ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4035/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4035/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra cererii de

contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 117 F din 20 iunie 2007 a

Tribunalului Vâlcea, secția

penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a

faptelor

reținute în sarcina inculpați lor

M.V., R.R.I., M.C. și U.A.C., din art. 20 C. pen., raportat la art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și a

art. 25 din Legea nr. 365/2002 în concurs real [art. 33 lit. a) C. pen.], în

infracțiunea unică - prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, text de lege

în baza căruia

inculpatul U.A.C.

a fost

condamnat la:

- 1an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

î

n baza art. 118 lit. b)

C. pen., s-a dispus confiscarea DVD-

ului și celor 16 cârduri bancare

neinscripționate, aflate în prezent la dosar, precum și a camerei video, a trei

casete video, a

dispozitivului MSR 206,

laptop HUMMER GERICOM, a două mini-

camere video, a unor acumulatori,

cabluri, antene și a unei

telecomenzi

video, aflate în custodia SCCD a I.P.J Vâlcea.

Totodată, inculpatul a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut în esență, că:

În perioada 31 mai 2005 - 15 iunie 2005, inculpați M.C.,

U.A.C., M.V. și R.R.I. , au făcut pregătiri intense pentru a falsifica

instrumente de plată electronică, procurându-și

echipamentele

necesare acestui scop

(dispozitive și programe informatice).

La data de 15 iunie 2005, cei patru inculpați au ieșit din

țară,

mergând în stațiunea Antalia, unde,

instalând camere de luat vederi

de

dimensiuni reduse la ATM-uri, au copiat date de identificare și securizare în

momentul în care titularii utilizau cârdurile ATM, date

pe care le

stocau apoi în memoria laptop-ului aparținând inculpatului U.A.C.

La 21 iunie 2005,

inculpații M.C., U.A.C.

, M.V. și

R.R.I. s-au întors în țară

și, la

controlul autoturismului, s-au găsit în portbagajul acesteia o

cameră

video marca Panasonic, trei casete video, un dispozitiv

MSR 206, un laptop, două mini-camere video, 25 cârduri bancare

din plastic din care 16 neinscripționate, CD-uri,

acumulatori, cabluri,

antenă,

telecomandă video, practic întreaga aparatură necesară

pentru obținerea

datelor de securizare și pentru falsificarea mijloacelor de plată electronică.

î

n memoria laptop- ului

au fost descoperite mai multe date ale

unor astfel de instrumente, emise

de bănci din străinătate, copiate în momentul accesării lor de titulari și

stocate în memoria computerului.

Prima instanță

a apreciat că încadrarea corectă a faptei este

în infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor

de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, întrucât

fapta a rămas în faza actelor pregătitoare, atâta timp cât făptuitorul își

procură sau confecționează toate

datele și

instrumentele necesare consumării infracțiunii, însă nu

începe acțiunea

- element material al infracțiunii.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Argeș cât și inculpații M.C., U.A.C.

, M.T. și

R.R.I., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală

nr. 11 A din 7 februarie

2008, a admis

apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a

desființat în parte

sentința, în sensul că a înlăturat schimbarea încadrării juridice operată de

instanța de fond revenind la

încadrarea

juridică din rechizitoriu pentru toți inculpații, inculpatul

U.A.C. fiind condamnat la:

- 3 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002;

- 1 an și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 24

alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, art.

34 C. pen., pedepsele au fost

contopite,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 3 ani,

închisoare în condițiile art. 57 C. pen.

Au

fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților.

A fost obligat inculpatul U.A.C. la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a apreciat

că, deși situația de fapt a fost corect ținută de către prima instanță,

încadrarea juridică a faptelor săvârșite de

inculpați

este greșită deoarece procurarea instrumentelor necesare

falsificării nu constituie doar sunt acte

pregătitoare ci tentativă, din

moment

ce autorii au început, efectiv, culegerea și stocarea datelor

necesare

activității ulterioare de fraudare.

Împotriva sus-arătatei

decizii au declarat, în termen legal,

recurs

inculpații R.R.I. și U.A.C.

