ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2839/2012

Deliberând asupra recursului declarat de D.S.G. împotriva Deciziei penale nr. 31 din data de 09 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel lași, Secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 388 din 02 iunie 2009, l-a condamnat pe inculpatul D.S.G.

la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fabricare ori deținere de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, republicată, și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 2, respectiv transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, republicată, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, dispunând, în baza art. 33 lit. a) și 34 C. pen., ca inculpatul să executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. în baza art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen., instanța i-a aplicat inculpatului D.S.G., pe durata și în condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 8 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbare locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Instanța de fond a constatat că, în cauză, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 17 noiembrie 2006-05 februarie 2007 și, în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul P.L.C., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fabricare ori deținere de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, republicată, și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare a uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, respectiv transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare, prin utilizarea neautorizata a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive, prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, dispunând, în baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 71 alin. (1) C. pen., instanța i-a aplicat inculpatului P.L.C., pe durata și în condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare conform art. 86 ind.2 C. pen., iar în baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;c) să comunice și să justifice schimbare locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Instanța a constatat că, în cauză, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18 noiembrie 2006-06 februarie 2007 și, în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, constând in interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., Tribunalul a luat măsura confiscării de la inculpați a echipamentelor P.R.M., software aferent acestora și gura de bancomat, C.D. conținând program de utilizare echipamente P.R.M., copia cârdului bancar, aparținând lui J.M.M.R. emis de L.C., C.D. inscripționat: Percheziție D.G.

18 noiembrie 2006 ce conține în format electronic fișiere cu softul și instrucțiunile de utilizare a unui cititor de cârduri, respectiv T.A. și programul E. În baza art. 118 lit. e) C. pen., instanța a confiscat de la inculpați suma de 3.800 euro, iar în temeiul art. 165 C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din data de 30 noiembrie 2006. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați să plătească statului suma de 900 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații D.S.G. și P.L.C. se cunosc din anul 2003, au locuit în Podu Iloaiei și au avut o relație de amiciție, iar ulterior s-au întâlnit în Spania, unde inculpatul P. a locuit până în anul 2006. Pe parcursul anilor cei doi au păstrat legătura de prietenie, corespondând prin intermediul email-urilor, iar când inculpatul P.L.C.

a revenit în țară, l-a contactat telefonic pe prietenul său, reluând astfel relația. L.V.M. este vărul inculpatului D.S.G., este absolvent al Facultății de construcții de mașini din cadrul Universității Tehnice Iași, lucrează ca inginer coordonator producție la SC I. SRL Iași și are amenajat acasă un mic atelier de scule și utilaje. P.J.B. este prieten cu inculpatul D.S.G. și locuiește în prezent în Italia, iar R.R.I. este cunoscut de ambii inculpați și locuiește în orașul Drăgășani, jud. Vâlcea. La data de 16 noiembrie 2006, prin rezoluția D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial lași s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților P.L.C., D.S.G. și L.V.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2), art. 25 alin. (1) și (2), art. 27 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 365/2002.

Tribunalul a mai reținut că, la data de 03 noiembrie 2006, inculpatul D.S.G. s-a deplasat, însoțit de M.C.A., pentru a ridica de la societatea de curierat D.H.L. - Agenția Iași, coletul în care se aflau două dispozitive de copiat date de cârduri electronice, dispozitive comandate de D.S.G. Coletul a fost expediat având înscris ca destinatar pe M.C.A. - angajat la societatea administrată de D.L.M., fratele inculpatului D.S.G. Martorul lucrează în calitate de casier și barman la SC D.S.C. SRL, administrată de D.L.M. locuind în acea perioadă la bunicii inculpatului D.S.G.. In ziua de 03 noiembrie 2006, în intervalul orar 13:00 - 14:00, inculpatul D.S.G. s-a deplasat în comuna Podu Iloaiei, cu autoturismul, l-a luat pe martor și împreună au revenit în municipiul Iași, la punctul de lucru din strada Păcurari al firmei D.H.L..

Cei doi au intrat în sediul firmei de unde au ridicat coletul expediat din S.U.A. și care conținea două dispozitive P.M.R., împreună cu accesoriile aferente. Imaginile video înregistrate probează că în realitate coletul aparținea inculpatului D.S.G., acesta fiind în fapt adevăratul destinatar al coletului. După identificarea de către funcționarul D.H.L. a destinatarului, inculpatul D.S.G. a preluat pachetul, verificându-l. În același sens, M.C.A. a declarat că nu a avut cunoștință despre primirea și conținutul coletului, fiind rugat de către D.S.G. să îl ridice deoarece este expediat pe numele său, că după preluarea coletului de la firma de transport pachetul a rămas în posesia inculpatului D.S.G.

care, pentru serviciul tăcut i-a dat suma de 10 lei și l-a transportat apoi la gara centrală Iași. Imediat după preluarea coletului, inculpatul D.S.G. l-a contactat telefonic, pe R.R.I. înștiințându-l despre primirea celor două dispozitive și a accesoriilor acestora. Cele două dispozitive s-au aflat în posesia inculpatului D.S.G. până în ziua de 16 noiembrie 2006. În intervalul de timp 03 noiembrie 2006 - 16 noiembrie 2006, inculpatul D.S.G. a purtat discuții cu R.R.I., P.J.B., L.V. precum și cu alte persoane ce nu au putut fi identificate, fie cu privire la modul de fraudare a părții vătămate J.M.M.R., fie cu privire la modalitățile de confecționare a unor dispozitive ce intră în componența diverselor tipuri de A.T.M.-uri, cu privire la modalități de obținere Iară drept de date de cârduri bancare (date de identificare, coduri de acces, seriile cârdurilor).

