ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2382/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2382/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 209/D din 29

septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2794/110/2011 al Tribunalului Bacău s-a

dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins

cererea de schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpații

- R.I., G.M.I., S.I.N., I.B., I.G., C.M., E.D.A., S.G. și C.R.V. din art. 7

pct. 1, 3 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

I.

365/2002 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen condamnarea inculpatului R.I. la pedeapsa închisorii in cuantum de 2 ani.

art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de acces fără drept la un sistem informatic, în scopul obținerii de date informatice

prin încălcarea măsurilor de securitate, în forma participației penale a complicității,

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare

de instrumente de plată electronică, în forma participației penale a complicității,

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii in cuantum de 4 ani și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza

II și b), C. pen.

b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de producere, punere la dispoziție, sub orice formă,

fără drept, de coduri de acces și date informatice, care permit accesul total sau

parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal

la un sistem informatic, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în

cuantum de 2 ani.

nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de transmitere neautorizată de

date de identificare cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea

aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani.

Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup infracțional

organizat, la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea

în cuantum de 6 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

II.

365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; și art. 320

1

C. proc. pen

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere (confecționare) de echipamente în

vederea falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului

S.I.N. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere neautorizată de date

de identificare, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum

de 3 ani.

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare

și punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate în forma

participației penale a complicității, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa

închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 320

1

C. proc. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de producere, punere la dispoziție, sub orice formă,

fără drept, de coduri de acces și date informatice, care permit accesul total sau

parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal

la un sistem informatic, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în

cuantum de 2 ani.

Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup infracțional

organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 ani și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea

în cuantum de 6 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

III.

365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului I.G. la pedeapsa închisorii

în cuantum de 2 ani.

(3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 320

1

C.

proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic,

în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate,

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de transmitere neautorizată de date de

identificare condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de

3 ani.

Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup infracțional

organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea

în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

IV.

365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului G.M.I., fost F., fost

D. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 320

1

C. proc. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de falsificarea de instrumente de plată în forma complicității,

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza

II și b), C. pen.

b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003

și art. 320

1

C. proc. pen., de producere, punere la dispoziție, sub orice

formă, fără drept, de coduri de acces și date informatice, care permit accesul total

sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal

la un sistem informatic, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în

cuantum de 2 ani.

Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup infracțional

organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea

în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

V.

365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere (confecționare) de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului C.M. la

pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

Legea nr. 39/2003 aplicarea și art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea aceluiași

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere, constituire a unui grup

infracțional organizat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b),

C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea

în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

VI.

365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.;

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere (confecționare) de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului S.G. la

pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de aderare la un grup infracțional organizat condamnarea inculpatului S.G. la pedeapsa

închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea

în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

VII.

365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere (confecționare) de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică condamnarea inculpatului E.D.A.

la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003

și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere

de date informatice în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal la un sistem

informatic, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de

2 ani.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 320

1

C. proc. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa

închisorii în cuantum de 6 luni.

Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de aderare la un grup infracțional, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii

în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea

în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

VIII.

365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere (confecționare) de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată condamnarea inculpatului I.B. la pedeapsa închisorii

în cuantum de 2 ani.

Legea nr. 365/2002 și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de deținere de instrumente de plată electronică în vederea punerii în circulație,

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza

II și b), C. pen.

Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de aderare la un grup infracțional organizat, condamnarea aceluiași inculpat la

pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și

34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea în

cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

IX.

la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în

vederea falsificării instrumentelor de plată electronică în forma participației

penale a complicității condamnarea inculpatei C.R.V. la pedeapsa închisorii în cuantum

de 2 ani.

2.

În temeiul art 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 365/2002 și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de falsificarea de instrumente de plată în forma complicității, condamnarea aceleiași

inculpată la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

b) din Legea nr. 161/2003, rap. la art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr.

161/2003 și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

producere, punere la dispoziție, sub orice formă, fără drept de coduri de acces

și date informatice, care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic

în scopul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, condamnarea

aceleiași inculpată la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani.

Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de sprijinire a unui grup infracțional organizat, condamnarea aceleiași inculpată,

la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

și 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea: închisoarea

în cuantum de 5 ani și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen.

S-a interzis tuturor inculpaților

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza II și b), C. pen. în condițiile

și pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest a inculpaților.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen.

rap. la art. 998 C. civ. s-a luat act ca prejudiciul cauzat părții civile Banca

O. România SA a fost reparat integral prin plata și că partea civilă Banca P. SA

Bucuresti nu s-a constituit parte civilă întrucât nu a suferit prejudiciu.

