ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2839/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2839/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului declarat

de D.S.G. împotriva Deciziei penale nr. 31 din data de 09 februarie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel lași, Secția penală și pentru cauze cu minori,

constată următoarele:

Tribunalul

Iași, prin sentința penală nr. 388 din 02 iunie 2009, l-a condamnat pe

inculpatul D.S.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de fabricare ori deținere de echipamente, inclusiv hardware sau

software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată

electronică, prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,

republicată, și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct.

2, respectiv

transferuri de fonduri, altele decât

cele ordonate și executate de către instituții financiare prin utilizarea

neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de

identificare fictive, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin.

(2) din Legea nr. 365/2002, republicată, prin schimbarea încadrării juridice

conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2)

din Legea nr. 365/2002, dispunând, în baza art. 33 lit. a) și 34 C. pen., ca

inculpatul să executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. în baza

art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen., instanța

i-a aplicat inculpatului D.S.G., pe durata și în condițiile prevăzute de textul

legal sus-menționat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor

prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar

în baza art. 8

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani ce

constituie termen de încercare conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de

încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se

prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași conform

programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice

schimbare locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele sale de existență.

Instanța de

fond a constatat că, în cauză, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv

în perioada 17 noiembrie 2006-05 februarie 2007 și, în temeiul dispozițiilor art.

71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei închisorii, a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii

constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași

sentință, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul P.L.C., la pedeapsa de 1

an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fabricare ori

deținere de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi

la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 alin.

(1) din Legea nr. 365/2002, republicată, și la pedeapsa de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare a uneia dintre operațiunile

prevăzute la art. 1 pct. 11, respectiv transferuri de fonduri, altele decât

cele ordonate și executate de către instituții financiare, prin utilizarea

neautorizata a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de

identificare fictive, prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002,

dispunând, în baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art.

71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen., instanța i-a

aplicat inculpatului P.L.C., pe durata și în condițiile prevăzute de textul legal

sus-menționat, pedeapsa

accesorie constând în interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art.

86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani ce constituie termen de

încercare conform art. 86 ind.2 C. pen., iar în baza art. 86

3

alin.

(1) C. pen., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare

stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea conform programului

stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;c) să comunice și să justifice schimbare locului de

muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale

de existență.

Instanța a

constatat că, în cauză, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în

perioada 18 noiembrie 2006-06 februarie 2007 și, în temeiul dispozițiilor art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, constând in

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art.

118 lit. b) C. pen., Tribunalul a luat măsura confiscării de la inculpați a

echipamentelor P.R.M., software aferent acestora și gura de bancomat, C.D.

conținând program de utilizare echipamente P.R.M., copia cârdului bancar, aparținând

lui J.M.M.R. emis de L.C., C.D. inscripționat: Percheziție D.G. 18 noiembrie 2006

ce conține în format electronic fișiere cu softul și instrucțiunile de

utilizare a unui cititor de cârduri, respectiv T.A. și programul E.

În baza art.

118 lit. e) C. pen., instanța a confiscat de la inculpați suma de 3.800 euro,

iar în temeiul art. 165 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului

asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din data de 30 noiembrie 2006.

În temeiul art.

191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați să plătească statului suma de

900 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații D.S.G. și P.L.C. se

cunosc din anul 2003, au locuit în Podu Iloaiei și au avut o relație de

amiciție, iar ulterior s-au întâlnit în Spania, unde inculpatul P. a locuit

până în anul 2006. Pe parcursul anilor cei doi au păstrat legătura de

prietenie, corespondând prin intermediul email-urilor, iar când inculpatul P.L.C.

a revenit în țară, l-a contactat telefonic pe prietenul său, reluând astfel

relația.

L.V.M. este

vărul inculpatului D.S.G., este absolvent al Facultății de construcții de

mașini din cadrul Universității

Tehnice Iași, lucrează ca

inginer coordonator producție la SC I. SRL Iași și are amenajat acasă un mic

atelier de scule și utilaje.

P.J.B. este

prieten cu inculpatul D.S.G. și locuiește în prezent în Italia, iar R.R.I. este

cunoscut de ambii inculpați și locuiește în orașul Drăgășani, jud. Vâlcea.

La data de 16

noiembrie 2006, prin rezoluția D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial lași s-a

început urmărirea penală împotriva inculpaților P.L.C., D.S.G. și L.V.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2), art. 25

alin. (1) și (2), art. 27 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 365/2002.

Tribunalul

a mai reținut că, la data de 03 noiembrie 2006, inculpatul D.S.G. s-a deplasat,

însoțit de M.C.A., pentru a ridica de la societatea de curierat D.H.L. -

Agenția Iași, coletul în care se aflau două dispozitive de copiat date de

cârduri electronice, dispozitive comandate de D.S.G. Coletul a fost expediat

având înscris ca destinatar pe M.C.A. - angajat la societatea administrată de D.L.M.,

fratele inculpatului D.S.G. Martorul lucrează în calitate de casier și barman la

SC D.S.C. SRL, administrată de D.L.M. locuind în acea perioadă la bunicii

inculpatului D.S.G.. In ziua de 03 noiembrie 2006, în intervalul orar 13:00 -

14:00, inculpatul D.S.G. s-a deplasat în comuna Podu Iloaiei, cu autoturismul,

l-a luat pe martor și împreună au revenit în municipiul Iași, la punctul de

lucru din strada Păcurari al firmei D.H.L.. Cei doi au intrat în sediul firmei

de unde au ridicat coletul expediat din S.U.A. și care conținea două

dispozitive P.M.R., împreună cu accesoriile aferente. Imaginile video înregistrate

probează că în realitate coletul aparținea inculpatului D.S.G., acesta fiind în

fapt adevăratul destinatar al coletului. După identificarea de către

funcționarul D.H.L. a destinatarului, inculpatul D.S.G. a preluat pachetul, verificându-l.

În același sens, M.C.A. a declarat că nu a avut cunoștință despre primirea și

conținutul coletului, fiind rugat de către D.S.G. să îl ridice deoarece este

expediat pe numele său, că după preluarea coletului de la firma de transport

pachetul a rămas în posesia inculpatului D.S.G. care, pentru serviciul tăcut

i-a dat suma de 10 lei și l-a transportat apoi la gara centrală Iași.