Toate aceste convorbiri dovedesc intenția cu care au acționat inculpații, faptul că aveau cunoștință despre caracterul ilegal al demersurilor lor, urmărind fraudarea titularilor de drept ale datelor de cârduri bancare, cât și realizarea de echipamente de falsificare a instrumentelor de plată electronice. Tribunalul a reținut că activitatea infracțională a inculpatului D.S.G. a vizat: - confecționarea de componente de A.T.M.-uri, echipamentele urmând a fi vândute sau folosite în străinătate. In acest sens inculpatul D.S.G. l-a determinat pe L.V. să confecționeze dispozitivul de intrare a cârdurilor bancare în bancomat; - obținerea fără drept de date de cârduri prin utilizarea dispozitivelor de citit și înregistrat de astfel de date, respectiv a dispozitivelor P.M.R., echipamente deținute de inculpat în acest sens; - efectuarea, împreună cu inculpatul P.C.L.

de transferuri bancare neautorizate, operațiune în care a fost implicat și folosit P.J.B. Intențiile inculpatului D.S.G. de a confecționa componente de A.T.M.-uri cu scopul de a fi folosite prin înlocuirea pieselor de la A.T.M.-urile din străinătate sunt evidențiate și probate de conținutul discuțiilor telefonice purtate de inculpatul D.S.G.. In ziua de 03 noiembrie 2006, la ora 12:55:48, D.S.G., a luat legătura cu P.C.L., aflat la postul telefonic (prepaid) și, folosind un limbaj cifrat, l-a informat despre confecționarea unor piese, componente din plastic. În ziua de 06 noiembrie 2006, la ora 10:43:12, R.R.l. de la postul telefonic, a luat legătura cu D.S.G. aflat la postul telefonic, discutând despre confecționarea unor dispozitive după un model trimis inculpatului D. din Thailanda.

In ziua de 10 noiembrie 2006, la ora 18:16:40, inculpatul D.S.G., de la postul telefonic, a fost contactat de R.R.l. aflat la postul telefonic, care îi comunică faptul că dispozitivul aflat în lucru urmează să fie finalizat, întârzierea fiind determinată de erori ale informațiilor furnizate de acel dispozitiv. Tribunalul reține că L.V. a confecționat echipamentele de bancomate bancare la solicitarea inculpatului D.S.G.. Discuțiile purtate de cei doi probează acest lucru. In ziua de 15 noiembrie 2006, la ora 17:44:20, D.S.G., de la postul telefonic, a fost contactat de L.V., aflat la postul telefonic, care i-a comunicat întâmpinarea unor greutăți, în asamblarea unui dispozitiv de citire, într-un aparat, iar inculpatul D.S.G.

și-a manifestat nerăbdarea și l-a împuternicit pe L.V. să finalizeze asamblarea, întrucât trebuia să trimită aparatele în Thailanda. Tribunalul reține că la percheziția efectuată la domiciliul numitului L.V. a fost găsită matricea folosită de inculpat la confecționarea unui astfel de echipament, precum și dispozitivul de intrare a cârdului bancar, dispozitiv confecționat de către inculpat. Percheziția sistemului informatic aparținând lui L.V. a evidențiat prezența a trei fișiere cu extensia jpg, reprezentând imagini ale unui aparat de citit cârduri bancare, C.D.-ul de instalare și cablul de conectare aferent. Discuția telefonică, apreciază instanța de fond, dovedește că L.V. avea cunoștință despre natura echipamentelor pe care le confecționa și scopul, destinația acestora.

In același sens se coroborează și declarația acestuia care a arătat că avea cunoștință că echipamentele pe care i le-a cerut inculpatul D.S.G. să le realizeze erau sub-ansamble din componența unor A.T.M.-uri bancare. Discuțiile purtate de inculpatul D.S.G. cu R.R.l., cât și cu o persoană aflată în străinătate și care era destinatarul acestor echipamente, arată că destinația și utilitatea finală a echipamentelor consta în montarea lor în locul celor originale și obținerea în acest mod a datelor necesare falsificării mijloacelor electronice de plată. La data de 03 noiembrie 2006, inculpatul D.S.G. a intrat în posesia celor două dispozitive P.M.R. Acestea au fost deținute de inculpat pană la data de 16 noiembrie 2006 când au fost predate inculpatului P.L.C.

pentru a fi înmânate lui R.R.l. Discuțiile telefonice efectuate de inculpatul D.S.G. probează deținerea dispozitivelor, acestea coroborându-se cu procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare și înregistrările video realizate în ziua de 03 noiembrie 2006. Astfel, reține tribunalul, după ce l-a înștiințat pe R.R.l. despre primirea dispozitivelor P.M.R., inculpatul D.S.G. a discutat cu o persoană rămasă neidentificată, interesându-se despre posibilitatea de a exploata echipamentele achiziționate. Astfel, în ziua de 03 noiembrie 2006, la ora 12:31:56, D.S.G. de la postul telefonic, a fost contactat de un bărbat aflat la postul telefonic care i-a furnizat date privind valorificarea dispozitivelor, prețurile și piața de vânzare.

Convorbirea telefonică probează intenția cu care inculpatul D.S.G. a achiziționat cele două dispozitive. In același sens este convorbirea telefonică purtată de inculpatul D.S.G. cu numitul R.R.l. în data de 03 noiembrie 2006, la ora 15:03:56, din care rezultă că dispozitivele urmau să fie trimise în Italia pentru a fi montate la A.T.M.-uri. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 13 decembrie 2006, dispozitivele deținute de inculpatul D.S.G. erau funcționale, constituind cititoare pentru cartele magnetice și memorarea datelor de pe toate cele trei piste ale cârdurilor bancare. Datele astfel achiziționate pot fi transferate în memoria unui calculator cu ajutorul programului ce rulează o aplicație specifica de genul programelor sau altele compatibile cu acestea.

