ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3058/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3058/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 04

septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 27977/3/2010, Curții de Apel București,

secția a II-a penală, pe rol fiind verificarea legalității și temeiniciei arestării

preventive a inculpaților P.E., M.A., C.M., T.D., S.M. și C.S.G., constatând că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora impun în continuare

privarea lor de libertate, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților P.E.

(arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 28 decembrie 2009, emis de

Tribunalul București, secția I penală); M.A. (arestat în baza mandatului de

arestare preventivă din 28 decembrie 2009 emis de Tribunalul București, secția I

penală); C.M. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 28

decembrie 2009 emis de Tribunalul București, secția I penală); T.D. (arestat în

baza mandatului de arestare preventivă din 28 decembrie 2009 emis de Tribunalul

București, secția I penală); S.M. (arestat în baza mandatului de arestare

preventivă din 28 decembrie 2009 emis de Tribunalul București, secția I penală);

C.S.G. (arestat în baza mandatului de arestare preventivă din 28 decembrie 2009

emis de Tribunalul București, secția I penală).

În termen legal, inculpații

P.E. și M.A. au declarat recurs împotriva încheierii menționate.

Inculpatul P.E. a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., susținând că

încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția, arătând că

motivarea acesteia prezintă argumente insuficiente, de altfel, singurul argument

fiind acela că sunt suficiente temeiuri pentru a exista temerea opiniei publice

că nu se asigură protecția cetățenilor.

Totodată, a arătat că

s-a făcut o examinare superficială a argumentelor pentru care ar putea fi judecat

în libertate, argumentul hotărâtor al instanței fiind condamnarea sa la fond la

o pedeapsă de 15 ani închisoare, deși nu a avut nici o implicare și nici o legătură

cu acuzațiile aduse, iar proba ADN a fost fabricată.

A mai susținut că nu există

indicii sau probe că lăsat în libertate ar comite infracțiuni noi, iar orice pericol

pentru ordinea publică s-a atenuat prin trecerea unei perioade de 3 ani de când

se afla în detenție preventivă, apreciind că în acest moment s-au schimbat temeiurile

arestării, invocând în acest sens decizia nr. 1730/2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Nu în ultimul rând, a

precizat că are familie, un copil minor, are studii superioare, a fost sportiv,

maestru internațional, angajat al Ministerului de Interne ca subofițer, și are un

restaurant de unde obține un venit stabil, astfel că nu există argumente suficiente

pentru menținerea stării de arest, în rap. de disp. art. 5 alin. (3) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, existând posibilitatea judecării sale în liberate

prin luarea unor măsuri alternative detenției preventive și pentru egalitate de

tratament cu ceilalți inculpați, arătând că din cei 17 inculpați arestați inițial,

în prezent se mai află în detenție preventivă doar 5.

Inculpatul M.A. a solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii

arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o alta mai

puțin restrictivă de libertate.

În susținerea recursului

a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 și 17 C.

proc. pen. coroborat cu disp. art. 385

6

C. proc. pen. și art. 16 din

Constituția României, în raport de care a apreciat că se impune aplicarea unui tratament

juridic egal tuturor celor cercetați, precizând astfel că un alt coinculpat, pe

nume D.L., care are aceeași încadrare juridică cu a sa, a beneficiat de un tratament

diferit.

Recursurile declarate

de inculpați nu sunt fondate.

Potrivit art. 136

alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare,

pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile

preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede

că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev.

de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivele

de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 04 septembrie 2012, a constatat

că în cauză și la acest moment sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât lăsarea apelanților inculpați,

în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din

natura infracțiunilor cu privire la care sunt cercetați, modalitatea concretă de

săvârșire a acestora și sentimentul de insecuritate resimțit de opinia publică.

În raport de actele dosarului,

Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 610 din 09 iulie 2012 pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați, printre alții:

- Inculpatul P.E.:

- în baza art. 7 din Legea

nr. 39/2003, la o pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.