Imediat

după preluarea coletului, inculpatul D.S.G. l-a contactat telefonic, pe R.R.I.

înștiințându-l despre primirea celor două dispozitive și a accesoriilor

acestora. Cele două dispozitive s-au aflat în posesia inculpatului D.S.G. până

în ziua de 16 noiembrie 2006.

În intervalul

de timp 03 noiembrie 2006 - 16 noiembrie 2006, inculpatul D.S.G. a purtat

discuții cu R.R.I., P.J.B., L.V. precum și cu alte persoane ce nu au putut fi

identificate, fie cu

privire la modul de fraudare a părții

vătămate J.M.M.R., fie cu privire la modalitățile de confecționare a unor

dispozitive ce intră în componența diverselor tipuri de A.T.M.-uri, cu privire

la modalități de obținere Iară drept de date de cârduri bancare (date de

identificare, coduri de acces, seriile cârdurilor). Toate aceste convorbiri

dovedesc intenția cu care au acționat inculpații, faptul că aveau cunoștință

despre caracterul ilegal al demersurilor lor, urmărind fraudarea titularilor de

drept ale datelor de cârduri bancare, cât și realizarea de echipamente de

falsificare a instrumentelor de plată electronice.

Tribunalul a

reținut că activitatea infracțională a inculpatului D.S.G. a vizat:

-

confecționarea de componente de A.T.M.-uri,

echipamentele urmând a fi vândute sau folosite în străinătate. In acest sens

inculpatul D.S.G. l-a determinat pe L.V. să confecționeze dispozitivul de

intrare a cârdurilor bancare în bancomat;

-

obținerea fără drept de date de

cârduri prin utilizarea dispozitivelor de citit și înregistrat de astfel de

date, respectiv a dispozitivelor P.M.R., echipamente deținute de inculpat în

acest sens;

- efectuarea,

împreună cu inculpatul P.C.L. de transferuri bancare neautorizate, operațiune

în care a fost implicat și folosit P.J.B.

Intențiile

inculpatului D.S.G. de a confecționa componente de A.T.M.-uri cu scopul de a fi

folosite prin înlocuirea pieselor de la A.T.M.-urile din străinătate sunt

evidențiate și probate de conținutul discuțiilor telefonice purtate de

inculpatul D.S.G.. In ziua de 03 noiembrie 2006, la ora 12:55:48, D.S.G., a

luat legătura cu P.C.L., aflat la postul telefonic (prepaid) și, folosind un

limbaj cifrat, l-a informat despre confecționarea unor piese, componente din

plastic. În ziua de 06 noiembrie 2006, la ora 10:43:12, R.R.l. de la postul

telefonic, a luat legătura cu D.S.G. aflat la postul telefonic, discutând

despre confecționarea unor dispozitive după un model trimis inculpatului D. din

Thailanda. In ziua de 10 noiembrie 2006, la ora 18:16:40, inculpatul D.S.G., de

la postul telefonic, a fost contactat de R.R.l. aflat la postul telefonic, care

îi comunică faptul că dispozitivul aflat în lucru urmează să fie finalizat,

întârzierea fiind determinată de erori ale informațiilor furnizate de acel

dispozitiv.

Tribunalul

reține că L.V. a confecționat echipamentele de bancomate bancare la solicitarea

inculpatului D.S.G.. Discuțiile purtate de cei doi probează acest lucru. In

ziua de 15 noiembrie 2006, la ora 17:44:20, D.S.G., de la postul telefonic, a

fost contactat de L.V., aflat la postul telefonic, care i-a comunicat

întâmpinarea unor greutăți, în asamblarea unui dispozitiv de citire, într-un

aparat, iar inculpatul D.S.G. și-a manifestat nerăbdarea și l-a

împuternicit

pe L.V. să finalizeze asamblarea, întrucât trebuia să trimită aparatele în

Thailanda.

Tribunalul

reține că la percheziția efectuată la domiciliul numitului L.V. a fost găsită

matricea folosită de inculpat la confecționarea unui astfel de echipament,

precum și dispozitivul de intrare a cârdului bancar, dispozitiv confecționat de

către inculpat.

Percheziția

sistemului informatic aparținând lui L.V. a evidențiat prezența a trei fișiere

cu extensia jpg, reprezentând imagini ale unui aparat de citit cârduri bancare,

C.D.-ul de instalare și cablul de conectare aferent. Discuția telefonică,

apreciază instanța de fond, dovedește că L.V. avea cunoștință despre natura

echipamentelor pe care le confecționa și scopul, destinația acestora. In același

sens se coroborează și declarația acestuia care a arătat că avea cunoștință că

echipamentele pe care i le-a cerut inculpatul D.S.G. să le realizeze erau

sub-ansamble din componența unor A.T.M.-uri bancare.

Discuțiile

purtate de inculpatul D.S.G. cu R.R.l., cât și cu o persoană aflată în

străinătate și care era destinatarul acestor echipamente, arată că destinația

și utilitatea finală a echipamentelor consta în montarea lor în locul celor

originale și obținerea în acest mod a datelor necesare falsificării mijloacelor

electronice de plată.

La data

de 03 noiembrie 2006, inculpatul D.S.G. a intrat în posesia celor două

dispozitive P.M.R. Acestea au fost deținute de inculpat pană la data de 16

noiembrie 2006 când au fost predate inculpatului P.L.C. pentru a fi înmânate

lui R.R.l. Discuțiile telefonice efectuate de inculpatul D.S.G. probează

deținerea dispozitivelor, acestea coroborându-se cu procesul-verbal de

consemnare a actelor premergătoare și înregistrările video realizate în ziua de

03 noiembrie 2006. Astfel, reține tribunalul, după ce l-a înștiințat pe R.R.l.

despre primirea dispozitivelor P.M.R., inculpatul D.S.G. a discutat cu o persoană

rămasă neidentificată, interesându-se despre posibilitatea de a exploata

echipamentele achiziționate. Astfel, în ziua de 03 noiembrie 2006, la ora

12:31:56, D.S.G. de la postul telefonic, a fost contactat de un bărbat aflat la

postul telefonic care i-a furnizat date privind valorificarea dispozitivelor,

prețurile și piața de vânzare. Convorbirea telefonică probează intenția cu care

inculpatul D.S.G. a achiziționat cele două dispozitive. In același sens este

convorbirea telefonică purtată de inculpatul D.S.G. cu numitul R.R.l. în data

de 03 noiembrie 2006, la ora 15:03:56, din care rezultă că dispozitivele urmau

să fie trimise în Italia pentru a fi montate la A.T.M.-uri.