Cablurile adiacente care, de asemenea, au fost deținute de inculpatul D.S.G. și au făcut obiectul constatării tehnico-științifice, sunt de natură a transmite datele memorate de cele două dispozitive către un sistem informatic. Capacitatea proprie a memoriei interne a fiecăreia din cele doua echipamente este de 512 Kb, permițând colectarea și stocarea datelor de pe 1.000 de instrumente electronice de plată. Totodată, memoria internă a dispozitivelor atașează o etichetă temporală momentului colectării de date. Autonomia celor două echipamente P.M.R., deținute de inculpatul D.S.G. este determinată de câte un acumulator de 3,6 V aflat în interiorul fiecărui aparat, acumulatorul asigurându-le independența funcțională față de orice alte mijloace tehnice.

Percheziția sistemului informatic ridicat de la inculpatul D.S.G. a evidențiat existența unui fișier, reprezentând programul de management al informaților colectate de dispozitivele cititoare de cârduri bancare deținute de inculpat. De asemenea, percheziția a 23 de C.D.-uri si D.V.D.-uri ridicate de la inculpatul D.S. a evidențiat deținerea de către acesta de software și instrucțiuni de utilizare ale unui cititor de cârduri, precum și un program interceptor. Constatarea tehnico-științifică a evidențiat că inculpatul D.S.G. a folosit cele doua echipamente pentru a obține datele unor cârduri bancare. Astfel, în memoria dispozitivul P.M.R., au fost găsite datele înscrise pe banda magnetică a cârdului martorei D.C.

În ceea ce privește eticheta temporală a momentului în care au fost citite și înregistrate datele, aceasta nu a fost setată, ambele dispozitive menționând ca moment al înregistrărilor data de 13 ianuarie 1970, mențiune evident eronată. Din analiza datelor înregistrate în memoriile celor doua dispozitive, datele de cârd în ceea ce o privește pe martora C.D. au fost scanate și înregistrate de doua ori, la interval de 3 secunde. Probele administrate în cauză au dovedit că martora D.C. a fost deținătoarea cârdului bancar, cârd de debit emis în anul 2006, luna februarie, de B.P. Bacău, iar codul înscris pe pista nr. 2 a benzii magnetice este identic cu cel găsit în memoria proprie a dispozitivului P.M.R.

Datele înregistrate și memorate de către dispozitivul P.M.R., sunt date de cârd bancar, dar nu a putut fi identificat emitentul. Inculpatul D.S.G. a folosit dispozitivul P.M.R.m pentru a obține fără drept datele de cârd ale martorei D.C.M. cu ocazia vizitelor efectuate de aceasta în luna noiembrie 2006, împreună cu M.D.G. în zilele de 04 noiembrie 2006 și respectiv 11 noiembrie 2006. în ambele împrejurări martorii au dormit în cursul nopților zilelor menționate, în locuința inculpatului D.S.G., împreună cu acesta și cu martora P.O. Din declarația martorei D.C. coroborată cu a martorului M.D.G. rezultă că, în cursul nopții, geanta în care se afla cârdul bancar al martorei s-a aflat pe holul locuinței sau pe masa din bucătărie, locuri în care, în mod evident, inculpatul D.S.G.

avea acces permanent. Totodată, martora a arătat că nu i-a încredințat cârdul bancar în nici un moment inculpatului D.S.G. Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul D.S.G. cu R.R.l. și inculpatul P.C.L. în jurul zilelor de 13-16 noiembrie 2006 rezultă că inculpatul D.S. s-a hotărât să înstrăineze cele două dispozitive P.M.R. În acest sens a apelat la inculpatul P.C.L. să îi ducă numitului R.R. echipamentele P.M.R., urmând ca inculpatul P.C. să găsească cumpărător pentru acestea, iar banii să fie trimiși persoanei din Thailanda care contribuise financiar la achiziționarea acestora. Așa cum a rezultat din conținutul convorbirilor telefonice, inculpatul D.S.G. a achiziționat cele două echipamente prin intermediul lui R.R.l.

În schimbul echipamentelor, reține tribunalul, inculpatul D.S.G. urma să confecționeze două subansamble de A.T.M.-uri (citroen-uri), având montate dispozitive de citire a cârdurilor bancare, ce urmau a fi folosite în străinătate respectiv în Thailanda. Convorbiri telefonice relevante în acest sens au avut loc între inculpatul D.S.G., P.C.L. și R.R.l., la 15 noiembrie 2006 și 16 noiembrie 2006. Având în vedere înțelegerile intervenite la data de 16 noiembrie 2006, inculpatul P.C.L. a primit de la inculpatul D.S.G. cele două dispozitive P.M.R., cablurile de conexiune la computer și C.D.-urile de instalare a programelor de utilizare a echipamentelor respective. În urma percheziției autoturismului inculpatului P.L.C., au fost găsite, în portbagajul autovehiculului, ascunse în locul destinat cricului mașinii dispozitivele P.M.R., C.D.-ul conținând programele de utilizare a acestor echipamente.

