ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1604/2010

Asupra recursul de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 172 din 17 februarie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: E.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; C.M.N. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; C.Ș.S. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen. și C.S.C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 74 lit. c) și 76 lit. d) C. pen.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în fapt că, în perioada august - octombrie 2007 inculpatul E.M. a deținut și pus în vânzare diferite cantități de heroină, care erau vândute consumatorilor de concubina sa C.M.N.; că la 15 octombrie 2007, la domiciliul acestei inculpate s-au găsit 42 comprimate de metadonă, deținute pentru consum propriu; că în perioada august - septembrie 2007 inculpatul C.Ș.S. a deținut și vândut diferite cantități de heroină iar la percheziția domiciliară din 12 septembrie 2007 s-au găsit 4 doze de heroină destinate consumului propriu și că la 18 octombrie 2007 inculpatul C.S.C. a fost depistat în timp ce deținea fără drept 26 doze de heroină pentru consum propriu.

Având în vedere conduita sinceră de recunoaștere a faptelor, în favoarea inculpaților C.Ș.S. și C.S.C. au fost reținute circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) C. pen., stabilindu-se, conform art. 76 din același cod, pedepse sub minimul prevăzut de lege. Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 153 din 17 iunie 2009 a respins apelurile declarate de inculpații C.M.N., C.Ș.S. și E.M. împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondate criticile formulate de aceștia în scopul greșitei individualizări a pedepsei. Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și că nu există motive de reconsiderare a lor.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri numai inculpații C.M.N. și E.M. care au fost respinse prin Decizia penală nr. 2993 din 23 septembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Dispozitivul Deciziei penale nr. 153 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost comunicat inculpatului C.Ș.S. la 23 iunie 2009, iar după rămânerea definitivă a deciziei prin nerecurare la data de 6 iulie 2009, a fost emis de către Tribunalul București, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 200 din 9 iulie 2009. La data de 24 iulie 2009 (data poștei) inculpatul C.Ș.S. a formulat o cerere intitulată „contestație la mandatul de executare” susținând că nu i s-a comunicat minuta de către Curtea de Apel București, că nu a avut posibilitatea să declare recurs la instanța supremă și că i s-a comunicat soluția definitivă.

Judecătoria sectorului 5 București, prin Sentința penală nr. 1274 din 12 august 2009, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) raportat la art. 462 alin. (2) C. proc. pen. și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București. La rândul său, tribunalul a considerat că cererea formulată de inculpat este o cerere de recurs care a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare, prin încheierea din 21 octombrie 2009. Examinând recursul declarat de inculpatul C.Ș.S., împotriva Deciziei penale nr. 153 din 17 iunie 2009 se constată că acesta a fost introdus tardiv. În conformitate cu dispozițiile art. 385 3 C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile și el curge, potrivit art. 363 pentru inculpatul deținut care a lipsit la pronunțare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Or, în cauză copia dispozitivului deciziei arătate apare comunicată la 23 iunie 2009 conform dovezii transmise Curții de Apel București de către Penitenciarul București Rahova, iar cererea de recurs a fost formulată la 24 iulie 2009 data poștei. În consecință, constatând că recursul fost declarat după trecerea termenului prevăzut de lege, Curtea urmează, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a respinge ca tardiv recursul inculpatului C.Ș.S. cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul C.Ș.S. împotriva Deciziei penale nr. 153 din 17 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2010.