Conform raportului

de constatare tehnico-științifică

din 13 decembrie 2006, dispozitivele

deținute de inculpatul D.S.G.

erau funcționale, constituind cititoare pentru cartele magnetice și memorarea

datelor de pe toate cele trei piste ale cârdurilor bancare. Datele astfel

achiziționate pot fi transferate în memoria unui calculator cu ajutorul

programului ce rulează o aplicație specifica de genul programelor sau altele

compatibile cu acestea. Cablurile adiacente care, de asemenea, au fost deținute

de inculpatul D.S.G. și au făcut obiectul constatării tehnico-științifice, sunt

de natură a transmite datele memorate de cele două dispozitive către un sistem

informatic. Capacitatea proprie a memoriei interne a fiecăreia din cele doua

echipamente este de 512 Kb, permițând colectarea și stocarea datelor de pe 1.000

de instrumente electronice de plată. Totodată, memoria internă a dispozitivelor

atașează o etichetă temporală momentului colectării de date. Autonomia celor

două echipamente P.M.R., deținute de inculpatul D.S.G. este determinată de câte

un acumulator de 3,6 V aflat în interiorul fiecărui aparat, acumulatorul

asigurându-le independența funcțională față de orice alte mijloace tehnice.

Percheziția

sistemului informatic ridicat de la inculpatul D.S.G. a evidențiat existența

unui fișier, reprezentând programul de management al informaților colectate de

dispozitivele cititoare de cârduri bancare deținute de inculpat. De asemenea,

percheziția a 23 de C.D.-uri si D.V.D.-uri ridicate de la inculpatul D.S. a

evidențiat deținerea de către acesta de software și instrucțiuni de utilizare

ale unui cititor de cârduri, precum și un program interceptor.

Constatarea

tehnico-științifică a evidențiat că inculpatul D.S.G. a folosit cele doua

echipamente pentru a obține datele unor cârduri bancare. Astfel, în memoria

dispozitivul P.M.R., au fost găsite datele înscrise pe banda magnetică a

cârdului martorei D.C. În ceea ce privește eticheta temporală a momentului în

care au fost citite și înregistrate datele, aceasta nu a fost setată, ambele

dispozitive menționând ca moment al înregistrărilor data de 13 ianuarie 1970,

mențiune evident eronată. Din analiza datelor înregistrate în memoriile celor

doua dispozitive, datele de cârd în ceea ce o privește pe martora C.D. au fost

scanate și înregistrate de doua ori, la interval de 3 secunde.

Probele

administrate în cauză au dovedit că martora D.C. a fost deținătoarea cârdului

bancar, cârd de debit emis în anul 2006, luna februarie, de B.P. Bacău, iar

codul înscris pe pista nr. 2 a benzii magnetice este identic cu cel găsit în

memoria proprie a dispozitivului P.M.R. Datele înregistrate și memorate de

către dispozitivul P.M.R., sunt date de cârd bancar, dar nu a putut fi

identificat emitentul.

Inculpatul

D.S.G. a folosit dispozitivul P.M.R.m pentru a obține fără drept datele de cârd

ale martorei D.C.M. cu ocazia vizitelor efectuate de aceasta în luna noiembrie

2006,

împreună cu M.D.G.

în zilele de 04 noiembrie 2006 și respectiv 11 noiembrie 2006. în ambele

împrejurări martorii au dormit în cursul nopților zilelor menționate, în

locuința inculpatului D.S.G., împreună cu acesta și cu martora P.O. Din declarația

martorei D.C. coroborată cu a martorului M.D.G. rezultă că, în cursul nopții,

geanta în care se afla cârdul bancar al martorei s-a aflat pe holul locuinței

sau pe masa din bucătărie, locuri în care, în mod evident, inculpatul D.S.G.

avea acces permanent. Totodată, martora a arătat că nu i-a încredințat cârdul

bancar în nici un moment inculpatului D.S.G.

Din

convorbirile telefonice purtate de inculpatul D.S.G. cu R.R.l. și inculpatul P.C.L.

în jurul zilelor de 13-16 noiembrie 2006 rezultă că inculpatul D.S. s-a hotărât

să înstrăineze cele două dispozitive P.M.R. În acest sens a apelat la inculpatul

P.C.L. să îi ducă numitului R.R. echipamentele P.M.R., urmând ca inculpatul P.C.

să găsească cumpărător pentru acestea, iar banii să fie trimiși persoanei din

Thailanda care contribuise financiar la achiziționarea acestora.

Așa cum

a rezultat din conținutul convorbirilor telefonice, inculpatul D.S.G. a

achiziționat cele două echipamente prin intermediul lui R.R.l. În schimbul

echipamentelor, reține tribunalul, inculpatul D.S.G. urma să confecționeze două

subansamble de A.T.M.-uri (citroen-uri), având montate dispozitive de citire a

cârdurilor bancare, ce urmau a fi folosite în străinătate respectiv în

Thailanda.

Convorbiri

telefonice relevante în acest sens au avut loc între inculpatul D.S.G., P.C.L.

și R.R.l., la 15 noiembrie 2006 și 16 noiembrie 2006. Având în vedere

înțelegerile intervenite la data de 16 noiembrie 2006, inculpatul P.C.L. a

primit de la inculpatul D.S.G. cele două dispozitive P.M.R., cablurile de

conexiune la computer și C.D.-urile de instalare a programelor de utilizare a

echipamentelor respective.

În urma

percheziției autoturismului inculpatului P.L.C., au fost găsite, în portbagajul

autovehiculului, ascunse în locul destinat cricului mașinii dispozitivele P.M.R.,

C.D.-ul conținând programele de utilizare a acestor echipamente.

