ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1382/2010

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin decizia nr. 2083 din data de 30 mai 2007, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială a respins

contestația în anulare formulată de contestatorul Z.A.B.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare Z.A.B., invocând dispozițiile art. 318 alin.

(1) C. proc. civ., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 3617 din 2 decembrie 2008, a anulat ca

insuficient timbrată contestația în anulare.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a

reținut că Z.A.B. nu s-a conformat dispozițiilor legale,

respectiv art. 36 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997,

astfel încât a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3)

din Lege.

Împotriva acestei contestații în

anulare, la data de 3 decembrie 2009, a formulat contestație în anulare Z.A.B.,

prin care a invocat dispozițiile art. 317 alin. (1), art. 318 alin. (1)

coroborat cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

În concret, criticile contestatorului au

constat în următoarele aspecte:

- procedura de citare a fost nelegal

îndeplinită la termenul la care s-a judecat contestația în anulare,

pe cale de consecință anularea cererii ca insuficient timbrată

este rezultatul unei erori materiale;

- prin concluziile scrise, contestatorul a

susținut că a fost încălcat principiul contradictorialității

și dreptul la apărare;

- arată că dovada de citare pentru

termenul de judecată din data de 2 decembrie 2008 nu a fost semnată

de parte și de agent, în raport de dispozițiile art. 86 alin. 3 C.

proc. civ.

;

- instanța nu a observat că taxa

judiciară de timbru a fost plătită până la primul termen de

judecată.

Contestația în anulare este

nefondată.

Înalta Curte constată că în

motivarea contestației în anulare au fost invocate dispozițiile art. 317

alin. (1) și 318 alin. (1) C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) C.

proc. civ., vizează situația,,când procedura de chemare a

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Aceasta înseamnă

că orice neregularitate procedurală, privitoare la citarea

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, poate constitui temei al

contestației în anulare.

Înalta Curte, analizând modul de îndeplinire

a procedurii de citare, la termenul de judecată din data de 2 decembrie

2008, dată la care s-a judecat contestația în anulare, constată

că partea a fost în mod legal citată la domiciliul indicat prin

cererea formulată, dovada de îndeplinire a procedurii de citare purtând

mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100

C. proc. civ. Contestatorul invocă dispozițiile art. 86 alin. (3) C.

proc. civ., în sprijinul opiniei potrivit căreia dovada comunicării

citației nu poate rezulta decât din semnarea acestei dovezi și

confirmarea ei de către agentul poștal, însă aceste

dispoziții nu sunt aplicabile cu privire la citarea părților.

Citarea părților în procesul civil se realizează prin actul

procedural denumit citație, care este compusă din două

părți : citația propriu zisă și dovada de înmânare sau

procesul verbal al citației. Codul de procedură civilă prevede

și unele reguli care trebuie respectate de agentul procedural cu ocazia

citării părților. Astfel, în situația în care cel citat nu

se găsește la domiciliu, citația se va afișa pe ușa

locuinței acestuia. Analizând modul de îndeplinire a procedurii de citare,

Înalta Curte constată că îndeplinirea acesteia prin afișare pe

ușa locuinței destinatarului, în lipsa acestuia de la domiciliu, face

ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, astfel încât nu se

poate afirma că a fost încălcat principiul dreptului la apărare

și al contradictorialității.

Procesul verbal fiind întocmit în

conformitate cu cerințele legii, face dovadă în privința

constatărilor făcute personal de agentul poștal până la

înscrierea în fals, astfel încât dovada de îndeplinire a procedurii de citare,

existentă la dosarul nr. 4721/1/2008 este îndeplinită potrivit legii.

În ceea ce privește motivul

prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care vizează

situația când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei

greșeli materiale, Înalta Curte apreciază că legea a avut în

vedere numai acele greșeli formale care sunt săvârșite de

către instanță. Greșelile la care se referă acest

articol, trebuie să fie evidente și săvârșite de

instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau

date importante din dosarul cauzei. În speța de față, instanța

investită cu soluționarea contestației în anulare ce a format

obiectul dosarului nr. 4721/1/2008, constatând că partea nu a achitat taxa

judiciară de timbru aferentă cererii formulată, până la

primul termen de judecată, contestatorul fiind citat cu această

mențiune, în mod corect a anulat contestația în anulare ca

insuficient timbrată. Prin cererea de față, contestatorul

deși susține că taxa judiciară de timbru aferentă

cererii, a fost achitată, se constată din întreaga documentație

a dosarului că această dovadă nu există depusă la

dosarul cauzei.

În consecință, Înalta Curte, în

temeiul art. 320 C. proc. civ., urmează să respingă

contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatorul Z.A.B. împotriva deciziei nr. 3617 din 2 decembrie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.