O altă acuzație formulată de către Ministerul Public are în vedere faptul că inculpatul D.S.G. i-a ajutat pe inculpatul P.C.L. și P.J.B. să transfere la data de 11 noiembrie 2006, suma de 3.800 euro din contul companiei M.T. S.L., administrată de cetățeanul spaniol M.J.M.R., cont existent la banca „L.C." Spania. Transferul financiar s-a realizat în contul lui J.B.P. deschis la U.B. S.P.A. Italia. După efectuarea transferului, P.J.B. i-a expediat inculpatului D.S.G., prin intermediul W.U., suma de 2100 euro. Banii au fost expediați prin intermediul lui M.A.C. - persoană ce apare ca expeditor pe formularul bancar și M.C.A., destinatarul sumelor de bani. Expedierea sumei s-a făcut în două tranșe, banii fiind ridicați de fiecare dată de către M.C.A.

și predați inculpatului D.S.G.. Primirea banilor de către de inculpatul D.S.G. a avut loc în data de 15 noiembrie 2006, respectiv în data de 17 noiembrie 2006. Tribunalul reține că probele care dovedesc săvârșirea faptei sunt următoarele: - discuția telefonică din ziua de 06 noiembrie 2006, la ora 19:05:15. D.S.G., folosind postul telefonic, a fost contactat de P.C.L. aflat la postul telefonic. Cei doi inculpați au hotărât să transfere neautorizat bani din contul persoanei vătămate administrate de M.J.M.R., sens în care urma să fie folosit P.J.B. Din cuprinsul convorbirii telefonice rezultă că inculpatul P.C.L. era în posesia datelor de cârd (număr de cârd, cod de identificare și grila generatoare de coduri de acces online aferente cârdului bancar) pentru a realiza transferul banilor din contul cetățeanului spaniol.

- identificarea copiei cârdului V.E., aparținând lui M.J.M.R. și copiei grilei generatoare a codului de certificare a identității titularului cârdului, conform procesului-verbal de percheziție domiciliară efectuată ia locuința inculpatului P.C.L. din municipiul Râmnicu Vâlcea. Astfel, cu această ocazie, printre mai multe înscrisuri ale inculpatului P., au fost găsite copia cârdului V.E., aparținând lui M.J.M.R. și copia grilei generatoare a codului de certificare a identității titularului cârdului cerut de entitatea bancară la momentul în care se dispune tranzacția financiară online. - conturi deschise la bănci din Spania inclusiv de la banca „L.C." conform înscrisurilor aparținând inculpatului P.C.L.

reprezentând date de securitate de la mai multe conturi deschise la bănci din Spania inclusiv de la banca „L.C." Discuțiile dintre cei doi inculpați au continuat în același sens în seara de 06 noiembrie 2006, din conținutul acestora rezultând și probându-se că cei doi inculpați s-au înțeles să se folosească de P.J.B. pentru a transfera în contul acestuia din urmă, în primă fază, o parte din banii din contul administrat de M.J.M.R., urmărind în același timp și testarea complicelui sub aspectul gradului de încredere, în vederea unor viitoare transferuri financiare ilegale. Tribunalul reține că în zilele următoare inculpatul D.S.G. a primit de la P.J.B. datele de cont bancar ale acestuia din urmă, cont deschis la Banca Unicredit Italia, inculpatul D. comunicând datele, prin mesaj S.M.S., inculpatului P.C.L.

Conținutul convorbirii telefonice din ziua de 08 noiembrie 2006, la ora 14:45:40 (fila 73, vol. III, u. p.), dintre D.S.G., de la postul telefonic, și P.J.B. (în transcrierea de la dosar P.J.B.) relevă pregătirea transferului unor sume de bani din Spania, precum și faptul că datele de identificare a contului vor fi transmise de inculpatul D.S.G. pe net. În ziua de 08 noiembrie 2006, la ora 22:29:15, inculpatul D.S.G., folosind postul telefonic cu 7, a luat legătura prin telefon cu inculpatul P.C.L. (în transcrierea de la dosar P.C.L.), aflat la postul telefonic, pentru a se asigura că acesta a primit datele contului și numele titularului de cont în care să dispună efectuarea transferului financiar online.

Verificările efectuate prin intermediul Interpol Madrid au stabilit că transferul financiar neautorizat a avut la data de 11 noiembrie 2006, ora 09:10, dată la care a fost transferată din contul M.T. S.L. - societate administrată de M.J.M.R. - suma de 3.800 de euro în contul deschis la U. Italia și al cărui titular era P.J.B. Comanda transferului a fost efectuată online de la adresa aparținând SC N. SRL din Râmnicu Vâlcea. La ora 10:18:34 a zilei de 11 noiembrie 2006, P.C.L., folosind postul telefonic, a luat legătura cu inculpatul D.S.G., aflat la postul telefonic, și i-a comunicat, folosind în acest sens un limbaj cifrat, că a efectuat transferul bancar, iar suma transferată este de 3.800 de euro.

La ora 16.00 a aceleiași zile inculpatul D.S.G. l-a contactat prin intermediul internetului pe numitul P.J.B. comunicându-i despre transferul bancar. Tribunalul reține că în ziua de 15 noiembrie 2006, la ora 12:30:56, inculpatul P.C.L., de la postul telefonic, a fost contactat de inculpatul D.S.G. folosind postul telefonic, aceștia discutând despre modalitatea în care P.J.B. poate scoate banii din contul său și modalitatea și cuantumul sumei care poate fi încasată. Cei doi inculpați au hotărât ca expedierea banilor să fie făcută din Italia pe numele numitului M.C.A., D.S.G. fiind înștiințat apoi că expedierea banilor s-a făcut de pe numele A.C.M. La ora 14:19:34, D.S.G., i-a trimis lui P.J.B., la postul telefonic, mesajul cu numele și domiciliul persoanei care trebuia să primească banii: M.C.A., localitate a Podu Iloaiei, județul Iași.

