Decizia nr. 2382/2012 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 2794/110/2011 — recurs

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen condamnarea inculpatului R.I. la pedeapsa închisorii in cuantum de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, în forma participației penale a complicității, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de instrumente de plată electronică, în forma participației penale a complicității, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii in cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

În temeiul art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de producere, punere la dispoziție, sub orice formă, fără drept, de coduri de acces și date informatice, care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de transmitere neautorizată de date de identificare cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani.

În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 6 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. II. 1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; și art. 320 1 C. proc. pen pentru săvârșirea infracțiunii de deținere (confecționare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului S.I.N. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 2. În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere neautorizată de date de identificare, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani. 3. În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare și punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate în forma participației penale a complicității, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. 4. În temeiul art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de producere, punere la dispoziție, sub orice formă, fără drept, de coduri de acces și date informatice, care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 5. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 6 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. III. 1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului I.G. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 2. În temeiul art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 3. În temeiul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere neautorizată de date de identificare condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani. 4. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. IV. 1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului G.M.I., fost F., fost D. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 2. În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea de instrumente de plată în forma complicității, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. 3. În temeiul art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 320 1 C. proc. pen., de producere, punere la dispoziție, sub orice formă, fără drept, de coduri de acces și date informatice, care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 4. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. V. 1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere (confecționare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului C.M. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 2. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320 1 C. proc. pen. condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. VI. 1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen.; pentru săvârșirea infracțiunii de deținere (confecționare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului S.G. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 2. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat condamnarea inculpatului S.G. la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. VII. 1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere (confecționare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului E.D.A. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 2. În temeiul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 3. În temeiul art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 luni. 4. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. VIII. 1. În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere (confecționare) de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată condamnarea inculpatului I.B. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 2. În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulație, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. 3. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. IX. 1. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică în forma participației penale a complicității condamnarea inculpatei C.R.V. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 2. În temeiul art 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea de instrumente de plată în forma complicității, condamnarea aceleiași inculpată la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. 