O altă

acuzație formulată de către Ministerul Public are în vedere faptul că

inculpatul D.S.G. i-a ajutat pe inculpatul P.C.L. și P.J.B. să transfere la

data de 11 noiembrie 2006, suma de 3.800 euro din contul companiei M.T. S.L.,

administrată de cetățeanul spaniol M.J.M.R., cont existent la banca „L.C."

Spania. Transferul financiar s-a realizat în contul lui J.B.P. deschis la U.B.

S.P.A. Italia. După efectuarea transferului, P.J.B. i-a expediat inculpatului D.S.G.,

prin intermediul W.U., suma de 2100 euro. Banii au fost

expediați prin intermediul lui M.A.C.

- persoană ce apare ca expeditor pe formularul bancar și M.C.A., destinatarul

sumelor de bani. Expedierea sumei s-a făcut în două tranșe, banii fiind

ridicați de fiecare dată de către M.C.A. și predați inculpatului D.S.G..

Primirea banilor de către de inculpatul D.S.G. a avut loc în data de 15

noiembrie 2006, respectiv în data de 17 noiembrie 2006.

Tribunalul

reține că probele care dovedesc săvârșirea faptei sunt următoarele:

- discuția

telefonică din ziua de 06 noiembrie 2006, la ora 19:05:15. D.S.G., folosind

postul telefonic, a fost contactat de P.C.L. aflat la postul telefonic. Cei doi

inculpați au hotărât să transfere neautorizat bani din contul persoanei

vătămate administrate de M.J.M.R., sens în care urma să fie folosit P.J.B. Din

cuprinsul convorbirii telefonice rezultă că inculpatul P.C.L. era în posesia

datelor de cârd (număr de cârd, cod de identificare și grila generatoare de

coduri de acces online aferente cârdului bancar) pentru a realiza transferul

banilor din contul cetățeanului spaniol.

- identificarea

copiei cârdului V.E., aparținând lui M.J.M.R. și copiei grilei generatoare a

codului de certificare a identității titularului cârdului, conform

procesului-verbal de percheziție domiciliară efectuată ia locuința inculpatului

P.C.L. din municipiul Râmnicu Vâlcea. Astfel, cu această ocazie, printre mai

multe înscrisuri ale inculpatului P., au fost găsite copia cârdului V.E., aparținând

lui M.J.M.R. și copia grilei generatoare a codului de certificare a identității

titularului cârdului cerut de entitatea bancară la momentul în care se dispune

tranzacția financiară online.

- conturi

deschise la bănci din Spania inclusiv de la banca „L.C." conform

înscrisurilor aparținând inculpatului P.C.L. reprezentând date de securitate de

la mai multe conturi deschise la bănci din Spania inclusiv de la banca „L.C."

Discuțiile

dintre cei doi inculpați au continuat în același sens în seara de 06 noiembrie 2006,

din conținutul acestora rezultând și probându-se că cei doi inculpați s-au

înțeles să se folosească de P.J.B. pentru a transfera în contul acestuia din

urmă, în primă fază, o parte din banii din contul administrat de M.J.M.R.,

urmărind în același timp și testarea complicelui sub aspectul gradului de

încredere, în vederea unor viitoare transferuri financiare ilegale.

Tribunalul

reține că în zilele următoare inculpatul D.S.G. a primit de la P.J.B. datele de

cont bancar ale acestuia din urmă, cont deschis la Banca Unicredit Italia,

inculpatul D. comunicând datele, prin mesaj S.M.S., inculpatului P.C.L.

Conținutul

convorbirii telefonice din ziua de 08

noiembrie 2006, la ora 14:45:40 (fila 73, vol. III, u. p.), dintre D.S.G., de

la postul telefonic, și P.J.B. (în transcrierea de la dosar P.J.B.) relevă

pregătirea transferului unor sume de bani din Spania, precum și faptul că

datele de identificare a contului vor fi transmise de inculpatul D.S.G. pe net.

În ziua

de 08 noiembrie 2006, la ora 22:29:15, inculpatul D.S.G., folosind postul

telefonic cu 7, a luat legătura prin telefon cu inculpatul P.C.L. (în

transcrierea de la dosar P.C.L.), aflat la postul telefonic, pentru a se

asigura că acesta a primit datele contului și numele titularului de cont în

care să dispună efectuarea transferului financiar online.

Verificările

efectuate prin intermediul Interpol Madrid au stabilit că transferul financiar

neautorizat a avut la data de 11 noiembrie 2006, ora 09:10, dată la care a fost

transferată din contul M.T. S.L. - societate administrată de M.J.M.R. - suma de

3.800 de euro în contul deschis la U. Italia și al cărui titular era P.J.B.

Comanda transferului a fost efectuată online de la adresa aparținând SC N. SRL

din Râmnicu Vâlcea.

La ora

10:18:34 a zilei de 11 noiembrie 2006, P.C.L., folosind postul telefonic, a

luat legătura cu inculpatul D.S.G., aflat la postul telefonic, și i-a

comunicat, folosind în acest sens un limbaj cifrat, că a efectuat transferul

bancar, iar suma transferată este de 3.800 de euro.

La ora

16.00 a aceleiași zile inculpatul D.S.G. l-a contactat prin intermediul internetului

pe numitul P.J.B. comunicându-i despre transferul bancar.

Tribunalul

reține că în ziua de 15 noiembrie 2006, la ora 12:30:56, inculpatul P.C.L., de

la postul telefonic, a fost contactat de inculpatul D.S.G. folosind postul

telefonic, aceștia discutând despre modalitatea în care P.J.B. poate scoate

banii din contul său și modalitatea și cuantumul sumei care poate fi încasată.

Cei doi inculpați au hotărât ca expedierea banilor să fie făcută din Italia pe

numele numitului M.C.A., D.S.G. fiind înștiințat apoi că expedierea banilor s-a

făcut de pe numele A.C.M. La ora 14:19:34, D.S.G., i-a trimis lui P.J.B., la

postul telefonic, mesajul cu numele și domiciliul persoanei care trebuia să

primească banii: M.C.A., localitate a Podu Iloaiei, județul Iași.