Ulterior momentului acestor schimburi de mesaje, la ora 15:36:54, D.S.G., a primit mesaj de la postul telefonic folosit de numitul P.J.B., acesta din urmă comunicându-i numele expeditorului și numărul de transfer bancar: A.C.M. Din conținutul comunicărilor purtate de inculpatul D.S.G. rezultă că P.J.B. a cunoscut ca banii au fost transferați în mod direct din Spania și că valoarea tranzacției este mult mai mare, respectiv că urma să aibă loc un nou transfer în valoare de 8.000 de euro. Coroborând discuțiile purtate de inculpatul D.S.G. cu P.J.B. și cele cu inculpatul P.C.L., Tribunalul ajunge la concluzia că inculpatul D.S.G. l-a indus în eroare pe P. Cristian, ascunzându-i faptul că P.J.B. scosese o parte din banii transferați în mod fraudulos.

În acest sens, tribunalul reține convorbirea din ziua de 15 noiembrie 2006, la ora 17:21:04, dintre P.L.C. (P.C.L.) de la postul telefonic. Discuția a avut loc după ce inculpatul D.S.G. încasase de la Agenția B.R.D. Tg. Frumos, în ziua de 15 noiembrie 2006, la ora 16:10, prin intermediul martorului M.C.A., suma de 700 de euro trimisă de P.J.B. În aceeași seară, inculpatul D.S.G. a discutat folosind aplicația messenger yahoo cu P.J.B. despre încasarea și transferul restului de bani din transferul financiar neautorizat efectuat, precum și despre posibilitatea continuării unor astfel de operațiuni prin folosirea altor conturi de destinație a transferurilor frauduloase, oferindu-i detalii despre modalitatea în care poate scoate banii trimiși în cont.

În ziua următoare, P.J.B. a extras din cont și restul sumei de 1.400 de euro, transferate fraudulos, bani pe care i-a trimis inculpatului D.S.G. Comunicările telefonice purtate de cei doi probează că acești bani au fost expediați de pe același nume, avându-l ca destinatar pe martorul M.C.A. Din această discuție rezultă că P.J.B. a trimis banii, respectiv suma de 1400 de euro, folosind tot numele numitei M.C., numărul de control al transferului bancar W.U., și având ca destinatar același nume respectiv M.C.A.. Banii au fost ridicați în ziua de 17 noiembrie 2006 de către M.C.A. de la Agenția B.R.D. din Tg.Frumos, la ora 10.10 -conform mențiunilor din formularul W.U. având numărul de control al transferului bancar menționat mai sus și expeditor pe M.C.

Tribunalul reține că din declarația martorului M.C.A. rezultă că suma de bani, ca și cea încasată în ziua de 15 noiembrie 2006, a fost predată inculpatului D.S.G. Ambele sume de bani au fost ridicate de la Agenția B.R.D. din Tg. Frumos, la solicitarea inculpatului D.S.G. fără ca acesta din urmă să îi comunice martorului explicații suplimentare referitoare la proveniența banilor. Reținând vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, tribunalul a hotărât condamnarea inculpaților. Întrucât acțiunea care a constituit obiectul material al infracțiunii art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 nu poate fi săvârșită în mod nemijlocit decât de o singură persoană și reținând că inculpatul D.S.G.

nu a realizat nemijlocit transferul sumei de 3.800 de euro din contul persoanei vătămate în contul lui J.P.B., contribuția acestuia fiind în sensul înlesnirii, a ajutorului efectiv, realizat cu intenție, la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, prin identificarea și transmiterea către inculpatul P.L.C., care se afla în posesia datelor de identificare ale persoanei vătămate J.M.M.R., respectiv a cârdului emis pe numele acesteia de către Banca L.C. din Spania, a numelui băncii și a numărului de cont în care să facă transferul sumei de 3.800 de euro, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul D.S.G. pentru săvârșirea acestei infracțiuni în forma complicității.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, tribunalul a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii faptelor, iar, pe de altă parte, persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt integrați socio-profesional, poziția procesuală contradictorie a inculpatului P.L.C. în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale. Apreciind că scopul pedepsei, conform art. 52 C. pen. și, implicit, reeducarea inculpaților se pot realiza chiar fără executarea pedepsei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen., prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților.

Împotriva sentinței penale nr. 388 din 02 iunie 2009 au declarat apel inculpații D.S.G. și P.L.C. Inculpatul D.S.G. a solicitat, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actelor de urmărire penală, întrucât la data la care s-au efectuat actele de urmărire penală a fost încălcat art. 172 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, deoarece organul de urmărire penală nu a comunicat apărătorilor învinuiților sau inculpaților data și locul efectuării actelor de urmărire penală pentru a se asigura posibilitatea efectivă a acestora de a acorda asistență juridică, inclusiv de participare la toate actele de urmărire penală, această încălcare fiind sancționată cu nulitatea absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Restituirea la procuror pentru refacerea actelor de urmărire penală a fost solicitată, de asemenea, pentru că rezoluțiile de începere a urmăririi penale din datele de 16 noiembrie 2006 și 17 noiembrie 2006 ar fi nelegale, deoarece se raportează la alte fapte și persoane decât cele reținute în procesul-verbal de sesizare din oficiu; pentru că procurorul nu a întocmit un proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; pentru că au fost încălcate prevederile art. 250, art. 253 și art. 172 alin. (1) C. proc. pen., deoarece s-a prezentat materialul de urmărire penală la date diferite, nefiind asigurată posibilitatea participării apărătorului la celelalte prezentări de material, iar după data de 22 februarie 2007, data la care s-a prezentat materialul de urmărire penală inculpaților R. și P. (filele 92, 93 vol. II urmărire penală) în cauză s-a primit o adresă din partea B.P.