3. În temeiul art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de producere, punere la dispoziție, sub orice formă, fără drept de coduri de acces și date informatice, care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea aceleiași inculpată la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani. 4. În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 320 1 C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, condamnarea aceleiași inculpată, la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. S-a interzis tuturor inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților. În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. s-a luat act ca prejudiciul cauzat părții civile Banca O. România SA a fost reparat integral prin plata și că partea civilă Banca P. SA Bucuresti nu s-a constituit parte civilă întrucât nu a suferit prejudiciu. În baza art. 88 C. pen. s-au scăzut din pedepsele aplicate inculpaților perioadele executate prin reținere și arest preventiv, după cum urmează: - pentru inculpații R.I., G.M.I., S.I.N., I.B., I.G., C.M., E.D.A., reținerea din 17 februarie 2011 și arestul preventiv de la 18 februarie 2011 la zi, - pentru S.G. de la 27 februarie 2011 la zi. - pentru C.R.V. reținerea din 17 februarie 2011 și arestul preventiv de la 18 februarie 2011 la 15 aprilie 2011. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumelor de bani după cum urmează: - 755 RON și 500 euro de la inculpatul C.M.; - 300 euro de la inculpatul I.G.; În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri: De la inculpatul S.G.: telefon marca S.E., cartelă SIM, card memorie S. De la inculpatul R.I.: 1 laptop marca D. (conține date informatice de incriminate), telefon mobil marca N., cartelă SIM. De la inculpatul E.D.A: telefon mobil marca N.E., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N.N., adaptor, telefon mobil N., cartelă SIM L. UK, telefon mobil N.C., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., telefon mobil N., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM L. UK, telefon mobil N.N., cartelă SIM O., telefon mobil N.N., cartelă SIM O., telefon mobil N.E., cartelă SIM O., 2 (două) H.D.D marca H.,1 HDD marca T., (3 laptopuri), 1 memory stick marca K., 1 hard disk marca L., 1 memory stick C., 1 CD marca T., 1 CD marca E.T. - date de incriminare. De la inculpatul I.G.: memory stick T. 1 GB (date de incriminare) De la inculpatul S.I.N.: telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil S., cartelă SIM O., telefon mobil S.E., cartelă SIM O., telefon mobil S.E., cartelă SIM O., telefon mobil marca H. prevăzut cu husă, 2 (două) cartele SIM O., 2 (două) laptopuri marca T., cu hard disk marca S. și o agendă telefonică. De la inculpatul I.B.: 6 înscrisuri olografe, telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil S.E., telefon mobil N., cartelă SIM On., telefon mobil V., telefon mobil marca H., telefon mobil marca N.E., cartelă SIM O., telefon mobil N.S., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N.E., cartelă SIM O., 4 (patru) carduri din plastic prevăzut cu bandă magnetică, 1 (unul) laptop conținând hard disk marca W.D., 1 memory stick H., date de incriminare. De la inculpatul G.M.I.: telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., cartelă SIM W., agendă cu coperte negre cu înscrisuri olografe. De la inculpatul C.M.: telefon mobil S.E., cartelă SIM O., 1 H.D.D. marca W.D., 1 memory stick 512 GB, conține date de încriminare, aplicații de folosire utilaje industriale la confecționarea piese de skimming. S-a dispus restituirea către inculpatul I.B. a unui ipod care nu aparține inculpatului și care nu a fost folosit la săvârșirea faptei. S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanțele procurorului din datele de 5 aprilie 2011 și 6 aprilie 2011 asupra sumelor de 47.400 euro, 50 lire și 7.005 euro aparținând inculpatului E.D.A. S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 26 aprilie 2011 asupra sumei de 1.000 euro aparținând inculpatului G.M.I. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpații împreună cu alți complici (care nu au fost identificați), prioritar membrii ai grupării, prin actele de conduită ilicită materializate, aflate în interdependență, pentru o perioadă mai mare de timp, începând cu toamna anului 2010 și până la momentul intervenției autorităților judiciare (17 februarie 2011) au realizat întregul circuit infracțional, cu caracter transfrontalier, concretizat în fabricarea de echipamente de skimming, transferarea și montarea acestora în străinătate (prioritar spațiul european, în țări ca Germania, Italia, Anglia) pe automate bancare pentru extracția datelor de caiduri, prin înfrângerea măsurilor specifice de securitate, ulterior transmițând și gestionând (în țară) datele informatice confidențiale fraudate spre realizarea clonelor tot în afara granițelor (carduri contrafăcute prin imprimarea datelor anterior fraudate), care în final erau utilizate în alte țări pentru extrageri neautorizate de numerar (SUA, Rusia). În mod concret a fost stabilit aspectul că inculpatul R.I. a fost principalul întreprinzător ilicit, care având cunoștințe performante privind realizarea și exploatarea de dispozitive de skimming, a pus bazele unei grupării infracționale prin acapararea continuă altor complici specializați, care au devenit membrii executanți, în acest anturaj, în principal făcându-se trimitere la cazul numiților I.G., C.M., S.G., E.D.A., fost F., C.R.V. și I.B., cu cel din urmă fiind în legătură intermediată prin aportul