Ulterior

momentului acestor schimburi de mesaje, la ora 15:36:54, D.S.G., a primit mesaj

de la postul telefonic folosit de numitul P.J.B.,

acesta din urmă comunicându-i numele

expeditorului și numărul de transfer bancar: A.C.M.

Din conținutul

comunicărilor purtate de inculpatul D.S.G. rezultă că P.J.B. a cunoscut ca

banii au fost transferați în mod direct din Spania și că valoarea tranzacției

este mult mai mare, respectiv că urma să aibă loc un nou transfer în valoare de

8.000 de euro.

Coroborând

discuțiile purtate de inculpatul D.S.G. cu P.J.B. și cele cu inculpatul P.C.L.,

Tribunalul ajunge la concluzia că inculpatul D.S.G. l-a indus în eroare pe P.

Cristian, ascunzându-i faptul că P.J.B. scosese o parte din banii transferați

în mod fraudulos. În acest sens, tribunalul reține convorbirea din ziua de 15

noiembrie 2006, la ora 17:21:04, dintre P.L.C. (P.C.L.) de la postul telefonic.

Discuția a avut loc după ce inculpatul D.S.G. încasase de la Agenția B.R.D. Tg.

Frumos, în ziua de 15 noiembrie 2006, la ora 16:10, prin intermediul martorului

M.C.A., suma de 700 de euro trimisă de P.J.B.

În aceeași

seară, inculpatul D.S.G. a discutat folosind aplicația messenger yahoo cu P.J.B.

despre încasarea și transferul restului de bani din transferul financiar

neautorizat efectuat, precum și despre posibilitatea continuării unor astfel de

operațiuni prin folosirea altor conturi de destinație a transferurilor

frauduloase, oferindu-i detalii despre modalitatea în care poate scoate banii

trimiși în cont.

În ziua

următoare, P.J.B. a extras din cont și restul sumei de 1.400 de euro,

transferate fraudulos, bani pe care i-a trimis inculpatului D.S.G. Comunicările

telefonice purtate de cei doi probează că acești bani au fost expediați de pe același

nume, avându-l ca destinatar pe martorul M.C.A. Din această discuție rezultă că

P.J.B. a trimis banii, respectiv suma de 1400 de euro, folosind tot numele

numitei M.C., numărul de control al transferului bancar W.U., și având ca

destinatar același nume respectiv M.C.A.. Banii au fost ridicați în ziua de 17

noiembrie 2006 de către M.C.A. de la Agenția B.R.D. din Tg.Frumos, la ora 10.10

-conform mențiunilor din formularul W.U. având numărul de control al

transferului bancar menționat mai sus și expeditor pe M.C.

Tribunalul

reține că din declarația martorului M.C.A. rezultă că suma de bani, ca și cea

încasată în ziua de 15 noiembrie 2006, a fost predată inculpatului D.S.G.

Ambele sume de bani au fost ridicate de la Agenția B.R.D. din Tg. Frumos, la

solicitarea inculpatului D.S.G. fără ca acesta din urmă să îi comunice

martorului explicații suplimentare referitoare la proveniența banilor.

Reținând

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 din

Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, tribunalul a

hotărât condamnarea inculpaților.

Întrucât acțiunea

care a constituit obiectul material al infracțiunii art. 27 alin. (2) din Legea

nr. 365/2002 nu poate fi săvârșită în mod nemijlocit decât de o singură

persoană și reținând că inculpatul D.S.G. nu a realizat nemijlocit transferul

sumei de 3.800 de euro din contul persoanei vătămate în contul lui J.P.B.,

contribuția acestuia fiind în sensul înlesnirii, a ajutorului efectiv, realizat

cu intenție, la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, prin identificarea

și transmiterea către inculpatul P.L.C., care se afla în posesia datelor de

identificare ale persoanei vătămate J.M.M.R., respectiv a cârdului emis pe

numele acesteia de către Banca L.C. din Spania, a numelui băncii și a numărului

de cont în care să facă transferul sumei de 3.800 de euro, Tribunalul l-a

condamnat pe inculpatul D.S.G. pentru săvârșirea acestei infracțiuni în forma

complicității.

La

individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare,

tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al

infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii

faptelor, iar, pe de altă parte, persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți

cu antecedente penale, sunt integrați socio-profesional, poziția procesuală

contradictorie a inculpatului P.L.C. în fața organelor judiciare, în ambele

faze procesuale.

Apreciind că

scopul pedepsei, conform art. 52 C. pen. și, implicit, reeducarea inculpaților

se pot realiza chiar fără executarea pedepsei, fiind întrunite condițiile

prevăzute de art. 86

1

C. pen., prima instanță a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților.

Împotriva sentinței

penale nr. 388 din 02 iunie 2009 au declarat apel inculpații D.S.G. și P.L.C.

Inculpatul D.S.G.

a solicitat, în temeiul art.

332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea

actelor de urmărire penală, întrucât la data la care s-au efectuat actele de

urmărire penală a fost încălcat art. 172 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 356/2006, deoarece organul de urmărire penală nu

a comunicat apărătorilor învinuiților sau inculpaților data și locul efectuării

actelor de urmărire penală pentru a se asigura posibilitatea efectivă a

acestora de a acorda asistență juridică, inclusiv de participare la toate

actele de urmărire penală, această încălcare fiind sancționată cu nulitatea

absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Restituirea la

procuror pentru refacerea actelor de urmărire penală a fost solicitată, de

asemenea, pentru că rezoluțiile de începere a urmăririi penale din datele de 16

noiembrie 2006 și 17 noiembrie 2006 ar fi nelegale, deoarece se raportează la

alte

fapte și persoane decât cele reținute

în procesul-verbal de sesizare din oficiu; pentru că procurorul nu a întocmit

un proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; pentru că au

fost încălcate prevederile art. 250, art. 253 și art. 172 alin. (1) C. proc.

pen., deoarece s-a prezentat materialul de urmărire penală la date diferite,

nefiind asigurată posibilitatea participării apărătorului la celelalte

prezentări de material, iar după data de 22 februarie 2007, data la care s-a

prezentat materialul de urmărire penală inculpaților R. și P. (filele 92, 93 vol.