aflată la fila 14 vol. II urmărire penală, privind datele de cârd ale martorei D., s-a întocmit procesul-verbal din 26 februarie 2007 prin care se consemnează datele furnizate de autoritățile germane privindu-i pe inculpații D. și P., context în care organul de urmărire penală trebuia să procedeze din nou la prezentarea materialului. Inculpatul D.S.G. a mai susținut că în mod nelegal a dispus procurorul disjungerea cauzei prin rechizitoriu în ceea ce îi privește pe D.L., P.J.B. și R.R., fiind încălcate dispozițiile art. 262 și art. 263 C. proc. pen., care nu menționează o astfel de soluție la rezolvarea cauzelor. Restituirea cauzei la procuror a fost solicitată și pentru că inculpatul D.S.G.

a fost condamnat în calitate de autor și nu de instigator la săvârșirea infracțiunii, deși în rechizitoriu (filele 5 și 27 dosar fond) și în sentința penală nr. 338 din 2 iunie 2009 (fila 483-dosar fond) s-a precizat că "D.S.G. l-a determinat pe învinuitul L.V. să confecționeze dispozitivul de intrare a cârdurilor bancare în bancomat" și că fabricarea s-a realizat prin intermediul lui L.V., acesta fiind în realitate autorul faptei. Arătând că există neconcordanțe între faptele descrise în expozitivul rechizitoriului și probe, inculpatul a solicitat restituirea întregului dosar la procuror în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privitoare la sesizarea instanței, sancționată cu nulitatea absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. Cu privire la interceptarea și înregistrarea comunicărilor efectuate prin intermediul sistemelor informatice, inculpatul a arătat că s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, ce dispun că "(...) interceptarea și înregistrarea comunicărilor desfășurate prin intermediul sistemelor informatice se efectuează când sunt utile pentru aflarea adevărului, iar stabilirea situației de fapt sau identificarea făptuitorilor nu putea fi realizată în baza altor probe." Or, în speță, stabilirea situației de fapt și identificarea făptuitorilor nu au depins niciun moment de conținutul comunicărilor efectuate prin intermediul sistemelor informatice, dar folosite totuși ca mijloace de probă în susținerea afirmațiilor organelor de urmărire penală.

Interceptarea acestor comunicări s-a dispus prin ordonanța de conservare a datelor informatice din data de 07 noiembrie 2006, aflată la fila 151 vol. I d.u. p., în condițiile în care urmărirea penală nu era începută în cauză, astfel încât aceste acte premergătoare, în lipsa procesului-verbal de constatare a efectuării lor, în condițiile art. 224 alin. ultim C. proc. pen., nu pot constitui mijloace de probă. În ceea ce privește redarea convorbirilor telefonice, inculpatul a arătat în motivarea apelului că aceasta s-a iacut formal, în mod trunchiat, cu discuții rupte din context, reprezentând o simplă transcriere a conținutului unor materiale informative.

Mai mult, interceptările dispuse în cauză s-au realizat în urma unui proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 03 noiembrie 2006, urmărirea penală fiind dispusă în cauză în data de 16 noiembrie 2006. S-a mai arătat că, deși s-au efectuat acte premergătoare, pe care procurorul le-a avut în vedere la începerea urmăririi penale, nu s-a întocmit proces-verbal de constatare a efectuării acestor acte premergătoare prevăzute de art. 224 alin. ultim C. proc. pen. Inculpatul D.S.G. a mai solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât cele două dispozitive ce au fost preluate de la D.H.L.

au fost comandate de numitul R.R.I. și urmau să ajungă la acesta, prin intermediul lui D.S.G. În ceea ce privește fabricarea de componente de A.T.M.-uri, inculpatul a arătat că nu a fabricat un astfel de echipament, din probele administrate rezultând că L.V. a confecționat dispozitivele, iar prin fabricare, în sensul legii, se înțelege confecționarea, producerea ori adaptarea în cazul instrumentelor și prepararea sau prelucrarea în cazul materialelor, acțiuni ce nu se pot realiza decât nemijlocit. Pentru existenta infracțiunii este necesar să se demonstreze că echipamentele fabricate sau deținute sunt apte să servească la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

In ceea ce privește piesa fabricată de L.V., pe care organele de urmărire penală au reținut-o ca fiind "un dispozitiv pentru introducerea cârdurilor bancare în A.T.M.-uri", inculpatul a precizat că aceasta este o matriță metalică în interiorul căreia se afla o carcasă din plastic, pe care aceleași Ministerul Public a denumit-o cu rea-credința, gură de bancomat. Această piesă, susține inculpatul, nu este aptă să servească la falsificarea unor instrumente de plată electronică, astfel că încadrarea juridică este greșită, inculpatul putând fi acuzat cel mult de instigare la tentativa improprie de fabricare de astfel de echipamente. Inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de fond i-a reținut săvârșirea faptei în modalitatea deținerii de astfel de echipamente, în condițiile în care din nici o probă aflată la dosarul cauzei nu rezultă că deținerea a fost realizată în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice.

Dispozitivele despre care se pretinde că urmau să servească la falsificarea instrumentelor de plată nu au fost găsite în posesia acestuia, ci a coinculpatului P.L.C. Aceste dispozitive, așa cum rezultă și din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, serveau la citirea și memorarea datelor de pe cârduri, nu la confecționarea efectivă a unor cârduri bancare false. În ceea ce privește fișierul, găsit în urma efectuării percheziției informatice, inculpatul a arătat că acesta reprezintă un program de management al informațiilor, program ce are o serie de alte întrebuințări, nu numai transferul în memoria unui calculator a datelor obținute în mod ilegal de pe cârdurile bancare, iar în cauză nu s-a făcut dovada utilizării acestui program de către inculpat în scopuri infracționale, simpla existență a acestuia în calculatorul său nu poate fi considerată infracțiune.