În baza art. 88 C. pen. s-au scăzut din

pedepsele aplicate inculpaților perioadele executate prin reținere și arest preventiv,

după cum urmează:

- pentru inculpații R.I., G.M.I.,

S.I.N., I.B., I.G., C.M., E.D.A., reținerea din 17 februarie 2011 și arestul

preventiv de la 18 februarie 2011 la zi,

- pentru S.G. de la 27 februarie 2011

la zi.

- pentru C.R.V. reținerea din 17

februarie 2011 și arestul preventiv de la 18 februarie 2011 la 15 aprilie 2011.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit.

d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumelor de bani după cum urmează:

- 755 RON și 500 euro de la inculpatul

C.M.;

- 300 euro de la inculpatul I.G.;

În temeiul art. 118 alin. (1) lit.

b) C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

De la inculpatul S.G.: telefon marca

S.E., cartelă SIM, card memorie S.

De la inculpatul R.I.: 1 laptop marca

D. (conține date informatice de incriminate), telefon mobil marca N., cartelă SIM.

De la inculpatul E.D.A: telefon mobil

marca N.E., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N.,

cartelă SIM O., telefon mobil N.N., adaptor, telefon mobil N., cartelă SIM L. UK,

telefon mobil N.C., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., telefon

mobil N., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM L. UK,

telefon mobil N.N., cartelă SIM O., telefon mobil N.N., cartelă SIM O., telefon

mobil N.E., cartelă SIM O., 2 (două) H.D.D marca H.,1 HDD marca T., (3 laptopuri),

1 memory stick marca K., 1 hard disk marca L., 1 memory stick C., 1 CD marca T.,

1 CD marca E.T. - date de incriminare.

De la inculpatul I.G.: memory stick T.

1 GB (date de incriminare)

De la inculpatul S.I.N.: telefon mobil

N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă

SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon

mobil N., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon

mobil S., cartelă SIM O., telefon mobil S.E., cartelă SIM O., telefon mobil S.E.,

cartelă SIM O., telefon mobil marca H. prevăzut cu husă, 2 (două) cartele SIM O.,

2 (două) laptopuri marca T., cu hard disk marca S. și o agendă telefonică.

De la inculpatul I.B.: 6 înscrisuri olografe,

telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil S.E., telefon mobil N., cartelă

SIM On., telefon mobil V., telefon mobil marca H., telefon mobil marca N.E., cartelă

SIM O., telefon mobil N.S., telefon mobil N., cartelă SIM O., telefon mobil N.,

cartelă SIM O., telefon mobil N.E., cartelă SIM O., 4 (patru) carduri din plastic

prevăzut cu bandă magnetică, 1 (unul) laptop conținând hard disk marca W.D., 1 memory

stick H., date de incriminare.

De la inculpatul G.M.I.: telefon mobil

N., cartelă SIM O., telefon mobil N., cartelă SIM O., cartelă SIM W., agendă cu

coperte negre cu înscrisuri olografe.

De la inculpatul C.M.: telefon mobil

S.E., cartelă SIM O., 1 H.D.D. marca W.D., 1 memory stick 512 GB, conține date de

încriminare, aplicații de folosire utilaje industriale la confecționarea piese de

skimming.

S-a dispus restituirea către inculpatul

I.B. a unui ipod care nu aparține inculpatului și care nu a fost folosit la

săvârșirea faptei.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit prin ordonanțele procurorului din datele de 5 aprilie 2011 și 6

aprilie 2011 asupra sumelor de 47.400 euro, 50 lire și 7.005 euro aparținând

inculpatului E.D.A.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător

instituit prin ordonanța procurorului din data de 26 aprilie 2011 asupra sumei

de 1.000 euro aparținând inculpatului G.M.I.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță

a reținut, în esență, că inculpații împreună cu alți complici (care nu au fost identificați),

prioritar membrii ai grupării, prin actele de conduită ilicită materializate, aflate

în interdependență, pentru o perioadă mai mare de timp, începând cu toamna anului

2010 și până la momentul intervenției autorităților judiciare (17 februarie 2011)

au realizat întregul circuit infracțional, cu caracter transfrontalier, concretizat

în fabricarea de echipamente de skimming, transferarea și montarea acestora în străinătate

(prioritar spațiul european, în țări ca Germania, Italia, Anglia) pe automate bancare

pentru extracția datelor de caiduri, prin înfrângerea măsurilor specifice de securitate,

ulterior transmițând și gestionând (în țară) datele informatice confidențiale fraudate

spre realizarea clonelor tot în afara granițelor (carduri contrafăcute prin imprimarea

datelor anterior fraudate), care în final erau utilizate în alte țări pentru extrageri

neautorizate de numerar (SUA, Rusia).