În cursul judecării recursurilor, ambii inculpați s-au prezentat

personal, la termenul

din 17 aprilie 2008, și au solicitat a acordarea

unui termen mai lung pentru angajarea unor avocați și

pentru pregătirea apărării.

Înalta Curte a

admis cererea inculpaților și a amânat judecarea recursurilor pentru termenul

din 26 iunie 2008, dată la care aceștia nu s-au prezentat nici personal și nici

prin apărător ales.

În aceste

condiții, judecarea recursurilor a avut loc prin asigurarea asistenței juridice

de către un apărător desemnat din oficiu; acesta a depus la dosar motive scrise

de recurs pe care Ie-a expus oral în mod detaliat și prin care a solicitat,

potrivit

cazurilor de casare prevăzute de

art. 385

9

alin. (1) pct. 9, pct. 10, pct.

14, pct. 17 și pct.

18 C. proc. pen. fie casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre

rejudecare primei instanțe, fie

achitarea

inculpaților, fie schimbarea încadrării juridice și reducerea

pedepselor

cu aplicarea art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 2340 din 26 iunie 2008 Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală a respins ca nefondate recursurile

declarate de inculpații R.R.I. și U.A.C.

cu motivarea că încadrare juridică dată faptelor

de către

instanța de apel este corectă, că nu se impune trimiterea

cauzei

spre rejudecare primei instanțe, că

inculpații se fac vinovați de

săvârșirea

faptelor pentru care au fost cercetați și condamnați și că

pedepsele au

fost judicios individualizate, în privința atât a cuantumului, cât și a

modalități de executare.

Împotriva

acestei din urmă decizii, la 16 iulie 2008, a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți, sub numărul 5978/1/2008 cererea

de

contestație în anulare formulată de U.A.C.

,

care, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen.

, a

arătat că, la termenul din 26 iunie 2008, data

la care a avut loc judecarea recursului, în timp ce se deplasa spre

București,

a fost chemat telefonic să se prezinte la Serviciul Teritorial Pitești de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată

și Terorism, chemare căreia i-a dat curs încât nu s-a mai

putut prezenta

la judecarea recursului și nici nu a putut

încunoștiința

Înalta Curte despre această imposibilitate, cu această

motivare a solicitat admiterea cererii,

desființarea deciziei penale

atacate și rejudecarea recursului.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului și văzând

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., prin

încheierea de

ședință din 7 noiembrie 2008

a fost admisă în principiu cererea de

contestație

în anulare și a fixat termen pentru soluționarea cererii la

5 decembrie

2008, cu citarea contestatorului U.A.C.

La termenul fixat pentru judecarea cererii de contestație în

anulare a lipsit contestatorul , iar

reprezentantul Ministerului Public

a pus

concluzii de admitere a acesteia susținând că în cauză este

incident cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C.

proc. pen.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, constată

că cererea de contestație în anulare formulată de U.A.C.

este

întemeiată.

Potrivit art. 386 lit. b) C. proc. pen., se poate face

contestație în anulare

atunci când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în

imposibilitatea

de a se prezenta și de a încunoștința instanța

despre această împiedicare, caz incident în speța de față.

Așa cum rezultă din Dovada eliberată de Ministerul Public,

Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Pitești , la data de

26 iunie 2008

(data la care s-a judecat

recursul) orele 9-11

30

U.A.C.

(contestatorul de față) a fost audiat în calitate de învinuit

în

dosarul penal 33 S/P/2005.

Față de cele

ce precedă Înalta Curte constatând că cererea

de

contestație în anulare este întemeiată o va admite, va desființa decizia penală

2340 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

numai cu privire la contestator și va fixa la 6

februarie 2009 termen

pentru rejudecarea recursului inculpatului, cu citarea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite cererea de

contestație în anulare formulată de contestatorul U.A.C. împotriva deciziei

penale nr. 2340 din 26 iunie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, s

ecția penală,

pronunțată în dosarul nr. 4818/90/2006.

D

esființează decizia penală atacată, numai cu

privire la inculpatul U.A.C.

Fixează

termen pentru rejudecarea recursului inculpatului

U.A.C. la 6 februarie 2009.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 5 decembrie 2008.