In condițiile în care pentru a întreprinde o activitate de falsificare a instrumentelor de plată electronice este nevoie de o cu totul altă aparatură, ce nu a fost găsită în posesia inculpaților, mai mult, inculpatul D. a înstrăinat cele două dispozitive prin inculpatul P. lui R.R., simpla deținere pentru câteva zile a acestor dispozitive nu era în măsură să creeze vreun pericol social necesar pentru săvârșirea unei infracțiuni. Inculpatul a arătat că în ceea ce privește latura subiectivă, probele administrate nu sunt de natură a conduce la concluzia că a existat scopul cerut de lege.

Dacă scopul urmărit ar fi fost falsificarea instrumentelor de plata electronice, inculpatul s-ar fi aflat în continuare în posesia respectivelor echipamente, însă, cele două dispozitive au fost înstrăinate de inculpatul D.S.G., la momentul efectuării perchezițiilor fiind găsite în posesia coinculpatului P.L.C., care urma să le transporte până la Pitești, pentru a le înmâna numitului R.R.I. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, inculpatul D.S. a arătat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive. Astfel, din probele administrate nu rezultă că se afla în posesia datelor de cârd necesare pentru a se putea realiza transferul neautorizat și nici existența vreunei înțelegeri între cei doi inculpați în acest sens.

Faptul că a existat un transfer de fonduri din contul M.T. S.L. în contul lui P.J.B., iar comanda transferului a fost efectuată de la o adresa I.P. aparținând unei societăți din Râmnicu Vâlcea (SC N. SRL) nu demonstrează legătura dintre inculpatul D.S.G. și săvârșirea acestei infracțiuni. Nu s-a probat că transferul de fonduri din contul aparținând M.T. S.L. s-a efectuat tară consimțământul reprezentanților societății, în condițiile în care lipsa răspunsului reprezentanților acestei societăți indică în mod evident faptul că nu se consideră parte vătămată în raport cu faptele și făptuitorii din prezenta cauză. Inculpatul P.L.C. a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu a fabricat nici un fel de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, acestea fiind fabricate de numitul L.V., iar cele două dispozitive P.M.R., cablurile de conexiune la computer și C.D.

-urile de instalare a programelor de utilizare a echipamentelor respective, primite de la D.S. în ziua de 16 noiembrie 2006, serveau la citirea și memorarea datelor de pe cârduri, și nu la confecționarea efectivă a unor cârduri bancare false. În legătură cu această infracțiune, inculpatul a mai arătat că organele de urmărire penală nu au dovedit că scopul deținerii acestor "echipamente" era cel al falsificării de cârduri bancare, simpla deținere a acestora nefiind infracțiune, cu atât mai mult cu cât nu au fost găsite cârduri de pe care ar fi urmat să fie inserate datele obținute și nici echipamente de fabricare a cârdurilor. Arătând că nu cunoștea conținutul pachetului pe care, în ziua de 16 noiembrie 2006, a acceptat să îl transporte de la D.S.G.

la R.R., inculpatul a solicitat a solicitat achitarea pentru această infracțiune, în temeiul art. 11. pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Cu privire la fapta de transfer de fonduri prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare, inculpatul P.L.C. a arătat că din convorbirea interceptată de organele de urmărire penală nu rezultă că se afla în posesia datelor de cârd necesare pentru a se realiza transferul neautorizat; că împrejurarea că a existat un transfer de fonduri din contul lui M.T. S.L. în contul din Italia al lui P.J.B., de la o adresă I.P. aparținând unei societăți din Râmnicu Vâlcea, nu dovedește legătura dintre el și săvârșirea acestei infracțiuni.

Inculpatul a solicitat a se avea în vedere declarația notarială dată de J.M.M.R., prin care arată ca la momentul depunerii plângerii nu avea cunoștință de faptul că asociatul său J.L.O. se afla în relație de prietenie și colaborare cu P.C.L., transferul bancar fiind efectuat de acesta când se afla în România și avea posibilitatea de acces la efectuarea de tranzacții ca administrator al SC M.T. SA. Curtea de apel, prin Decizia penală nr. 31/2012, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de inculpați, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.S.G.

și P.L.C. împotriva sentinței penale nr. 388 din 02 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Iași. A obligat pe inculpați la câte 1 000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța Decizia penală nr. 31 din data de 09 februarie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a apreciat că din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate, a dat faptelor încadrarea juridică legală și a stabilit corect vinovăția inculpaților. Curtea de apel a apreciat că Tribunalul, în baza unei ample cercetări judecătorești și a propriului examen al tuturor probelor administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, a stabilit cu certitudine că inculpatul D.S.G.

a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, iar inculpatul P.L.C. pe cele prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002. Astfel, în contextul cauzei, Curtea de apel a reținut că Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, reținând judicios că inculpații D.S.G. și P.L.C. au deținut echipamente, hardware și software, cu scopul de a falsifica instrumente de plată electronică. D.S.G. a ajutat, iar P.L.C. a transferat fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare, prin utilizarea neautorizată de date de identificare.

Criticile inculpatului D.S.G., constând în aceea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, că nu a fabricat un astfel de echipament, că piesa fabricată de L.V., pe care organele de urmărire penală au reținut-o ca fiind "un dispozitiv pentru introducerea cârdurilor bancare în A.T.M.-uri", nu este aptă să servească la falsificarea unor instrumente de plată electronică, că nu s-a dovedit că deținerea de echipamente a avut ca scop falsificarea instrumentelor de plată electronice, că nu s-a făcut dovada utilizării fișierului cu denumirea în scopuri infracționale și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la transferuri de fonduri prin utilizarea neautorizată de date de identificare, sunt neîntemeiate.