infracțional emis de inculpatul S.I.N. Datele de investigare, conținând procesul verbal întocmit de către lucrători de poliție din cadrul BCCO Bacău, în raport cu relațiile transmise de către Ambasada Statelor Unite ale Americii la București, care a procedat la centralizarea transferurilor rapide de bani efectuate de persoanele cercetate în cauză, coroborat cu înscrisurile oficiale ale unităților bancare și de poștă, au evidențiat faptul că această grupare proceda de maniera disimulării în principal a expeditorilor din străinătate, prin utilizarea de nume false similare cu numele destinatarilor, pentru crearea unei aparențe de rudenie între aceștia și pentru a nu se suspiciona aspectul că banii primiți sunt rezultat infracțional. Mai mult decât atât, se constată că sumele de bani transferate din străinătate la dispoziția grupului, erau limitate la un anumit plafon maximal, până în 1.000 dolari SUA pe fiecare tranzacție, tocmai pentru a evita identificarea membrilor grupării, care acționau în străinătate (SUA), prin verificările referitoare la datele de stare civilă ale acestora, pentru că transferul unei sume de bani mai mare de 1.000 dolari SUA presupune ca expeditorul să indice datele de stare civilă angajaților, ce procesau aceste transferuri. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se regăsește la dosar. Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 24 din 21 februarie 2012, în baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de apelanții-inculpați R.I., l.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G., C.R.V. și G.M.I., împotriva sentinței penale nr. 209/D din 29 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2794/110/2011 al Tribunalului Bacău, ca nefondate. În baza art. 383, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 350, alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților R.I., l.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G. și G.M.I. În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus în continuare durata arestului preventiv pentru inculpații R.I., l.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G. și G.M.I. de la 29 septembrie 2011 la zi. II. În baza art. 379, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva aceleiași sentințe penale, numai cu privire la greșita aplicare a măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpații R.I., l.G., S.I.N., E.D.A., I.B. și S.G. A desființat sentința penală apelată cu privire la aceste aspecte. A reținut cauza spre rejudecare și în fond: În baza art. 118, alin. (1), lit. a) C. pen., a dispus confiscarea următoarelor sume de bani: - 17.270 dolari SUA de la inculpatul R.I.; - 112.947,3 RON de la inculpatul S.I.N. În baza art. 118, alin. (1), lit. d) C. pen., a dispus confiscarea următoarelor sume de bani: - 700 euro de la inculpatul l.G.; - 2.700 euro de la inculpatul E.D.A.; - 600 RON de la inculpatul S.G.; - 500 euro de la inculpatul I.B. În baza art. 381, alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 357, alin. (2), lit. c) C. proc. pen., a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța procurorului din data de 05 aprilie 2011, până la concurența sumei de 2.700 euro, confiscată de la inculpatul E.D.A. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații R.I., l.G., S.I.N., C.M., F. (E.) D.A., I.B., S.G., G.M.I. și C.R.V. Inculpatul R.I. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10 și 14 C. proc. pen., solicitând în principal admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, susținând că atât prima instanță cât și instanța de control judiciar, nu și-au motivat hotărârea, atât în ceea ce privește situația de fapt cât și sub aspectul individualizării pedepsei. În acest sens, a mai invocat și cazul de casare art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., susținând că i-a fost respinsă solicitarea de schimbare a încadrării juridice cu individualizarea pedepsei, solicitare în raport de care hotărârea nu este motivată. De asemenea, a criticat motivarea și prin prisma faptului că este realizată „in corpore" și nu particularizată pentru fiecare inculpat în parte. Într-un prim subsidiar, a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, apreciind că nu s-a răspuns la solicitarea invocată în apel privind desființarea primei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Într-un ultim subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, susținând că au fost greșit aplicate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de care apreciază că scopul și funcția educativ-preventivă a pedepsei pot fi atinse și prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, fără executarea acesteia în regim de detenție, cu aplicarea dispozițiile art. 86 1 C. pen. Totodată, în raport de atitudinea sa procesuală, respectiv faptul că este fără antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, are o familie organizată, în raport de faptul că infracțiunea săvârșită este una fără violență, iar prejudiciul cauzat este de 17.000 dolari, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen. Inculpatul I.G., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și redozarea pedepsei aplicate, în raport de atitudinea sa sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, împrejurare în raport de care a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., de lipsa antecedentelor penale și vârsta tânără, aspecte față de care a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Inculpatul S.I.N. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 17 1 , 12 și 14 C. proc. pen. În acest sens, a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat, așa cum sunt definite prin lege, precizând că, deși a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., a recunoscut faptele dar nu și infracțiunile, astfel cum au fost reținute, arătând că există contradicții între construcțiile juridice reținute în rechizitoriu și hotărârea instanței. Un alt motiv de recurs îl constituie dispoziția privind confiscarea, arătând că instanța a dispus această măsură în baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., apreciind că instanța a procedat în mod greșit, textul invocat referindu-se la bunurile produse prin săvârșirea faptei, în cauză însă, fiind incidente dispozițiile lit. d) ale art. sus-menționat. În același sens, a invocat și decizia nr. 188 din 16 februarie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, susținând că, deși există părți civile, acestea nu apar în dosar, situație în care apreciază că, confiscarea este nelegală, iar raportat la existența grupului infracțional, consideră că nu se poate confisca doar de la un singur inculpat. Cu privire la individualizarea pedepsei, a arătat că aceasta este excesiv stabilită în raportat de art. 320 1 C. proc. pen., nefiind realizată o reală individualizare pentru fiecare inculpat în parte. În concluzie, a solicitat admiterea recursului și în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, apreciind că nu sunt întrunite elemente constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat. Într-un prim subsidiar, a susținut că măsura privind confiscarea trebuie înlăturată din dispozitiv, iar într-un ultim subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia. Inculpatul C.M., a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținând că din probatoriul administrat, se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu consecința reindividualizării pedepsei, sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale sale, fiind absolvent de studii superioare și anterior săvârșirii faptei a avut un comportament ireproșabil în familie și societate. Inculpatul F. (E.) D.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 17 2 și 14 C. proc. pen. În acest sens, a susținut că atât la judecata în fond cât și în apel, a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, însă această cerere i-a fost respinsă ca nefondată de prima instanță, iar instanța de control judiciar, în motivarea hotărârii, arată că solicitarea este nefondată, fără însă a se referi la persoana sa. Cu privire la reținerea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, apreciază că aceasta nu poate subzista în cauză, câtă vreme grupul infracțional este constituit din trei sau mai multe persoane, minimul fiind de trei persoane care trebuie să inițieze acest grup și nu doar o persoană, astfel cum este reținut în cauză. A mai arătat că personal îl cunoștea doar pe coinculpatul R.I., care i-a și restituit echipamentele furnizate, întrucât nu erau funcționale. În raport de susținerile invocate, a solicitat casarea cu trimitere la instanța fondului, întrucât prima instanță nu a motivat cererea de schimbare a încadrării juridice. Cu privire la individualizarea pedepsei, a solicitat reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen., arătând că a recunoscut săvârșirea faptelor din primul moment, a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., este autorul unei infracțiuni de pericol și nu de rezultat, este fără antecedente penale, aspecte în raport de care a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Totodată, a mai susținut că este netemeinică motivarea instanței sub aspectul nereținerii dispozițiilor art. 74 C. pen., în sensul că nu se justifică reținerea circumstanțelor, în raport de atitudinea sinceră de recunoaștere a sa, câtă vreme pentru această recunoaștere, a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Cu privire la confiscarea sumei de 2.700 euro, a susținut că această măsură este nelegală, prin prisma faptului că infracțiunea săvârșită este una de pericol, nefiind incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. De asemenea, această măsură apare și ca netemeinică, câtă vreme instanța de apel a reținut că „o gură" de bancomat ar avea valoarea de 900 euro, valoare total nereală, din declarațiile inculpaților rezultând că acestea au fost achiziționate, toate trei, cu suma de 500 RON. Nu în ultimul rând, a mai susținut că i-au fost confiscate și bunuri care nu au legătură cu cauza, depunând la instanță o cerere în acest sens, bunurile personale ale sale fiind identificate de către apărătorul său prin sublinierea acestora cu marker, reiterând această solicitare și în prezenta cauză. Inculpatul I.B., a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10 și 14 C. proc. pen., susținând că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., prin confiscarea a nouă telefoane mobile ce îi aparțineau, deși s-a reținut că s-au folosit doar 2 