În mod concret a fost stabilit aspectul

că inculpatul R.I. a fost principalul întreprinzător ilicit, care având cunoștințe

performante privind realizarea și exploatarea de dispozitive de skimming, a pus

bazele unei grupării infracționale prin acapararea continuă altor complici specializați,

care au devenit membrii executanți, în acest anturaj, în principal făcându-se trimitere

la cazul numiților I.G., C.M., S.G., E.D.A., fost F., C.R.V. și I.B., cu cel din

urmă fiind în legătură intermediată prin aportul infracțional emis de inculpatul

S.I.N.

Datele de investigare, conținând procesul

verbal întocmit de către lucrători de poliție din cadrul BCCO Bacău, în raport cu

relațiile transmise de către Ambasada Statelor Unite ale Americii la București,

care a procedat la centralizarea transferurilor rapide de bani efectuate de persoanele

cercetate în cauză, coroborat cu înscrisurile oficiale ale unităților bancare și

de poștă, au evidențiat faptul că această grupare proceda de maniera disimulării

în principal a expeditorilor din străinătate, prin utilizarea de nume false similare

cu numele destinatarilor, pentru crearea unei aparențe de rudenie între aceștia

și pentru a nu se suspiciona aspectul că banii primiți sunt rezultat infracțional.

Mai mult decât atât, se constată că sumele

de bani transferate din străinătate la dispoziția grupului, erau limitate la un

anumit plafon maximal, până în 1.000 dolari SUA pe fiecare tranzacție, tocmai pentru

a evita identificarea membrilor grupării, care acționau în străinătate (SUA), prin

verificările referitoare la datele de stare civilă ale acestora, pentru că transferul

unei sume de bani mai mare de 1.000 dolari SUA presupune ca expeditorul să indice

datele de stare civilă angajaților, ce procesau aceste transferuri.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților

au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum

se regăsește la dosar.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin decizia penală nr. 24 din 21 februarie 2012, în baza art. 379, pct. 1,

lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de apelanții-inculpați R.I.,

l.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G., C.R.V. și G.M.I., împotriva sentinței penale

nr. 209/D din 29 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2794/110/2011 al Tribunalului

Bacău, ca nefondate.

În baza art. 383, alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 350, alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților R.I., l.G., S.I.N., C.M., E.D.A., I.B., S.G. și G.M.I.

În baza art. 381 C. proc. pen., a dedus

în continuare durata arestului preventiv pentru inculpații R.I., l.G., S.I.N., C.M.,

E.D.A., I.B., S.G. și G.M.I. de la 29 septembrie 2011 la zi.

II. În baza art. 379, pct. 2, lit.

a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva aceleiași

sentințe penale, numai cu privire la greșita aplicare a măsurii de siguranță a confiscării

speciale de la inculpații R.I., l.G., S.I.N., E.D.A., I.B. și S.G.

A desființat sentința penală apelată

cu privire la aceste aspecte.

A reținut cauza spre rejudecare și în

fond:

În baza art. 118, alin. (1), lit. a)

C. pen., a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 17.270 dolari SUA de la inculpatul

R.I.;

- 112.947,3 RON de la inculpatul S.I.N.

În baza art. 118, alin. (1), lit. d)

C. pen., a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 700 euro de la inculpatul l.G.;

- 2.700 euro de la inculpatul E.D.A.;

- 600 RON de la inculpatul S.G.;

- 500 euro de la inculpatul I.B.

În baza art. 381, alin. (2) C. proc.

pen., raportat la art. 357, alin. (2), lit. c) C. proc. pen., a menținut măsura

asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța procurorului din data de 05

aprilie 2011, până la concurența sumei de 2.700 euro, confiscată de la inculpatul

E.D.A. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva sus-menționatei decizii au

declarat recurs inculpații R.I., l.G., S.I.N., C.M., F. (E.) D.A., I.B., S.G., G.M.I.

și C.R.V.

Inculpatul R.I. a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10 și 14 C. proc. pen., solicitând

în principal admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond, susținând că atât prima instanță cât și instanța

de control judiciar, nu și-au motivat hotărârea, atât în ceea ce privește situația

de fapt cât și sub aspectul individualizării pedepsei.