- în baza art. 208

alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) și alin. (4) C. pen., la o

pedeapsă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

- în baza art. 279

alin. (3) lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

- în baza art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, comb. cu art. 20 C. pen., rap. la art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, la o pedeapsa de 10 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă

de 5 ani, după executarea pedepsei.

- în baza art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, comb. cu art. 20 C. pen., rap. la art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, la o pedeapsa de 6 ani închisoare și

interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă

de 3 ani, după executarea pedepsei.

- în baza art. 33 și 34

C. pen., inculpatul P.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă

de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

- Inculpatul M.A.:

- în baza art. 7 din Legea

nr. 39/2003, cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, la o pedeapsa de 7 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

- în baza art. 13

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, comb. cu art. 20 C. pen., rap. la art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după

executarea pedepsei.

- în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic.

art. 19 din Legea nr. 682/2002, la o pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după

executarea pedepsei.

- în baza art. 10 din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 19 din

Legea nr. 682/2002, la o pedeapsă de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea

pedepsei.

În baza art. 33 și 34

C. pen., inculpatul M.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă

de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În fapt, pentru inculpatul

P.E. s-a reținut că, în cursul anului 2009, acesta, împreună cu inculpații C.M.,

D.L., M.A. a constituit, condus și coordonat un grup infracțional organizat în vederea

comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, furt calificat, nerespectarea

regimului armelor și munițiilor, efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme militare

de foc letale și muniții. În cursul lunii ianuarie 2009, pe timp de noapte, inculpatul

P.E., împreună cu numiții I.N.A., C.M., T.D., C.S.G. și S.M., membri ai aceluiași

grup infracțional, au sustras prin efracție (tăind gardul împrejmuitor al unității

și lacătul de la ușa de acces) dintr-un depozit de armament aflat în incinta unei

unități militare situată pe raza comunei C., județul Ilfov, o mare cantitate de

arme militare de foc letale, cauzând o perturbare deosebit de gravă activității

mai multor unități militare. Totodată, s-a reținut că după comiterea furtului, armele

au fost împărțite, revenindu-i și inculpatului P.E.

De asemenea, în calitate

de lider al acestui grup infracțional organizat, inculpatul P.E. împreună cu membrii

acestui grup, aflați sub coordonarea sa, a asigurat protecția transporturilor de

droguri organizate de inculpații D.L. și M.A. - membri ai aceluiași grup infracțional

organizat și lideri ai acestuia în ceea ce privește traficul de droguri - și a membrilor

grupării participanți direcți la deținerea și transportul drogurilor, constând îndeosebi

în mari cantități de heroină, pe cale rutieră pe ruta Turcia - Bulgaria - România

- Europa de Vest. Inculpatul s-a ocupat și cu recrutarea unor membri ai acestui

grup infracțional organizat, aflați sub coordonarea sa directă, cărora le-a încredințat

sarcina de a transporta, pe ruta menționată, în calitate de șoferi, două mari cantități

de heroină, de ordinul zecilor de kilograme fiecare, drogurile urmând să fie ascunse

în caroseria autoturismelor puse la dispoziția lor special pentru acest scop de

membrii grupului. Acesta i-a recrutat pe inculpații V.I. și S.D.N., în vederea efectuării

unor transporturi importante de heroină din Turcia către România cu tranzitarea

Bulgariei, folosindu-se de autoturismul marca V., de culoare albastră, care în prealabil

a fost modificat în vederea ascunderii drogurilor, acest autoturism fiind procurat

la data de 20 septembrie 2009 de numiții D.L. și M.A., care s-au ocupat, împreună

cu alți membri ai rețelei, și de pregătirea sa pentru transportul drogurilor, faptă

rămasă în fază de tentativă.

