ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1604/2010

Asupra recursul de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 172 din 17 februarie

2009 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații:

E.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.; C.M.N. la

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

C.Ș.S. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b), art. 74

alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și de art. 4 alin. (1),

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) și

art. 76 lit. d) C. pen. și C.S.C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu

aplicarea art. 81 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4

alin. (1), (2) din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 74 lit. c) și 76 lit. d)

C. pen.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut în fapt că, în perioada  august - octombrie 2007

inculpatul E.M. a deținut și pus în vânzare diferite cantități de heroină, care

erau vândute consumatorilor de concubina sa C.M.N.; că la 15 octombrie 2007, la

domiciliul acestei inculpate s-au găsit 42 comprimate de metadonă, deținute

pentru consum propriu; că în perioada august - septembrie 2007 inculpatul

C.Ș.S. a deținut și vândut diferite cantități de heroină iar la percheziția

domiciliară din 12 septembrie 2007 s-au găsit 4 doze de heroină destinate

consumului propriu și că la 18 octombrie 2007 inculpatul C.S.C. a fost depistat

în timp ce deținea fără drept 26 doze de heroină pentru consum propriu.

Având în vedere

conduita sinceră de recunoaștere a faptelor, în favoarea inculpaților C.Ș.S. și

C.S.C. au fost reținute circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) C. pen.,

stabilindu-se, conform art. 76 din același cod, pedepse sub minimul prevăzut de

lege.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 153 din 17 iunie 2009 a

respins apelurile declarate de inculpații C.M.N., C.Ș.S. și E.M. împotriva

sentinței primei instanțe considerând nefondate criticile formulate de aceștia

în scopul greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților au fost

stabilite cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. și că nu există motive

de reconsiderare a lor.

Împotriva acestei

decizii au declarat recursuri numai inculpații C.M.N. și E.M. care au fost

respinse prin Decizia penală nr. 2993 din 23 septembrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Dispozitivul Deciziei

penale nr. 153 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel București a fost comunicat

inculpatului C.Ș.S. la 23 iunie 2009, iar după rămânerea definitivă a deciziei

prin nerecurare la data de 6 iulie 2009, a fost emis de către Tribunalul

București, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 200 din 9 iulie

2009.

La data de 24 iulie

2009 (data poștei) inculpatul C.Ș.S. a formulat o cerere intitulată

„contestație la mandatul de executare” susținând că nu i s-a comunicat minuta

de către Curtea de Apel București, că nu a avut posibilitatea să declare recurs

la instanța supremă și că i s-a comunicat soluția definitivă.

Judecătoria

sectorului 5 București, prin Sentința penală nr. 1274 din 12 august 2009,

apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c)

raportat la art. 462 alin. (2) C. proc. pen. și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului București.

La rândul său,

tribunalul a considerat că cererea formulată de inculpat este o cerere de

recurs care a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre

soluționare, prin încheierea din 21 octombrie 2009.

Examinând recursul

declarat de inculpatul C.Ș.S., împotriva Deciziei penale nr. 153 din 17 iunie

2009 se constată că acesta a fost introdus tardiv.

În conformitate cu

dispozițiile art. 385

3

C. proc. pen. termenul de recurs este de 10

zile și el curge, potrivit art. 363 pentru inculpatul deținut care a lipsit la

pronunțare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Or, în cauză copia

dispozitivului deciziei arătate apare comunicată la 23 iunie 2009 conform

dovezii transmise Curții de Apel București de către Penitenciarul București

Rahova, iar cererea de recurs a fost formulată la 24 iulie 2009 data poștei.

În consecință,

constatând că recursul fost declarat după trecerea termenului prevăzut de lege,

Curtea urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) și a art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a respinge ca tardiv recursul inculpatului C.Ș.S. cu

obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.

Se va stabili ca

onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului să fie avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv

recursul declarat de inculpatul C.Ș.S. împotriva Deciziei penale nr. 153 din 17

iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 aprilie 2010.