În acest sens, a mai invocat și cazul

de casare art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., susținând că i-a

fost respinsă solicitarea de schimbare a încadrării juridice cu individualizarea

pedepsei, solicitare în raport de care hotărârea nu este motivată.

De asemenea, a criticat motivarea și

prin prisma faptului că este realizată „in corpore" și nu particularizată pentru

fiecare inculpat în parte.

Într-un prim subsidiar, a solicitat casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, apreciind

că nu s-a răspuns la solicitarea invocată în apel privind desființarea primei hotărâri

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat

reindividualizarea pedepsei, susținând că au fost greșit aplicate criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., în raport de care apreciază că scopul și funcția educativ-preventivă

a pedepsei pot fi atinse și prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special,

fără executarea acesteia în regim de detenție, cu aplicarea dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Totodată, în raport de atitudinea sa

procesuală, respectiv faptul că este fără antecedente penale, a recunoscut și regretat

fapta, are o familie organizată, în raport de faptul că infracțiunea săvârșită este

una fără violență, iar prejudiciul cauzat este de 17.000 dolari, a solicitat reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76

C. pen.

Inculpatul I.G., a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor și redozarea pedepsei aplicate, în raport de atitudinea

sa sinceră de recunoaștere și regret a faptelor, împrejurare în raport de care a

beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., de lipsa antecedentelor

penale și vârsta tânără, aspecte față de care a solicitat reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen., cu aplicarea

dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Inculpatul S.I.N. a invocat cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 17

1

, 12 și 14

C. proc. pen.

În acest sens, a susținut că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat,

așa cum sunt definite prin lege, precizând că, deși a beneficiat de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen., a recunoscut faptele dar nu și infracțiunile,

astfel cum au fost reținute, arătând că există contradicții între construcțiile

juridice reținute în rechizitoriu și hotărârea instanței.

Un alt motiv de recurs îl constituie

dispoziția privind confiscarea, arătând că instanța a dispus această măsură în baza

art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., apreciind că instanța a procedat în mod greșit,

textul invocat referindu-se la bunurile produse prin săvârșirea faptei, în cauză

însă, fiind incidente dispozițiile lit. d) ale art. sus-menționat.

În același sens, a invocat și decizia

nr. 188 din 16 februarie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite,

susținând că, deși există părți civile, acestea nu apar în dosar, situație în care

apreciază că, confiscarea este nelegală, iar raportat la existența grupului infracțional,

consideră că nu se poate confisca doar de la un singur inculpat.

Cu privire la individualizarea pedepsei,

a arătat că aceasta este excesiv stabilită în raportat de art. 320

1

C.

proc. pen., nefiind realizată o reală individualizare pentru fiecare inculpat în

parte.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului

și în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, apreciind că nu sunt întrunite

elemente constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat.

Într-un prim subsidiar, a susținut că

măsura privind confiscarea trebuie înlăturată din dispozitiv, iar într-un ultim

subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei cu suspendarea sub supraveghere a executării

acesteia.

Inculpatul C.M., a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținând

că din probatoriul administrat, se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu consecința reindividualizării pedepsei,

sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, solicitând reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C. pen. cu aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., în raport de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de

cele personale ale sale, fiind absolvent de studii superioare și anterior săvârșirii

faptei a avut un comportament ireproșabil în familie și societate.

Inculpatul F. (E.) D.A. a invocat cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 17

2

și 14 C. proc.

pen.

În acest sens, a susținut că atât la

judecata în fond cât și în apel, a solicitat în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea

încadrării juridice a faptei, în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr.

39/2003, însă această cerere i-a fost respinsă ca nefondată de prima instanță, iar

instanța de control judiciar, în motivarea hotărârii, arată că solicitarea este

nefondată, fără însă a se referi la persoana sa.

Cu privire la reținerea infracțiunii

de constituire de grup infracțional organizat, apreciază că aceasta nu poate subzista

în cauză, câtă vreme grupul infracțional este constituit din trei sau mai multe

persoane, minimul fiind de trei persoane care trebuie să inițieze acest grup și

nu doar o persoană, astfel cum este reținut în cauză.

A mai arătat că personal îl cunoștea

doar pe coinculpatul R.I., care i-a și restituit echipamentele furnizate, întrucât

nu erau funcționale.