II urmărire penală) în cauză s-a primit o adresă din partea B.P. aflată la fila

14 vol. II urmărire penală, privind datele de cârd ale martorei D., s-a

întocmit procesul-verbal din 26 februarie 2007 prin care se consemnează datele

furnizate de autoritățile germane privindu-i pe inculpații D. și P., context în

care organul de urmărire penală trebuia să procedeze din nou la prezentarea

materialului.

Inculpatul D.S.G.

a mai susținut că în mod nelegal a dispus procurorul disjungerea cauzei prin

rechizitoriu în ceea ce îi privește pe D.L., P.J.B. și R.R., fiind încălcate

dispozițiile art. 262 și art. 263 C. proc. pen., care nu menționează o astfel

de soluție la rezolvarea cauzelor.

Restituirea

cauzei la procuror a fost solicitată și pentru că inculpatul D.S.G. a fost

condamnat în calitate de autor și nu de instigator la săvârșirea infracțiunii,

deși în rechizitoriu (filele 5 și 27 dosar fond) și în sentința penală nr.

338 din 2 iunie 2009 (fila 483-dosar fond) s-a precizat că "D.S.G. l-a

determinat pe învinuitul L.V. să confecționeze dispozitivul de intrare a

cârdurilor bancare în bancomat" și că fabricarea s-a realizat prin

intermediul lui L.V., acesta fiind în realitate autorul faptei.

Arătând că

există neconcordanțe între faptele descrise în expozitivul rechizitoriului și

probe, inculpatul a solicitat restituirea întregului dosar la procuror în

temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., ca urmare a nerespectării

dispozițiilor legale privitoare la sesizarea instanței, sancționată cu

nulitatea absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la

interceptarea și înregistrarea comunicărilor efectuate prin intermediul

sistemelor informatice, inculpatul a arătat că s-a realizat cu încălcarea

dispozițiilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, ce dispun că "(...)

interceptarea și înregistrarea comunicărilor desfășurate prin intermediul

sistemelor informatice se efectuează când sunt utile pentru aflarea adevărului,

iar stabilirea situației de fapt sau identificarea făptuitorilor nu putea fi

realizată în baza altor probe." Or, în speță, stabilirea situației de fapt

și identificarea făptuitorilor nu au depins niciun moment de conținutul

comunicărilor efectuate prin intermediul sistemelor informatice, dar folosite

totuși ca mijloace de probă în susținerea afirmațiilor organelor de urmărire

penală. Interceptarea acestor comunicări s-a dispus prin ordonanța de

conservare a datelor informatice din data de 07 noiembrie 2006, aflată la fila

151 vol. I d.u. p., în condițiile în care urmărirea

penală

nu era începută în cauză, astfel încât aceste acte premergătoare, în lipsa

procesului-verbal de constatare a efectuării lor, în condițiile art. 224 alin. ultim

C. proc. pen., nu pot constitui mijloace de probă.

În ceea ce

privește redarea convorbirilor telefonice, inculpatul a arătat în motivarea

apelului că aceasta s-a iacut formal, în mod trunchiat, cu discuții rupte din

context, reprezentând o simplă transcriere a conținutului unor materiale

informative. Mai mult, interceptările dispuse în cauză s-au realizat în urma

unui proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 03 noiembrie 2006,

urmărirea penală fiind dispusă în cauză în data de 16 noiembrie 2006. S-a mai

arătat că, deși s-au efectuat acte premergătoare, pe care procurorul le-a avut

în vedere la începerea urmăririi penale, nu s-a întocmit proces-verbal de

constatare a efectuării acestor acte premergătoare prevăzute de art. 224 alin. ultim

C. proc. pen.

Inculpatul D.S.G.

a mai solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr.

365/2002, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii, întrucât cele două dispozitive ce au fost preluate de la D.H.L.

au fost comandate de numitul R.R.I. și urmau să ajungă la acesta, prin

intermediul lui D.S.G.

În ceea ce privește

fabricarea de componente de A.T.M.-uri, inculpatul a arătat că nu a fabricat un

astfel de echipament, din probele administrate rezultând că L.V. a confecționat

dispozitivele, iar prin fabricare, în sensul legii, se înțelege confecționarea,

producerea ori adaptarea în cazul instrumentelor și prepararea sau prelucrarea

în cazul materialelor, acțiuni ce nu se pot realiza decât nemijlocit.

Pentru

existenta infracțiunii este necesar să se demonstreze că echipamentele

fabricate sau deținute sunt apte să servească la falsificarea instrumentelor de

plată electronică. In ceea ce privește piesa fabricată de L.V., pe care

organele de urmărire penală au reținut-o ca fiind "un dispozitiv pentru

introducerea cârdurilor bancare în A.T.M.-uri", inculpatul a precizat că

aceasta este o matriță metalică în interiorul căreia se afla o carcasă din

plastic, pe care aceleași Ministerul Public a denumit-o cu rea-credința, gură

de bancomat. Această piesă, susține inculpatul, nu este aptă să servească la

falsificarea unor instrumente de plată electronică, astfel că încadrarea

juridică este greșită, inculpatul putând fi acuzat cel mult de instigare la

tentativa improprie de fabricare de astfel de echipamente.

Inculpatul a

susținut că în mod greșit instanța de fond i-a reținut săvârșirea faptei în

modalitatea deținerii de astfel de echipamente, în condițiile în care din nici

o probă aflată la dosarul cauzei nu rezultă că deținerea a fost realizată în

scopul falsificării instrumentelor de plată electronice. Dispozitivele despre

care se pretinde că urmau să servească la falsificarea instrumentelor de plată

nu au fost găsite în posesia acestuia, ci a coinculpatului P.L.C. Aceste

dispozitive, așa cum rezultă și din raportul de constatare tehnico-științifică

efectuat în cauză, serveau la citirea și memorarea datelor de pe cârduri, nu la

confecționarea efectivă a unor cârduri bancare false.

