ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3121/2008

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3971 din 5 decembrie 2007 a Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanții CMM Z.B. Câmpulung Moldovenesc, Ș.G., Ș.M. și P.G. și de pârâta CM D. Câmpulung Moldovenesc. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire reclamanții CMM Z.B., Ș.G., Ș.M. și P.G. reluând motivele pe care le-au invocat și în recursul lor și care vizau reținerea eronată a situației de fapt, constatarea calității lor de proprietari ai imobilului, constatarea nulității absolute a contractului de închiriere și obligarea pârâtei la determinarea patrimoniului net și la eliberarea libretelor nominale pentru membrii cooperatori.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, este admisibilă numai în cazurile anume prevăzute de lege. Fiind, deci, o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond. Ulterior, prin motivele de revizuire formulate prin avocat, revizuienții au indicat ca temei de drept al cererii lor prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., „ipoteza juridică minus petita”.

În dezvoltarea motivelor se susține că recurenții - revizuienți nu au cerut nulitatea contractului de închiriere pentru motivele reținute și analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție ci au invocat, în principal: 1. calitatea de proprietar a spațiului închiriat; 2. dubla calitate antagonică de chiriaș - proprietar în numele și pe seama aceleiași persoane juridice la momentul încheierii contractului de închiriere; 3. cauza falsă și ilicită și frauda la lege. În continuarea acestor susțineri se reiau argumente din recursul reclamanților. Examinând și aceste motive de revizuire, astfel cum au fost formulate și susținute de revizuienți, Înalta Curte constată că revizuirea este nefondată. Art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. vizează pronunțarea asupra cererii dedusă judecății și nu neanalizarea, necercetarea unui motiv de recurs și, cu atât mai puțin, a unui argument invocat prin recurs. Or, revizuienții, deși invocă prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și susțin că instanța s-a pronunțat „minus petita”, consideră în mod cu totul eronat, că aceasta ar consta în aceea că instanța a analizat și și-a pronunțat soluția pe alte argumente decât cele invocate de recurenții - revizuienți. Aceasta în condițiile în care nu contestă pronunțarea instanței asupra a ceea ce s-a cerut. Susținerea revizuienților că instanța de recurs nu ar fi examinat unele motive sau argumente invocate de ei prin recurs ar putea justifica, eventual, formularea unei contestații în anulare dar, în niciun caz nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de lege pentru revizuire.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 326 C. proc. civ., să respingă prezenta cerere de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții CMM Z.B., Ș.G., Ș.M. și P.G. cu privire la decizia nr. 3971 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 13747/1/2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2008.