În raport de susținerile invocate, a

solicitat casarea cu trimitere la instanța fondului, întrucât prima instanță nu

a motivat cererea de schimbare a încadrării juridice.

Cu privire la individualizarea pedepsei,

a solicitat reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) raportat la art. 76 C.

pen., arătând că a recunoscut săvârșirea faptelor din primul moment, a beneficiat

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., este autorul unei infracțiuni

de pericol și nu de rezultat, este fără antecedente penale, aspecte în raport de

care a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special cu aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen.

Totodată, a mai susținut că este netemeinică

motivarea instanței sub aspectul nereținerii dispozițiilor art. 74 C. pen., în sensul

că nu se justifică reținerea circumstanțelor, în raport de atitudinea sinceră de

recunoaștere a sa, câtă vreme pentru această recunoaștere, a beneficiat de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

Cu privire la confiscarea sumei de 2.700

euro, a susținut că această măsură este nelegală, prin prisma faptului că infracțiunea

săvârșită este una de pericol, nefiind incidente dispozițiile art. 118 alin.

(1) lit. a) C. pen.

De asemenea, această măsură apare și

ca netemeinică, câtă vreme instanța de apel a reținut că „o gură" de bancomat

ar avea valoarea de 900 euro, valoare total nereală, din declarațiile inculpaților

rezultând că acestea au fost achiziționate, toate trei, cu suma de 500 RON.

Nu în ultimul rând, a mai susținut că

i-au fost confiscate și bunuri care nu au legătură cu cauza, depunând la instanță

o cerere în acest sens, bunurile personale ale sale fiind identificate de către

apărătorul său prin sublinierea acestora cu marker, reiterând această solicitare

și în prezenta cauză.

Inculpatul I.B., a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 și 14 C. proc. pen., susținând

că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., prin

confiscarea a nouă telefoane mobile ce îi aparțineau, deși s-a reținut că s-au folosit

doar 2 posturi mobile, aspect în raport de care solicită casarea cu trimitere spre

rejudecare.

Cu privire la individualizarea pedepsei,

a solicit reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art.

86

1

C. pen., în raport de faptul că este fără antecedente penale, se

află la primul contact cu legea penală, are vârsta de 24 de ani și a recunoscut

integral săvârșirea faptelor, iar pedeapsa aplicată apare ca netemeinică, în raport

cu pedepsele stabilite celorlalți inculpați din dosar și raportat la gradul de participație

al fiecăruia la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul S.G., a invocat cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținând

că din probatoriul administrat, nu rezultă grupul infracțional, nefiind dovezi în

sensul existenței unei structuri infracționale în care fiecare membru să aibă un

rol bine stabilit și în raport de faptul că nu îl cunoștea decât pe coinculpatul

R.I., astfel că a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută

de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la reindividualizarea pedepsei,

a solicitat reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de lege și schimbarea

modalității de executare, apreciind că se pot reține circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. c) raportat la art. 76 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art.

81 sau 86

1

C. pen., în raport de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de

cele personale ale sale și de activitatea infracțională redusă în raport de ceilalți

coinculpați.

Inculpatul G.M.I. a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea

pedepsei cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c)

raportat la art. 76 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen., în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de cele personale

ale sale și de activitatea infracțională redusă în raport de ceilalți coinculpați,

acesta având un singur act material reținut în sarcina sa, aspecte în raport de

care pedeapsa aplicată este excesivă.

Inculpata C.R.V. a depus concluzii scrise

și a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14

C. proc. pen.

În principal, a invocat greșita încadrare

juridică dată faptei, arătând că această solicitare a susținut-o și în apel, fiind

nelegală respingerea de către instanță, care a apreciat-o „in corpore" și nu

cu referire la fiecare inculpat în parte.

În acest sens a arătat că a beneficiat

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând fapta, dar nu și

încadrarea juridică.

Cu privire la individualizarea pedepsei,

a susținut că instanța a aplicat o pedeapsă greșit stabilită, ignorând dispozițiile

art. 72 C. pen.

A solicitat reținerea dispozițiilor

art. 74 lit. a), c) C. pen. și reducerea pedepsei, cu aplicarea dispozițiilor

art. 81 sau 86

1

C. pen., arătând că este fără antecedente penale, a avut

o atitudine constantă recunoscând fapta din timpul urmăririi penale, reținându-i-se

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și în raport de atitudinea corectă

avută anterior săvârșirii faptei.

Analizând decizia atacată prin prisma

cazurilor de casare invocate de către inculpați, atât în scris, cât și oral,

Înalta Curte constată că, raportat la actele dosarului, aceste critici, cu excepția

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

sunt nefondate.