posturi mobile, aspect în raport de care solicită casarea cu trimitere spre rejudecare. Cu privire la individualizarea pedepsei, a solicit reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 86 1 C. pen., în raport de faptul că este fără antecedente penale, se află la primul contact cu legea penală, are vârsta de 24 de ani și a recunoscut integral săvârșirea faptelor, iar pedeapsa aplicată apare ca netemeinică, în raport cu pedepsele stabilite celorlalți inculpați din dosar și raportat la gradul de participație al fiecăruia la săvârșirea infracțiunii. Inculpatul S.G., a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținând că din probatoriul administrat, nu rezultă grupul infracțional, nefiind dovezi în sensul existenței unei structuri infracționale în care fiecare membru să aibă un rol bine stabilit și în raport de faptul că nu îl cunoștea decât pe coinculpatul R.I., astfel că a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003. Cu privire la reindividualizarea pedepsei, a solicitat reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de lege și schimbarea modalității de executare, apreciind că se pot reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) raportat la art. 76 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen., în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale sale și de activitatea infracțională redusă în raport de ceilalți coinculpați. Inculpatul G.M.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale ale sale și de activitatea infracțională redusă în raport de ceilalți coinculpați, acesta având un singur act material reținut în sarcina sa, aspecte în raport de care pedeapsa aplicată este excesivă. Inculpata C.R.V. a depus concluzii scrise și a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. În principal, a invocat greșita încadrare juridică dată faptei, arătând că această solicitare a susținut-o și în apel, fiind nelegală respingerea de către instanță, care a apreciat-o „in corpore" și nu cu referire la fiecare inculpat în parte. În acest sens a arătat că a beneficiat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând fapta, dar nu și încadrarea juridică. Cu privire la individualizarea pedepsei, a susținut că instanța a aplicat o pedeapsă greșit stabilită, ignorând dispozițiile art. 72 C. pen. A solicitat reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. și reducerea pedepsei, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen., arătând că este fără antecedente penale, a avut o atitudine constantă recunoscând fapta din timpul urmăririi penale, reținându-i-se dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și în raport de atitudinea corectă avută anterior săvârșirii faptei. Analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare invocate de către inculpați, atât în scris, cât și oral, Înalta Curte constată că, raportat la actele dosarului, aceste critici, cu excepția cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., sunt nefondate. Astfel, cu privire la criticile prin care se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen., susținute de către inculpații R.I., S.I.N., I.B., Înalta Curte reține ca aspectele invocate de către recurenți nu se regăsesc în actele și lucrările dosarului. În această ordine de idei, se constată că instanța fondului, nu numai că a răspuns la toate solicitările părților, dar a făcut și o analiză detaliată, cu privire la fiecare făptuitor, a probelor administrate, motivând corespunzător cerințelor disp. art. 356 C. proc. pen., soluția dispusă. Analizând practica C.E.D.O., invocată de către recurenți - cauza Bordea vs. România - în sensul că „judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de către părți", Înalta Curte reține că o simplă afirmație nesusținută de actele dosarului și pornită din nemulțumirea recurenților inculpați față de care s-a adoptat o soluție de condamnare, nu poate echivala cu nemotivarea hotărârii. Totodată, se constată că în cauză nu este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute expres de legiuitor în disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. De altfel, nici recurenții, prin apărători, nu au putut identifica vreun astfel de caz, făcând o raportare forțată la disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce nu este permis. Cu privire la critica vizând „nemotivarea soluției" dispuse de către instanța de control judiciar, Înalta Curte constată că și această critică este neîntemeiată, întrucât instanța de apel a răspuns tuturor motivelor invocate, analizând fiecare solicitare, distinct, pentru fiecare inculpat în parte. De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea inculpatului S.I. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat, așa cum sunt definite de lege, caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. În acestă ordine de idei, se constată că, după cum ambele instanțe au reținut, perioada când s-au declanșat activitățile infracționale ale grupării inițial constituite, prin participația penală a inculpaților R.I., l.G., G.M.I. și S.I., este evidențiată și de depozițiile finale ale inculpatului I.B., care a subliniat că în cursul lunii septembrie 2010, inculpatul S.I.N. i-a predat instrumentar de skimming, ce a constituit suport de inspirație privind realizarea unor dispozitive similare, că tot acesta i-a suplimentat bagajul de cunoștințe privind fabricarea de echipamente de fraudare bancomate, că i-a furnizat o parte dintre elemente componente, module electronice pentru asamblarea de „guri de bancomat" și pentru adaptarea în scop de colectare coduri PIN, și că, tot la solicitarea acestuia, a confecționat și predat succesiv două asemenea dispozitive de fraudare. Datele de monitorizare intruzivă atestă că inculpații S.I.N. și I.B. au gestionat mai multe ansambluri de skimming la dispoziția grupării, inclusiv și cel găsit asupra inculpatul l.G. la momentul intervenției forțelor de aplicare a legii respectiv de la data de 17 februarie 2011. Celula de execuție a aparaturii de fraudare, cu trimitere prioritară la actele de confecționare, asamblare parte mecanică, a rezultat că a fost activată atât de inculpatul R.I., care i-a cooptat în acest sens pe inculpații S.G. (pe care l-a cunoscut în regim de detenție în Germania), și C.M. în cursul lunilor noiembrie, decembrie 2010, cât și de inculpatul S.I.N., ce s-a aflat în conexiune directă cu inculpatul I.B., cel din urmă ocupându-se de ansambluri mecanice finale și atașare componente electronice. În acest angrenaj specific, privind funcționalitatea segmentului de fabricare/asamblare componente de skimming, în speță făcându-se referire, în principal, Ia module electronice artizanale destinate supravegherii video, care permitea colectarea de coduri PIN, acționa și inculpatul E.D.A. care reprezenta sursa unor asemenea dispozitive adaptate scopului ilicit. Verificările cauzei au stabilit că inculpatul E.D.A., în cadrul anturajului infracțional, realiza aprovizionarea grupării cu componente în principal electronice pentru finalizarea instrumentarului de skimming, acesta fiind în legături ilicite directe cu inculpatul S.I.N. și inculpatul R.I. cărora le punea la dispoziție necesarul tehnic specific de fraudă. Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul R.I., alături de S.I.N., a condus gruparea infracțională organizată. Tot ei au fost principalii beneficiari a acțiunilor ilicite desfășurate, fiind destinatarii unor sume de bani, rezultat al extragerii neautorizate din conturile titularilor legali. Nu în ultimul rând, și instanța de control judiciar a reținut cu privire la inculpatul S.I. că s-a constatat, conform probațiunii că acesta a fost element codecizional în cadrul grupării infracționale investigate în cauză și că acesta a coordonat și gestionat prin legăturile infracționale cu membri ai grupării aflați în Rusia și alte țări din aceeași zonă (Polonia), componenta de extragere frauduloasă de numerar de la bancomate prin intermediul instrumentelor de plată contrafăcute. În mod concret a rezultat că acest inculpat transmitea în perimetrul de acțiune ilicită menționat, datele de carduri, rezultat al skimming-ului efectuat în Germania. Conform probelor acesta a acționat ca decident pe segmentul zonal Rusia, în timp ce inculpatul R.I. a acționat pe segmentul de acțiune ilicită cuprinzând zona SUA. Așa fiind, se concluzionează că acțiunile ilicite ale inculpatului S.I., alături de ale celorlalți inculpați se circumscriu modalităților alternative de săvârșire a infracțiunii prev. de art. 7, alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpații C.M., F. (E.) D.A., S.G. și C.R.V., vizând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din aceeași lege, Înalta Curte constată că acest motiv a mai fost invocat de către inculpați și în fața instanței de apel, care a motivat amplu și temeinic respingerea acestei solicitări. Astfel, fără a mai relua motivarea instanței de control judiciar, se constată că în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt întrunite trăsăturile specifice existenței unui grup infracțional organizat și anume: colaborarea dintre mai mult de 2 persoane, în care fiecare are sarcini proprii stabilite, cu o organizare pentru o perioadă lungă de timp, prin exercitarea anumitor forme de disciplină și control, pentru săvârșirea de infracțiuni grave cu implicații directe internaționale și prin care se urmărește obținerea de beneficii materiale. Bineînțeles că activitatea infracțională a inculpaților, în cadrul grupului, așa cum a fost reținută de prima instanță și recunoscută de fiecare dintre ei, nu este identică. Ceea ce însă constituie un liant subiectiv în aprecierea contribuției fiecăruia, chiar și a acelora care se aflau în contact doar cu un alt membru, este specificul activității de obținere, fabricare, comercializare și exploatare a dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată electronică, de obținere, transmitere și utilizare a datelor de identificare a unor carduri legale, în scopul accesării și debitării frauduloase a conturilor unor titulari legali. Pentru asigurarea succesului întregii operațiuni, în considerarea rolului fiecăruia dintre inculpați și în raport de acțiunile multiple și succesive ce erau necesar a fi întreprinse pentru a se ajunge la rezultatul socialmente periculos, respectiv extragerea de bani cu ajutorul cardurilor clonate, cu date de identificare, care, pentru a fi obținute, presupunea un efort complex și elaborat din partea a mai multor membri, toate aceste activități