ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 726/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 253 din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații S.M., D.G. împotriva sentinței penale nr. 801 din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul penal nr. 9080/3/2009. A desființat sentința penală nr. 801/2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și, pe fond: A trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, secția a II-a penală. A menținut arestarea preventivă a inculpaților S.M. și D.G.

Pentru a pronunța respectiva soluție, instanța de prim control judiciar a constatat că există neconcordanțe între considerentele și dispozitivul sentinței penale nr. 801/2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, că judecătorul fondului a omis să se pronunțe pentru o infracțiune aflată în concurs real, că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților au fost numai enunțate generic câteva din criteriile stipulate de art. 72 C. pen. În termen legal inculpații S.M. și D.G.D. au exercitat calea ordinară de atac a recursului pe care nu și le-au motivat în termenul imperativ prescris de disp. art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Oral în ziua judecății, prin apărători, inculpații au criticat faptul că instanța de prim control judiciar s-a aflat în eroare, neexistând nicio contradicție între dispozitivul hotărârii atacate și considerentele acesteia.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de casare se iau în considerare din oficiu, conform disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi dezvoltate în continuare. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.M., zis „B.” pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a inculpatului D.G.D., zis „D.” pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Tribunalul București, secția I-a penală, prin decizia penală nr. 801 din 13 octombrie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. ( 1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare și la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, dispunând executarea celei mai grele de 6 ani închisoare. 2. În temeiul disp. art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Deși în considerentele hotărârii se face vorbire despre infracțiunile prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv cele 2 infracțiuni de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept (diazepam) și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu (heroină) aflate în concursul ideal prev. de art. 33 lit. b) C. pen., în dispozitivul acesteia aplică o singură pedeapsă pentru ambele infracțiuni. Mai mult, deși instanța de fond a reținut în favoarea aceluiași inculpat S.M. circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., o aplică numai pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, iar pentru art. 4 alin. (1) și pentru art. 4 alin. (2) din lege, nu-i face incidența.

Prin urmare, s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond pentru ca inculpații să nu fie prejudiciați de un grad de jurisdicție. Ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate. Văzând și prevederile art. 192 alin. ( 2 ) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M. și D.G.D. împotriva deciziei penale nr. 253 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Menține starea de arest a inculpaților. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D.G.D. și de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului S.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2010.