ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 726/2010

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 253 din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția I

penală, a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații S.M., D.G. împotriva sentinței penale nr. 801 din 13 octombrie 2009,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul penal nr.

9080/3/2009.

A

desființat sentința penală nr. 801/2009 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, și, pe fond:

A

trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, secția a II-a penală.

A

menținut arestarea preventivă a inculpaților S.M. și D.G.

Pentru

a pronunța respectiva soluție, instanța de prim control judiciar a constatat că

există neconcordanțe între considerentele și dispozitivul sentinței penale nr.

801/2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, că judecătorul

fondului a omis să se pronunțe pentru o infracțiune aflată în concurs real, că

la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților au fost numai

enunțate generic câteva din criteriile stipulate de art. 72 C. pen.

În

termen legal inculpații S.M. și D.G.D. au exercitat calea ordinară de atac a

recursului pe care nu și le-au motivat în termenul imperativ prescris de disp. art.

385

10

alin. (2) C. proc. pen. Oral în ziua judecății, prin

apărători, inculpații au criticat faptul că instanța de prim control judiciar

s-a aflat în eroare, neexistând nicio contradicție între dispozitivul hotărârii

atacate și considerentele acesteia. Examinând criticile în raport cu actele și

lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de casare se

iau în considerare din oficiu, conform disp. art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi

dezvoltate în continuare.

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.M.,

zis „B.” pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33

lit. b) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a inculpatului D.G.D.,

zis „D.” pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

Tribunalul

București, secția I-a penală, prin decizia penală nr. 801 din 13 octombrie 2009,

în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (

1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74

lit. a) C. pen. și

art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 6 ani

închisoare și la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, dispunând executarea celei mai grele de 6

ani închisoare.

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74

lit. a) C. pen. și art. 76 lit.

a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Deși în considerentele

hotărârii se face vorbire despre infracțiunile prev. de art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, respectiv cele 2 infracțiuni de deținere de droguri de

risc pentru consum propriu, fără drept (diazepam) și deținere de droguri de

mare risc pentru consum propriu (heroină) aflate în concursul ideal prev. de

art. 33 lit. b) C. pen., în dispozitivul acesteia aplică o singură pedeapsă pentru

ambele infracțiuni.

Mai

mult, deși instanța de fond a reținut în favoarea aceluiași inculpat S.M. circumstanța

atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., o aplică numai pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, iar pentru art. 4 alin. (1)

și pentru art. 4 alin. (2) din lege, nu-i face incidența.

Prin

urmare, s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond pentru ca

inculpații să nu fie prejudiciați de un grad de jurisdicție.

Ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

inculpaților vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și prevederile art.

192 alin.

(

2

)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații S.M. și D.G.D. împotriva deciziei penale nr. 253 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Menține

starea de arest a inculpaților.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru inculpatul D.G.D. și de 75 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului

S.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.