Astfel, cu privire la criticile prin

care se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza cazurilor de casare

prev. de art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen., susținute de către inculpații

R.I., S.I.N., I.B., Înalta Curte reține ca aspectele invocate de către recurenți

nu se regăsesc în actele și lucrările dosarului.

În această ordine de idei, se constată

că instanța fondului, nu numai că a răspuns la toate solicitările părților, dar

a făcut și o analiză detaliată, cu privire la fiecare făptuitor, a probelor administrate,

motivând corespunzător cerințelor disp. art. 356 C. proc. pen., soluția dispusă.

Analizând practica C.E.D.O., invocată

de către recurenți - cauza Bordea vs. România - în sensul că „judecătorul trebuie

să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate

de către părți", Înalta Curte reține că o simplă afirmație nesusținută

de actele dosarului și pornită din nemulțumirea recurenților inculpați față de care

s-a adoptat o soluție de condamnare, nu poate echivala cu nemotivarea hotărârii.

Totodată, se constată că în cauză nu

este incident nici unul din motivele de nulitate absolută prevăzute expres de legiuitor

în disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. De altfel, nici recurenții, prin apărători,

nu au putut identifica vreun astfel de caz, făcând o raportare forțată la disp.

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ceea ce nu este permis.

Cu privire la critica vizând „nemotivarea

soluției" dispuse de către instanța de control judiciar, Înalta Curte constată

că și această critică este neîntemeiată, întrucât instanța de apel a răspuns tuturor

motivelor invocate, analizând fiecare solicitare, distinct, pentru fiecare inculpat

în parte.

De asemenea, nu poate fi primită nici

apărarea inculpatului S.I. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de grup infracțional organizat, așa cum sunt definite de lege,

caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.

În acestă ordine de idei, se constată

că, după cum ambele instanțe au reținut, perioada când s-au declanșat activitățile

infracționale ale grupării inițial constituite, prin participația penală a inculpaților

R.I., l.G., G.M.I. și S.I., este evidențiată și de depozițiile finale ale inculpatului

I.B., care a subliniat că în cursul lunii septembrie 2010, inculpatul S.I.N. i-a

predat instrumentar de skimming, ce a constituit suport de inspirație privind realizarea

unor dispozitive similare, că tot acesta i-a suplimentat bagajul de cunoștințe privind

fabricarea de echipamente de fraudare bancomate, că i-a furnizat o parte dintre

elemente componente, module electronice pentru asamblarea de „guri de bancomat"

și pentru adaptarea în scop de colectare coduri PIN, și că, tot la solicitarea acestuia,

a confecționat și predat succesiv două asemenea dispozitive de fraudare.

Datele de monitorizare intruzivă atestă

că inculpații S.I.N. și I.B. au gestionat mai multe ansambluri de skimming la dispoziția

grupării, inclusiv și cel găsit asupra inculpatul l.G. la momentul intervenției

forțelor de aplicare a legii respectiv de la data de 17 februarie 2011.

Celula de execuție a aparaturii de fraudare,

cu trimitere prioritară la actele de confecționare, asamblare parte mecanică, a

rezultat că a fost activată atât de inculpatul R.I., care i-a cooptat în acest sens

pe inculpații S.G. (pe care l-a cunoscut în regim de detenție în Germania), și C.M.

în cursul lunilor noiembrie, decembrie 2010, cât și de inculpatul S.I.N., ce s-a

aflat în conexiune directă cu inculpatul I.B., cel din urmă ocupându-se de ansambluri

mecanice finale și atașare componente electronice.

În acest angrenaj specific, privind funcționalitatea

segmentului de fabricare/asamblare componente de skimming, în speță făcându-se referire,

în principal, Ia module electronice artizanale destinate supravegherii video, care

permitea colectarea de coduri PIN, acționa și inculpatul E.D.A. care reprezenta

sursa unor asemenea dispozitive adaptate scopului ilicit.

Verificările cauzei au stabilit că inculpatul

E.D.A., în cadrul anturajului infracțional, realiza aprovizionarea grupării cu componente

în principal electronice pentru finalizarea instrumentarului de skimming, acesta

fiind în legături ilicite directe cu inculpatul S.I.N. și inculpatul R.I. cărora

le punea la dispoziție necesarul tehnic specific de fraudă.

Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul

R.I., alături de S.I.N., a condus gruparea infracțională organizată. Tot ei au fost

principalii beneficiari a acțiunilor ilicite desfășurate, fiind destinatarii unor

sume de bani, rezultat al extragerii neautorizate din conturile titularilor legali.

Nu în ultimul rând, și instanța de control

judiciar a reținut cu privire la inculpatul S.I. că s-a constatat, conform probațiunii

că acesta a fost element codecizional în cadrul grupării infracționale investigate

în cauză și că acesta a coordonat și gestionat prin legăturile infracționale cu

membri ai grupării aflați în Rusia și alte țări din aceeași zonă (Polonia), componenta

de extragere frauduloasă de numerar de la bancomate prin intermediul instrumentelor

de plată contrafăcute. În mod concret a rezultat că acest inculpat transmitea în

perimetrul de acțiune ilicită menționat, datele de carduri, rezultat al skimming-ului

efectuat în Germania. Conform probelor acesta a acționat ca decident pe segmentul

zonal Rusia, în timp ce inculpatul R.I. a acționat pe segmentul de acțiune ilicită

cuprinzând zona SUA.

Așa fiind, se concluzionează că

acțiunile ilicite ale inculpatului S.I., alături de ale celorlalți inculpați se

circumscriu modalităților alternative de săvârșire a infracțiunii prev. de art.

7, alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpații C.M., F. (E.)

D.A., S.G. și C.R.V., vizând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de

art. 8 din aceeași lege, Înalta Curte constată că acest motiv a mai fost invocat

de către inculpați și în fața instanței de apel, care a motivat amplu și temeinic

respingerea acestei solicitări.

Astfel, fără a mai relua motivarea instanței

de control judiciar, se constată că în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt

întrunite trăsăturile specifice existenței unui grup infracțional organizat și anume:

colaborarea dintre mai mult de 2 persoane, în care fiecare are sarcini proprii stabilite,

cu o organizare pentru o perioadă lungă de timp, prin exercitarea anumitor forme

de disciplină și control, pentru săvârșirea de infracțiuni grave cu implicații directe

internaționale și prin care se urmărește obținerea de beneficii materiale.

Bineînțeles că activitatea infracțională

a inculpaților, în cadrul grupului, așa cum a fost reținută de prima instanță și

recunoscută de fiecare dintre ei, nu este identică. Ceea ce însă constituie un liant

subiectiv în aprecierea contribuției fiecăruia, chiar și a acelora care se aflau

în contact doar cu un alt membru, este specificul activității de obținere, fabricare,

comercializare și exploatare a dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată

electronică, de obținere, transmitere și utilizare a datelor de identificare a unor

carduri legale, în scopul accesării și debitării frauduloase a conturilor unor titulari

legali. Pentru asigurarea succesului întregii operațiuni, în considerarea rolului

fiecăruia dintre inculpați și în raport de acțiunile multiple și succesive ce erau

necesar a fi întreprinse pentru a se ajunge la rezultatul socialmente periculos,

respectiv extragerea de bani cu ajutorul cardurilor clonate, cu date de identificare,

care, pentru a fi obținute, presupunea un efort complex și elaborat din partea a

mai multor membri, toate aceste activități erau executate de toți inculpații, dacă

nu în mod direct și detaliat, cel puțin erau lesne de prefigurat chiar și pentru

cei care confecționau sau adăugau, într-un mod solitar, noi dispozitive la echipamentele

necesare grupului. Și aici, instanța de apel a avut în vedere contribuția inculpaților

C.M., S.G., E.D.A. și I.B.

În privința celorlalți, trăsăturile grupului

infracțional organizat ies în evidență în toată plenitudinea lor prin legăturile

infracționale multiple între ei și având colaborarea și a altor persoane aflate

în Germania și SUA, prin deplasările repetate în prima țară și obținerea datelor

de identificare în mod fraudulos, prelucrarea lor în România, în apartamentul închiriat

de R.I., cu aportul direct al lui S.I.N., G.M.I. și C.R.V. și transmiterea rezultatelor

astfel obținute în SUA, de unde erau primite ulterior sumele de bani. Și această

ultimă activitate se realiza într-o modalitate disimulată, prin folosirea unor sume

fictive la expediere și ridicarea banilor de alte persoane decât adevăratul destinatar,

R.I.

Pentru considerentele anterior expuse,

așa cum s-a arătat și în cazul inculpatului S.I., în mod corect s-a apreciat

că acțiunile ilicite ale inculpaților se circumscriu modalităților alternative de

săvârșire a infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003,

astfel că nu se justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de

art. 8 din aceeași lege.