În ceea ce

privește fișierul, găsit în urma

efectuării percheziției

informatice, inculpatul a arătat că acesta reprezintă un program de management

al informațiilor, program ce are o serie de alte întrebuințări, nu numai

transferul în memoria unui calculator a datelor obținute în mod ilegal de pe

cârdurile bancare, iar în cauză nu s-a făcut dovada utilizării

acestui

program de către inculpat în scopuri infracționale, simpla existență a

acestuia

în calculatorul său nu poate fi considerată infracțiune. In condițiile în care

pentru a întreprinde o activitate de falsificare a instrumentelor de plată electronice

este nevoie de o cu totul altă aparatură, ce nu a fost găsită în posesia inculpaților,

mai mult, inculpatul D. a înstrăinat cele două dispozitive prin inculpatul P.

lui R.R., simpla deținere pentru câteva zile a acestor dispozitive nu era în

măsură să creeze vreun pericol social necesar pentru

săvârșirea

unei infracțiuni.

Inculpatul a

arătat că în ceea ce privește latura subiectivă, probele administrate nu sunt

de natură a conduce la concluzia că a existat scopul cerut de lege. Dacă scopul

urmărit ar fi fost falsificarea instrumentelor de plata electronice, inculpatul

s-ar fi aflat în continuare în posesia respectivelor echipamente, însă, cele

două dispozitive au fost înstrăinate de inculpatul D.S.G., la momentul

efectuării perchezițiilor fiind găsite în posesia coinculpatului P.L.C., care

urma să le transporte până la Pitești, pentru a le înmâna numitului R.R.I.

Cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din

Legea nr. 365/2002, inculpatul D.S. a arătat că în cauză nu sunt întrunite

elementele constitutive. Astfel, din probele administrate nu rezultă că se afla

în posesia datelor de cârd necesare pentru a se putea realiza transferul

neautorizat și nici existența vreunei înțelegeri între cei doi inculpați în

acest sens. Faptul că a existat un transfer de fonduri din contul M.T. S.L. în

contul lui P.J.B., iar comanda transferului a fost efectuată de la o adresa I.P.

aparținând unei societăți din Râmnicu Vâlcea (SC N. SRL) nu demonstrează

legătura dintre inculpatul D.S.G. și săvârșirea acestei infracțiuni. Nu s-a

probat că transferul de fonduri din contul aparținând M.T. S.L. s-a efectuat

tară consimțământul reprezentanților societății, în condițiile în care lipsa

răspunsului reprezentanților acestei societăți indică în mod evident faptul că

nu se consideră parte vătămată în raport cu faptele și făptuitorii din prezenta

cauză.

Inculpatul P.L.C.

a solicitat achitarea

pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu

a fabricat nici un fel de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de

plată electronică, acestea fiind fabricate de numitul L.V., iar cele două

dispozitive P.M.R., cablurile de conexiune la computer și C.D. -urile de

instalare a programelor de utilizare a echipamentelor respective, primite de la

D.S. în ziua de 16 noiembrie 2006, serveau la citirea și memorarea datelor de

pe cârduri, și nu la confecționarea efectivă a unor cârduri bancare false.

În legătură cu

această infracțiune, inculpatul a mai arătat că organele de urmărire penală nu

au dovedit că scopul deținerii acestor "echipamente" era cel al

falsificării de cârduri bancare, simpla deținere a acestora nefiind

infracțiune, cu atât mai mult cu cât nu au fost găsite cârduri de pe care ar fi

urmat să fie inserate datele obținute și nici echipamente de fabricare a

cârdurilor.

Arătând că nu

cunoștea conținutul pachetului pe care, în ziua de 16 noiembrie 2006, a

acceptat să îl transporte de la D.S.G. la R.R., inculpatul a solicitat a

solicitat achitarea pentru această infracțiune, în temeiul art. 11. pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la

fapta de transfer de fonduri prin utilizarea neautorizată a oricăror date de

identificare, inculpatul P.L.C. a arătat că din convorbirea interceptată de

organele de urmărire penală nu rezultă că se afla în posesia datelor de cârd

necesare pentru a se realiza transferul neautorizat; că împrejurarea că a

existat un transfer de fonduri din contul lui M.T. S.L. în contul din Italia al

lui P.J.B., de la o adresă I.P. aparținând unei societăți din Râmnicu Vâlcea,

nu dovedește legătura dintre el și săvârșirea acestei infracțiuni. Inculpatul a

solicitat a se avea în vedere declarația notarială dată de J.M.M.R., prin care

arată ca la momentul depunerii plângerii nu avea cunoștință de faptul că

asociatul său J.L.O. se afla în relație de prietenie și colaborare cu P.C.L.,

transferul bancar fiind efectuat de acesta când se afla în România și avea

posibilitatea de acces la efectuarea de tranzacții ca administrator al SC M.T.

SA.

Curtea de

apel, prin Decizia penală nr. 31/2012, verificând sentința atacată pe baza

materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și

nelegalitate invocate de inculpați, precum și din oficiu cu privire la

celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații D.S.G. și P.L.C. împotriva

sentinței penale nr. 388 din 02 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Iași. A

obligat pe inculpați la câte 1 000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

Decizia penală nr. 31 din data de 09 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, a apreciat că din cuprinsul actelor și

lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că prima instanță a reținut o

situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate, a dat faptelor

încadrarea juridică legală și a stabilit corect vinovăția inculpaților.

Curtea de apel

a apreciat că Tribunalul, în baza unei ample cercetări judecătorești și a

propriului examen al tuturor probelor administrate în cauză, atât în timpul

urmăririi penale, cât și în timpul judecății, a stabilit cu certitudine că

inculpatul D.S.G. a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 25 alin. (1) din

Legea nr. 365/2002 și de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din

Legea nr. 365/2002, iar inculpatul P.L.C. pe cele prevăzute

de

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Astfel, în

contextul cauzei, Curtea de apel a reținut că Tribunalul a dat eficiență

dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor,

reținând judicios că inculpații D.S.G. și P.L.C. au deținut echipamente,

hardware și software, cu scopul de a falsifica instrumente de plată

electronică. D.S.G. a ajutat, iar P.L.C. a transferat fonduri, altele decât

cele ordonate și executate de către instituții financiare, prin utilizarea

neautorizată de date de identificare.