Pentru inculpatul M.A.

s-a reținut că, în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul D.L., au finanțat,

organizat și coordonat mai multe transporturi de droguri de mare risc din Turcia

către România, în cantități de ordinul zecilor de kilograme la fiecare transport,

împrejurări în care doi dintre membrii acestei rețele, ce aveau rolul de „cărăuș”

și acționau din dispoziția și sub coordonarea acestora, au fost prinși în flagrant

și arestați de către autoritățile competente turce, respectiv de către cele bulgare,

împrejurări în care a fost descoperită și confiscată de la aceștia cantitatea totală

de circa 124 kilograme de heroină, disimulată în autoturismele cu care se deplasau.

S-a reținut că acești doi inculpați au pregătit și finanțat efectuarea și a altor

transporturi de droguri de mare risc la care urmau să fie folosite un autoturism

marca V., de culoare albastră, și un autoturism marca H., prin intermediul altor

componenți ai grupului fiind recrutați coinculpați în calitate de cărăuși a unor

importante cantități de heroină din Turcia; se reține, de asemenea, că la 27

decembrie 2009 cu ocazia percheziției la domiciliul inculpatului, a fost găsită

in buzunarul unei haine cantitatea de 1,20 grame substanță dovedită a fi heroină,

destinată comercializării, având în vedere că inculpatul nu este consumator de droguri.

Se mai reține că inculpatul M.A., la data de 14 decembrie 2009 împreună cu coinculpatul

C.M., i-a vândut colaboratorului G.M. cantitatea de 0,87 grame heroină, iar în data

de 15/16 decembrie 2009 aceluiași colaborator i-au vândut suma de 100,08 grame heroină

în schimbul sumei de 2.000 euro. Pentru inculpatul C.M., s-a reținut că, în cursul

anului 2009, acesta, împreună cu inculpații P.E., D.L. și M.A. și alții, a constituit,

condus și coordonat un grup infracțional organizat în vederea comiterii infracțiunilor

de trafic de droguri de mare risc, furt calificat, nerespectarea regimului armelor

și munițiilor, efectuarea fără drept a operațiunilor cu arme militare de foc letale

și muniții și altele.

Așa fiind, se constată

că deși hotărârea de condamnare a inculpaților pronunțată pe fond de Tribunalul

București, secția I penală, nu are caracter definitiv, în prezent dosarul fiind

în apel, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate

a acestora, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării

preventive a inculpaților nu s-au modificat ori estompat prin trecerea timpului,

neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de libertate,

în sensul dispozițiilor legale anterior citate.

Totodată, s-au mai avut

în vedere recrudescența acestui gen de fapte, starea de pericol și urmările sociale

produse prin însăși natura faptelor.

În această ordine de idei,

Înalta Curte constată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, la

evaluarea lui s-au avut în vedere atât datele personale ale inculpaților, cât și

circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor.

În același context juridic,

Înalta Curte a avut în vedere și aspecte referitoare la infracțiunile de săvârșirea

cărora sunt învinuiți, respectiv pericolul social al acestora, faptul că lăsarea

în libertate a inculpaților ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,

credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale

de pericol accentuat.

Față de cele arătate,

se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

a inculpaților nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestora,

apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică,

de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele

reale în care au fost produse, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea

de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptelor.

Așa fiind, măsura arestării

preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de

care se bucură inculpații până la pronunțarea și rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul

comiterii unor infracțiuni și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei,

durata nedepășind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, faptul că până

în prezent nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în cauză.

În raport de argumentele

anterior prezentate, Înalta Curte constată că nu se justifică nici înlocuirea măsurii

arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate.

Ca atare, încheierea pronunțată

la 4 septembrie 2012 este legală.

Pentru considerentele

expuse, recursurile declarate de inculpații P.E. și M.A. nefiind fondate, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În baza art. 192 C.

proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații P.E. și M.A. împotriva încheierii din 04 septembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 27977/3/2010 (2693/2012).

Obligă recurentul inculpat

P.E. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat

M.A. la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 27 septembrie 2012.