Cu privire la cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. invocat de către toți recurenții inculpați,

prin care se invoca o greșită individualizare a pedepselor aplicate, atât sub aspectul

cuantumului, cât și al modalității de executare, Înalta Curte constată că au fost

respectate cerințele prev. de art. 52 și art. 72 C. pen.

Astfel, pedeapsa aplicată este o măsură

de constrângere și un mijloc de reeducare a făptuitorului, scopul pedepsei fiind

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând aceste criterii legale la disp.

art. 72 C. pen. și la actele dosarului, se constată că, în cauză este vorba de un

grup infracțional specializat în furt electronic, format din 9 inculpați, care deținând

fără drept echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice

au accesat fără drept un sistem informatic prin încălcarea măsurilor de securitate,

au transmis neautorizat date de identificare informativă, activitate infracțională

săvârșită în scopul obținerii unui folos ilicit prin prejudicierea titularilor legali

de carduri valide.

Totodată s-a avut în vedere gradul de

pericol social deosebit al faptelor reținute în sarcina inculpaților, care rezultă

din maniera concretă de comitere a faptelor și forma continuată a infracțiunilor

comise, criterii față de care se constată că pedepsele aplicate inculpaților, prin

raportare la limitele prev. de disp. art. 320

1

C. proc. pen. sunt corect

individualizate, ca și cuantum și modalitate de executare.

În ceea ce privește motivul de recurs

prev. de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., invocat de recurenții

inculpați R.I. și S.I.N., Înalta Curte constată că acesta a fost abrogat prin

art. 1 pct. 185 din Legea nr. 356/2006, în legislația actuală, textul acestui punct

fiind prev. de pct. 17

2

al aceluiași articol, la care se va face referire

în cele ce urmează.

Analizând decizia atacată prin prisma

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

vizând măsura de siguranță a confiscării speciale dispusă de instanța de apel, Înalta

Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor legale prev. de

art. 118 lit. a) și d) C. pen., sunt supuse confiscării bunurile produse prin săvârșirea

faptei, precum și bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei

fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor.

Or, în speță, inculpații sunt cercetați

pentru infracțiuni de pericol și nu pentru infracțiuni de prejudiciu, reținându-se

un singur prejudiciu in cuantum de 193,98 euro în dauna părții civile Banca O. România.

Acest prejudiciu, însă, a fost achitat

înainte de începerea cercetării judecătorești, în sentința penală nr. 209/D din

29 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2794/110/2011 al Tribunalului Bacău

luându-se act că prejudiciul cauzat părții civile Banca O. România SA a fost reparat

integral prin plată și că partea civilă Banca P. SA București nu s-a constituit

parte civilă întrucât nu a suferit prejudiciu.

În acest context juridic, rezultă că

măsura dispusă, respectiv confiscarea specială a tuturor sumelor indisponibilizate,

excede sensului conferit de legiuitor acestei instituții.

Nu în ultimul rând, așa cum de altfel

a reținut și instanța fondului, se constată că în cauză operează și prezumția caracterului

licit al dobândirii proprietății prevăzută în disp. art. 44 alin. (8) Teza a

II-a din Constituție, potrivit căruia caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Față de aceste elemente de fapt și de

drept, Înalta Curte constată că măsura de siguranța a confiscării speciale a unor

sume de bani aparținând inculpaților recurenți R.I., I.G., S.I.N., F. (E.) D.A.,

I.B. și S.G. apare ca nelegală, motiv pentru care o va înlătura.

Ca atare, pentru toate considerentele

anterior expuse, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen. urmează a admite recursurile declarate de inculpații R.I., I.G.,

S.I.N., F. (E.) D.A., I.B. și S.G., în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. a respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților C.M., G.M.I.

și C.R.V. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2)

și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații

R.I., I.G., S.I.N., F. (E.) D.A., I.B., S.G., împotriva deciziei penale nr. 24 din

21 februarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Casează în parte decizia penală recurată,

numai în ceea ce privește dispoziția de confiscare și de instituire a măsurii sechestrului

asigurator și rejudecând în aceste limite:

Înlătură dispoziția potrivit căreia:

- în baza art. 118 alin. (1), lit.

a) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 17.270 dolari SUA de la inculpatul

R.I.;

- 112.947,3 RON de la inculpatul S.I.N.;

- în baza art. 118 alin. (1), lit.

d) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:

- 700 euro de la inculpatul I.G.;

- 2.700 euro de la inculpatul