelor de poliție asupra inculpatului au fost găsite două

contracte de amanet pe numele lui, prin care acesta amaneta mai multe

bijuterii. Lanțul sustras părții vătămate nu a fost descoperit.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, procesului verbal

de cercetare la locul faptei, procesului – verbal de recunoaștere din grup,

depozițiilor martorilor N.E. și C.T., probe coroborate cu declarațiile

inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 716/ A din 4 decembrie 2003, a respins

apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

T.V., apeluri care au vizat netemeinicia sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., învederând că soluțiile instanțelor sunt netemeinice sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de

gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din formularea dată de textul de

lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie

avute în vedere în totalitate, de fiecare dată, la stabilirea și aplicarea

sancțiunii.

Or, în speță, analizarea exclusivă

doar a unora din datele ce caracterizează persoana făptuitorului (atitudinea

inculpatului anterior săvârșirii faptei, vârsta acestuia) ignorându-se

celelalte criterii de individualizare a determinat reținerea nejustificată a

circumstanțelor atenuante.

Constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din

cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altor asemănătoare („consecințele pe

care contactul îndelungat cu mediul penitenciar le poate produce asupra

inculpatului”) nu justifică aprecierea lor ca circumstanțe atenuante și, pe

cale de consecință, reducerea pedepsei.

De aceea, în caracterizarea unor

împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de

pericol social concret al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul

condițiilor în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și la orice alte

elemente privitoare la persoana făptuitorului.

În speță, infracțiunea comisă

implică un pericol social ridicat, pericol dedus din modul în care s-a derulat

activitatea infracțională și din urmările produse asupra victimei (o persoană

în vârstă de 66 de ani, bolnavă, puternic traumatizată în urma agresiunii

suferite).

Pe de altă parte, instanțele nu au

acordat semnificația cuvenită faptului că inculpatul a negat permanent

infracțiunea, în pofida probelor clare de vinovăție (el fiind urmărit de un

vecin al victimei și prins după ce se ascunsese într-un tufiș din apropierea

locului unde comisese fapta penală), aspecte care nu îndrituiau aplicarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința

reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator.

În raport de considerentele expuse,

recursul declarat va fi admis în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., vor fi casate hotărârile pronunțate, numai cu privire la

individualizarea pedepsei, în sensul că vor fi înlăturate dispozițiile art. 74

și art. 76 C. pen. și va fi majorată pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani

închisoare.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

vor fi menținute.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., Ministerul Justiției

va plăti onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

716/ A din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală,

privind pe inculpatul T.V.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 1012 din 23 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția

I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Înlătură dispozițiile art. 74 – art.

76 C. pen., și majorează pedeapsa aplicată inculpatului T.V., în baza art. 211

alin. (2) lit. c) C. pen., de la 2 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 august 2003 la 27 februarie

2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 februarie 2004.