Criticile

inculpatului D.S.G., constând în aceea că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,

că nu a fabricat un astfel de echipament, că piesa fabricată de L.V., pe care

organele de urmărire penală au reținut-o ca fiind "un dispozitiv pentru

introducerea cârdurilor bancare în A.T.M.-uri", nu este aptă să servească

la falsificarea unor instrumente de plată electronică, că nu s-a dovedit că

deținerea de echipamente a avut ca scop falsificarea instrumentelor de plată

electronice, că nu s-a făcut dovada utilizării fișierului cu denumirea în

scopuri infracționale și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la transferuri de fonduri prin utilizarea

neautorizată de date de identificare, sunt neîntemeiate.

Constatând că

nu se impune reluarea argumentelor de fapt și de drept amplu expuse în

hotărârea judecătorească atacată, Curtea de apel a reținut că Tribunalul Iași,

printr-o analiză completă și detaliată a probelor, a înlăturat corect apărările

inculpaților.

Astfel, Curtea

de apel a reținut că, din declarațiile date de inculpatul P.L.C. și R.R.l. în

timpul urmăririi penale, precum și din declarațiile martorilor L.V.M., M.C.A., P.O.M.,

F.M., D.C.M. și M.G.D. reiese că, în perioada 03 noiembrie 2006-16 noiembrie 2006,

inculpatul D.S.G. s-a aflat în posesia a două dispozitive P.M.R., funcționale,

reprezentând cititoare pentru cartele magnetice și memorarea datelor de pe

cârdurile bancare.

Datele și

faptele descrise de persoanele menționate, apreciază curtea de apel, se

coroborează cu aspectele ce reies din împrejurarea că în memoria unuia dintre

cele două echipamente s-au găsit datele înscrise pe banda magnetică a cârdului

aparținând martorei D.C., actuală M., care a dormit în cursul lunii noiembrie

în apartamentul inculpatului (declarația martorei de la pag. 49 vol. II d.u.p.

și pag. 415 dosar instanță).

De asemenea,

aspectele respective se coroborează și cu faptul că din procesul-verbal de

percheziție domiciliară la locuința inculpatului D.S.G. reiese că la acesta a

fost găsită factura emisă de A.P. din

USA, din 30 octombrie 2006

pe numele martorului M.C.A., având ca transportator D.H.L. E.C., precum și

ambalajul coletului, având inscripționat același număr ca și cel din factură.

În același

sens este și procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare întocmit la

data de 03 noiembrie 2006, din care rezultă că inculpatul D.S.G. a primit cele

două dispozitive prin intermediul martorului M.C.A., care a declarat că a fost

solicitat de inculpat să se prezinte la un serviciu de curierat pentru a ridica

un colet sosit pe numele său, dar care în realitate aparținea inculpatului D.S.G.

Curtea de apel

a constatat că date edificatoare conține și raportul de constatare

tehnico-științifică întocmit la data de 11 decembrie 2006, din care reiese că

echipamentele deținute de inculpați în vederea falsificării instrumentelor de

plată electronică sunt, din punct de vedere tehnic, apte de a fi utilizate în

activitatea de falsificare. Astfel, prin raport s-a stabilit că cele două

dispozitive de electronice de tip P.R.M. conțin date cu o structură similară

celei folosite în sistemele bancare, că aceste date au ajuns în memoria

dispozitivelor prin citirea cartelelor magnetice care conțineau respectivele

date, și că, împreună cu cablurile de tip U.S.B. analizate, aceste date aflate

în memoria internă a dispozitivelor au putut fi transferate în memoria internă

a unui calculator pe care rulează o aplicație compatibilă celei recomandate de

producător.

Coroborând în

mod corespunzător informațiile descoperite în sistemele informatice cu

împrejurările rezultate din probele mei sus menționate, prima instanță a

realizat o analiză corectă și în ceea ce privește procesele-verbale de

efectuare a perchezițiilor informatice a hard disk-urilor ridicate de la

inculpați și de la L.V.M. Astfel, Curtea de apel, în acord cu prima instanță,

constată, în temeiul acestor procese-verbale, că în sistemul informatic ridicat

de la inculpatul D.S.G. au fost găsite un fișier, creat la data de 03 noiembrie

2006, precum și fișiere care conțin imagini ale unor A.T.M.-uri, ale dispozitivelor

de copiat date de cârduri bancare și manuale de folosire a acestor dispozitive.

Deși deținerea

de către inculpați a dispozitivelor electronice de tip P.R.M. a fișierului și a

fișierelor care conțin imagini ale unor A.T.M.-uri, ale dispozitivelor de copiat

date de cârduri bancare și manuale de folosire a acestor dispozitive este

suficient pentru a demonstra că inculpații au avut ca scop falsificarea

instrumentelor de plată electronică, Curtea de apel mai reține că acest scop

este evidențiat și de comunicările efectuate de inculpați prin intermediul

sistemelor informatice și prin telefon.

Probele

administrate în cauză scot în evidență faptul că dispozitivele electronice de

tip P.R.M. s-au aflat și în posesia inculpatului P.L.C., în același scop.

Această situație de fapt reiese din declarațiile date de inculpat în cursul

urmăririi penale și în timpul efectuării cercetării judecătorești.

Urmărind să

stabilească, în baza mijloacelor de probă prevăzute de lege, corect situația de

fapt, prima instanță a dat relevanța cuvenită datelor ce rezultă din

procesul-verbal din data de 17 noiembrie 2006, aflat la pag. 109 vol. I dosar

urmărire penală, de consemnare a percheziției efectuate asupra autoturismului

aparținând inculpatului P.L.C.

Prin urmare,

Tribunalul a reținut corect că în portbagaj, în locul pentru cric, a fost

găsită o pungă în care se aflau mai multe bunuri, printre care și două

dispozitive de culoare neagră, de mici dimensiuni, inscripționate P.R.M. made

în Canada, și că apărarea pe care inculpatul P.L.C. a formulat-o în cursul

cercetării judecătorești, privind necunoașterea destinației acelor echipamente,

contravine susținerilor sale din cursul urmăririi penale conform cărora și-a

dat seama că între inculpatul D. și R.R.I. există o relație apropiată, în

sensul că inculpatul s-a angajat să îi confecționeze subansambluri de A.T.M.-uri,

fiind demontată chiar de faptul că a ascuns acea sacoșă cu „componente de

calculator și cartușe de imprimantă în portbagaj, în locașul cricului.

Î