ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4035/2008

Asupra cererii de contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 117 F din 20 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpați lor M.V., R.R.I., M.C. și U.A.C., din art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 25 din Legea nr. 365/2002 în concurs real [art. 33 lit. a) C. pen.], în infracțiunea unică - prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, text de lege în baza căruia inculpatul U.A.C. a fost condamnat la: - 1an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. î n baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea DVD- ului și celor 16 cârduri bancare neinscripționate, aflate în prezent la dosar, precum și a camerei video, a trei casete video, a dispozitivului MSR 206, laptop HUMMER GERICOM, a două mini- camere video, a unor acumulatori, cabluri, antene și a unei telecomenzi video, aflate în custodia SCCD a I.P.J Vâlcea. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență, că: În perioada 31 mai 2005 - 15 iunie 2005, inculpați M.C., U.A.C., M.V. și R.R.I.

, au făcut pregătiri intense pentru a falsifica instrumente de plată electronică, procurându-și echipamentele necesare acestui scop (dispozitive și programe informatice). La data de 15 iunie 2005, cei patru inculpați au ieșit din țară, mergând în stațiunea Antalia, unde, instalând camere de luat vederi de dimensiuni reduse la ATM-uri, au copiat date de identificare și securizare în momentul în care titularii utilizau cârdurile ATM, date pe care le stocau apoi în memoria laptop-ului aparținând inculpatului U.A.C. La 21 iunie 2005, inculpații M.C., U.A.C. , M.V. și R.R.I.

s-au întors în țară și, la controlul autoturismului, s-au găsit în portbagajul acesteia o cameră video marca Panasonic, trei casete video, un dispozitiv MSR 206, un laptop, două mini-camere video, 25 cârduri bancare din plastic din care 16 neinscripționate, CD-uri, acumulatori, cabluri, antenă, telecomandă video, practic întreaga aparatură necesară pentru obținerea datelor de securizare și pentru falsificarea mijloacelor de plată electronică. î n memoria laptop- ului au fost descoperite mai multe date ale unor astfel de instrumente, emise de bănci din străinătate, copiate în momentul accesării lor de titulari și stocate în memoria computerului.

Prima instanță a apreciat că încadrarea corectă a faptei este în infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, întrucât fapta a rămas în faza actelor pregătitoare, atâta timp cât făptuitorul își procură sau confecționează toate datele și instrumentele necesare consumării infracțiunii, însă nu începe acțiunea - element material al infracțiunii. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș cât și inculpații M.C., U.A.C. , M.T. și R.R.I., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 11 A din 7 februarie 2008, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat schimbarea încadrării juridice operată de instanța de fond revenind la încadrarea juridică din rechizitoriu pentru toți inculpații, inculpatul U.A.C. fiind condamnat la: - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002; - 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33, art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, închisoare în condițiile art. 57 C. pen.

Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților. A fost obligat inculpatul U.A.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a apreciat că, deși situația de fapt a fost corect ținută de către prima instanță, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați este greșită deoarece procurarea instrumentelor necesare falsificării nu constituie doar sunt acte pregătitoare ci tentativă, din moment ce autorii au început, efectiv, culegerea și stocarea datelor necesare activității ulterioare de fraudare. Împotriva sus-arătatei decizii au declarat, în termen legal, recurs inculpații R.R.I. și U.A.C. În cursul judecării recursurilor, ambii inculpați s-au prezentat personal, la termenul din 17 aprilie 2008, și au solicitat a acordarea unui termen mai lung pentru angajarea unor avocați și pentru pregătirea apărării.

Înalta Curte a admis cererea inculpaților și a amânat judecarea recursurilor pentru termenul din 26 iunie 2008, dată la care aceștia nu s-au prezentat nici personal și nici prin apărător ales. În aceste condiții, judecarea recursurilor a avut loc prin asigurarea asistenței juridice de către un apărător desemnat din oficiu; acesta a depus la dosar motive scrise de recurs pe care Ie-a expus oral în mod detaliat și prin care a solicitat, potrivit cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, pct. 10, pct. 14, pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen. fie casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, fie achitarea inculpaților, fie schimbarea încadrării juridice și reducerea pedepselor cu aplicarea art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 2340 din 26 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații R.R.I. și U.A.C. cu motivarea că încadrare juridică dată faptelor de către instanța de apel este corectă, că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost cercetați și condamnați și că pedepsele au fost judicios individualizate, în privința atât a cuantumului, cât și a modalități de executare. Împotriva acestei din urmă decizii, la 16 iulie 2008, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, sub numărul 5978/1/2008 cererea de contestație în anulare formulată de U.A.C.

, care, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. , a arătat că, la termenul din 26 iunie 2008, data la care a avut loc judecarea recursului, în timp ce se deplasa spre București, a fost chemat telefonic să se prezinte la Serviciul Teritorial Pitești de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, chemare căreia i-a dat curs încât nu s-a mai putut prezenta la judecarea recursului și nici nu a putut încunoștiința Înalta Curte despre această imposibilitate, cu această motivare a solicitat admiterea cererii, desființarea deciziei penale atacate și rejudecarea recursului. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului și văzând dispozițiile art. 391 C. proc.

pen., prin încheierea de ședință din 7 noiembrie 2008 a fost admisă în principiu cererea de contestație în anulare și a fixat termen pentru soluționarea cererii la 5 decembrie 2008, cu citarea contestatorului U.A.C. La termenul fixat pentru judecarea cererii de contestație în anulare a lipsit contestatorul , iar reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a acesteia susținând că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că cererea de contestație în anulare formulată de U.A.C. este întemeiată. Potrivit art. 386 lit. b) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare atunci când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, caz incident în speța de față.

Așa cum rezultă din Dovada eliberată de Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești , la data de 26 iunie 2008 (data la care s-a judecat recursul) orele 9-11 30 U.A.C. (contestatorul de față) a fost audiat în calitate de învinuit în dosarul penal 33 S/P/2005. Față de cele ce precedă Înalta Curte constatând că cererea de contestație în anulare este întemeiată o va admite, va desființa decizia penală 2340 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, numai cu privire la contestator și va fixa la 6 februarie 2009 termen pentru rejudecarea recursului inculpatului, cu citarea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul U.A.C. împotriva deciziei penale nr. 2340 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s ecția penală, pronunțată în dosarul nr. 4818/90/2006. D esființează decizia penală atacată, numai cu privire la inculpatul U.A.C. Fixează termen pentru rejudecarea recursului inculpatului U.A.C. la 6 februarie 2009. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2008.