Constatând că nu se impune reluarea argumentelor de fapt și de drept amplu expuse în hotărârea judecătorească atacată, Curtea de apel a reținut că Tribunalul Iași, printr-o analiză completă și detaliată a probelor, a înlăturat corect apărările inculpaților. Astfel, Curtea de apel a reținut că, din declarațiile date de inculpatul P.L.C. și R.R.l. în timpul urmăririi penale, precum și din declarațiile martorilor L.V.M., M.C.A., P.O.M., F.M., D.C.M. și M.G.D. reiese că, în perioada 03 noiembrie 2006-16 noiembrie 2006, inculpatul D.S.G. s-a aflat în posesia a două dispozitive P.M.R., funcționale, reprezentând cititoare pentru cartele magnetice și memorarea datelor de pe cârdurile bancare.

Datele și faptele descrise de persoanele menționate, apreciază curtea de apel, se coroborează cu aspectele ce reies din împrejurarea că în memoria unuia dintre cele două echipamente s-au găsit datele înscrise pe banda magnetică a cârdului aparținând martorei D.C., actuală M., care a dormit în cursul lunii noiembrie în apartamentul inculpatului (declarația martorei de la pag. 49 vol. II d.u.p. și pag. 415 dosar instanță). De asemenea, aspectele respective se coroborează și cu faptul că din procesul-verbal de percheziție domiciliară la locuința inculpatului D.S.G. reiese că la acesta a fost găsită factura emisă de A.P. din USA, din 30 octombrie 2006 pe numele martorului M.C.A., având ca transportator D.H.L.

E.C., precum și ambalajul coletului, având inscripționat același număr ca și cel din factură. În același sens este și procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare întocmit la data de 03 noiembrie 2006, din care rezultă că inculpatul D.S.G. a primit cele două dispozitive prin intermediul martorului M.C.A., care a declarat că a fost solicitat de inculpat să se prezinte la un serviciu de curierat pentru a ridica un colet sosit pe numele său, dar care în realitate aparținea inculpatului D.S.G. Curtea de apel a constatat că date edificatoare conține și raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la data de 11 decembrie 2006, din care reiese că echipamentele deținute de inculpați în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică sunt, din punct de vedere tehnic, apte de a fi utilizate în activitatea de falsificare.

Astfel, prin raport s-a stabilit că cele două dispozitive de electronice de tip P.R.M. conțin date cu o structură similară celei folosite în sistemele bancare, că aceste date au ajuns în memoria dispozitivelor prin citirea cartelelor magnetice care conțineau respectivele date, și că, împreună cu cablurile de tip U.S.B. analizate, aceste date aflate în memoria internă a dispozitivelor au putut fi transferate în memoria internă a unui calculator pe care rulează o aplicație compatibilă celei recomandate de producător. Coroborând în mod corespunzător informațiile descoperite în sistemele informatice cu împrejurările rezultate din probele mei sus menționate, prima instanță a realizat o analiză corectă și în ceea ce privește procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor informatice a hard disk-urilor ridicate de la inculpați și de la L.V.M.

Astfel, Curtea de apel, în acord cu prima instanță, constată, în temeiul acestor procese-verbale, că în sistemul informatic ridicat de la inculpatul D.S.G. au fost găsite un fișier, creat la data de 03 noiembrie 2006, precum și fișiere care conțin imagini ale unor A.T.M.-uri, ale dispozitivelor de copiat date de cârduri bancare și manuale de folosire a acestor dispozitive. Deși deținerea de către inculpați a dispozitivelor electronice de tip P.R.M. a fișierului și a fișierelor care conțin imagini ale unor A.T.M.-uri, ale dispozitivelor de copiat date de cârduri bancare și manuale de folosire a acestor dispozitive este suficient pentru a demonstra că inculpații au avut ca scop falsificarea instrumentelor de plată electronică, Curtea de apel mai reține că acest scop este evidențiat și de comunicările efectuate de inculpați prin intermediul sistemelor informatice și prin telefon.

Probele administrate în cauză scot în evidență faptul că dispozitivele electronice de tip P.R.M. s-au aflat și în posesia inculpatului P.L.C., în același scop. Această situație de fapt reiese din declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și în timpul efectuării cercetării judecătorești. Urmărind să stabilească, în baza mijloacelor de probă prevăzute de lege, corect situația de fapt, prima instanță a dat relevanța cuvenită datelor ce rezultă din procesul-verbal din data de 17 noiembrie 2006, aflat la pag. 109 vol. I dosar urmărire penală, de consemnare a percheziției efectuate asupra autoturismului aparținând inculpatului P.L.C. Prin urmare, Tribunalul a reținut corect că în portbagaj, în locul pentru cric, a fost găsită o pungă în care se aflau mai multe bunuri, printre care și două dispozitive de culoare neagră, de mici dimensiuni, inscripționate P.R.M.

made în Canada, și că apărarea pe care inculpatul P.L.C. a formulat-o în cursul cercetării judecătorești, privind necunoașterea destinației acelor echipamente, contravine susținerilor sale din cursul urmăririi penale conform cărora și-a dat seama că între inculpatul D. și R.R.I. există o relație apropiată, în sensul că inculpatul s-a angajat să îi confecționeze subansambluri de A.T.M.-uri, fiind demontată chiar de faptul că a ascuns acea sacoșă cu „componente de calculator și cartușe de imprimantă în portbagaj, în locașul cricului. Î