ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3121/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3121/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra cererii de revizuire
de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3971 din 5 decembrie 2007 a Secției
comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost respinse ca nefondate
recursurile declarate de reclamanții CMM Z.B. Câmpulung Moldovenesc, Ș.G., Ș.M.
și P.G. și de pârâta CM D. Câmpulung Moldovenesc.
Împotriva acestei decizii au
formulat cerere de revizuire reclamanții CMM Z.B., Ș.G., Ș.M. și P.G. reluând
motivele pe care le-au invocat și în recursul lor și care vizau reținerea
eronată a situației de fapt, constatarea calității lor de proprietari ai
imobilului, constatarea nulității absolute a contractului de închiriere și
obligarea pârâtei la determinarea patrimoniului net și la eliberarea libretelor
nominale pentru membrii cooperatori.
Revizuirea, fiind o cale
extraordinară de atac, este admisibilă numai în cazurile anume prevăzute de
lege. Fiind, deci, o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea
nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind
inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și
împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului
în fond.
Ulterior, prin motivele de
revizuire formulate prin avocat, revizuienții au indicat ca temei de drept al
cererii lor prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., „ipoteza juridică minus
petita”. În dezvoltarea motivelor se susține că recurenții - revizuienți nu au
cerut nulitatea contractului de închiriere pentru motivele reținute și
analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție ci au invocat, în principal:
calitatea de proprietar a spațiului închiriat; 2. dubla calitate antagonică
de chiriaș - proprietar în numele și pe seama aceleiași persoane juridice la
momentul încheierii contractului de închiriere; 3. cauza falsă și ilicită și
frauda la lege. În continuarea acestor susțineri se reiau argumente din
recursul reclamanților.
Examinând și aceste motive
de revizuire, astfel cum au fost formulate și susținute de revizuienți, Înalta
Curte constată că revizuirea este nefondată.
Art. 322 pct. 2 C. proc.
civ. vizează pronunțarea asupra cererii dedusă judecății și nu neanalizarea,
necercetarea unui motiv de recurs și, cu atât mai puțin, a unui argument
invocat prin recurs. Or, revizuienții, deși invocă prevederile art. 322 pct. 2 C.
proc. civ. și susțin că instanța s-a pronunțat „minus petita”, consideră în mod
cu totul eronat, că aceasta ar consta în aceea că instanța a analizat și și-a
pronunțat soluția pe alte argumente decât cele invocate de recurenții -
revizuienți. Aceasta în condițiile în care nu contestă pronunțarea instanței
asupra a ceea ce s-a cerut.
Susținerea revizuienților că
instanța de recurs nu ar fi examinat unele motive sau argumente invocate de ei
prin recurs ar putea justifica, eventual, formularea unei contestații în
anulare dar, în niciun caz nu se încadrează în motivele expres și limitativ
prevăzute de lege pentru revizuire.
Față de cele de mai sus,
Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 326 C. proc. civ., să respingă
prezenta cerere de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de revizuienții CMM Z.B., Ș.G., Ș.M. și P.G. cu privire la
decizia nr. 3971 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 13747/1/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 octombrie 2008.