ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1382/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin decizia nr. 2083 din data de 30 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a respins contestația în anulare formulată de contestatorul Z.A.B. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Z.A.B., invocând dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3617 din 2 decembrie 2008, a anulat ca insuficient timbrată contestația în anulare. Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reținut că Z.A.B. nu s-a conformat dispozițiilor legale, respectiv art. 36 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, astfel încât a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Lege.

Împotriva acestei contestații în anulare, la data de 3 decembrie 2009, a formulat contestație în anulare Z.A.B., prin care a invocat dispozițiile art. 317 alin. (1), art. 318 alin. (1) coroborat cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ. În concret, criticile contestatorului au constat în următoarele aspecte: - procedura de citare a fost nelegal îndeplinită la termenul la care s-a judecat contestația în anulare, pe cale de consecință anularea cererii ca insuficient timbrată este rezultatul unei erori materiale; - prin concluziile scrise, contestatorul a susținut că a fost încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare; - arată că dovada de citare pentru termenul de judecată din data de 2 decembrie 2008 nu a fost semnată de parte și de agent, în raport de dispozițiile art. 86 alin. 3 C. proc.

civ. ; - instanța nu a observat că taxa judiciară de timbru a fost plătită până la primul termen de judecată. Contestația în anulare este nefondată. Înalta Curte constată că în motivarea contestației în anulare au fost invocate dispozițiile art. 317 alin. (1) și 318 alin. (1) C. proc. civ. Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., vizează situația,,când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Aceasta înseamnă că orice neregularitate procedurală, privitoare la citarea părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, poate constitui temei al contestației în anulare.

Înalta Curte, analizând modul de îndeplinire a procedurii de citare, la termenul de judecată din data de 2 decembrie 2008, dată la care s-a judecat contestația în anulare, constată că partea a fost în mod legal citată la domiciliul indicat prin cererea formulată, dovada de îndeplinire a procedurii de citare purtând mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 C. proc. civ. Contestatorul invocă dispozițiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., în sprijinul opiniei potrivit căreia dovada comunicării citației nu poate rezulta decât din semnarea acestei dovezi și confirmarea ei de către agentul poștal, însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile cu privire la citarea părților. Citarea părților în procesul civil se realizează prin actul procedural denumit citație, care este compusă din două părți : citația propriu zisă și dovada de înmânare sau procesul verbal al citației.

Codul de procedură civilă prevede și unele reguli care trebuie respectate de agentul procedural cu ocazia citării părților. Astfel, în situația în care cel citat nu se găsește la domiciliu, citația se va afișa pe ușa locuinței acestuia. Analizând modul de îndeplinire a procedurii de citare, Înalta Curte constată că îndeplinirea acesteia prin afișare pe ușa locuinței destinatarului, în lipsa acestuia de la domiciliu, face ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, astfel încât nu se poate afirma că a fost încălcat principiul dreptului la apărare și al contradictorialității. Procesul verbal fiind întocmit în conformitate cu cerințele legii, face dovadă în privința constatărilor făcute personal de agentul poștal până la înscrierea în fals, astfel încât dovada de îndeplinire a procedurii de citare, existentă la dosarul nr. 4721/1/2008 este îndeplinită potrivit legii.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care vizează situația când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, Înalta Curte apreciază că legea a avut în vedere numai acele greșeli formale care sunt săvârșite de către instanță. Greșelile la care se referă acest articol, trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date importante din dosarul cauzei. În speța de față, instanța investită cu soluționarea contestației în anulare ce a format obiectul dosarului nr. 4721/1/2008, constatând că partea nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii formulată, până la primul termen de judecată, contestatorul fiind citat cu această mențiune, în mod corect a anulat contestația în anulare ca insuficient timbrată.

Prin cererea de față, contestatorul deși susține că taxa judiciară de timbru aferentă cererii, a fost achitată, se constată din întreaga documentație a dosarului că această dovadă nu există depusă la dosarul cauzei. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 320 C. proc. civ., urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Z.A.B. împotriva deciziei nr. 3617 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.