erau executate de toți inculpații, dacă nu în mod direct și detaliat, cel puțin erau lesne de prefigurat chiar și pentru cei care confecționau sau adăugau, într-un mod solitar, noi dispozitive la echipamentele necesare grupului. Și aici, instanța de apel a avut în vedere contribuția inculpaților C.M., S.G., E.D.A. și I.B. În privința celorlalți, trăsăturile grupului infracțional organizat ies în evidență în toată plenitudinea lor prin legăturile infracționale multiple între ei și având colaborarea și a altor persoane aflate în Germania și SUA, prin deplasările repetate în prima țară și obținerea datelor de identificare în mod fraudulos, prelucrarea lor în România, în apartamentul închiriat de R.I., cu aportul direct al lui S.I.N., G.M.I. și C.R.V. și transmiterea rezultatelor astfel obținute în SUA, de unde erau primite ulterior sumele de bani. Și această ultimă activitate se realiza într-o modalitate disimulată, prin folosirea unor sume fictive la expediere și ridicarea banilor de alte persoane decât adevăratul destinatar, R.I. Pentru considerentele anterior expuse, așa cum s-a arătat și în cazul inculpatului S.I., în mod corect s-a apreciat că acțiunile ilicite ale inculpaților se circumscriu modalităților alternative de săvârșire a infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, astfel că nu se justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 8 din aceeași lege. Cu privire la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de către toți recurenții inculpați, prin care se invoca o greșită individualizare a pedepselor aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, Înalta Curte constată că au fost respectate cerințele prev. de art. 52 și art. 72 C. pen. Astfel, pedeapsa aplicată este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a făptuitorului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportând aceste criterii legale la disp. art. 72 C. pen. și la actele dosarului, se constată că, în cauză este vorba de un grup infracțional specializat în furt electronic, format din 9 inculpați, care deținând fără drept echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice au accesat fără drept un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate, au transmis neautorizat date de identificare informativă, activitate infracțională săvârșită în scopul obținerii unui folos ilicit prin prejudicierea titularilor legali de carduri valide. Totodată s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al faptelor reținute în sarcina inculpaților, care rezultă din maniera concretă de comitere a faptelor și forma continuată a infracțiunilor comise, criterii față de care se constată că pedepsele aplicate inculpaților, prin raportare la limitele prev. de disp. art. 320 1 C. proc. pen. sunt corect individualizate, ca și cuantum și modalitate de executare. În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., invocat de recurenții inculpați R.I. și S.I.N., Înalta Curte constată că acesta a fost abrogat prin art. 1 pct. 185 din Legea nr. 356/2006, în legislația actuală, textul acestui punct fiind prev. de pct. 17 2 al aceluiași articol, la care se va face referire în cele ce urmează. Analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. vizând măsura de siguranță a confiscării speciale dispusă de instanța de apel, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor legale prev. de art. 118 lit. a) și d) C. pen., sunt supuse confiscării bunurile produse prin săvârșirea faptei, precum și bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor. Or, în speță, inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni de pericol și nu pentru infracțiuni de prejudiciu, reținându-se un singur prejudiciu in cuantum de 193,98 euro în dauna părții civile Banca O. România. Acest prejudiciu, însă, a fost achitat înainte de începerea cercetării judecătorești, în sentința penală nr. 209/D din 29 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2794/110/2011 al Tribunalului Bacău luându-se act că prejudiciul cauzat părții civile Banca O. România SA a fost reparat integral prin plată și că partea civilă Banca P. SA București nu s-a constituit parte civilă întrucât nu a suferit prejudiciu. În acest context juridic, rezultă că măsura dispusă, respectiv confiscarea specială a tuturor sumelor indisponibilizate, excede sensului conferit de legiuitor acestei instituții. Nu în ultimul rând, așa cum de altfel a reținut și instanța fondului, se constată că în cauză operează și prezumția caracterului licit al dobândirii proprietății prevăzută în disp. art. 44 alin. (8) Teza a II-a din Constituție, potrivit căruia caracterul licit al dobândirii se prezumă. Față de aceste elemente de fapt și de drept, Înalta Curte constată că măsura de siguranța a confiscării speciale a unor sume de bani aparținând inculpaților recurenți R.I., I.G., S.I.N., F. (E.) D.A., I.B. și S.G. apare ca nelegală, motiv pentru care o va înlătura. Ca atare, pentru toate considerentele anterior expuse, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursurile declarate de inculpații R.I., I.G., S.I.N., F. (E.) D.A., I.B. și S.G., în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților C.M., G.M.I. și C.R.V. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.