ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1327/2015

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 235/D din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4653/110/2012, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului S.C. - fiul lui I. și E., studii 12 clase, administrator la SC I. SC, căsătorit, cunoscut cu antecedente penale, aflat în Penitenciarul ZPKZ Ljubliana, pentru comiterea:

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

1

C. proc. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

1

C.  proc. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT: 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 601 din 09 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S.C. împotriva Sentinței penale nr. 235/D din 27 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4653/110/2012.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei prin care s-a soluționat apelul, inculpatul S.C. a formulat recurs, susținând că decizia atacată este lovită de nulitate întrucât instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate care, în opinia inculpatului, atrăgeau nelegalitatea sentinței pronunțată de Tribunalul Bacău.

Examinând recursul, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În speță, se constată că sentința Tribunalului Bacău, prin care s-a soluționat cauza în primă instanță, a fost pronunțată la data de 27 iunie 2013, iar împotriva acesteia inculpatul S.C. a declarat apel, la data de 1 iulie 2013, conform Codului de procedură penală anterior.

Apelul inculpatului S.C. a fost soluționat de Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 601 din 09 iunie 2015, putându-se observa că, la data intrării în vigoare a noii legislații procesual penale - 1 februarie 2014, apelul declarat de inculpat se afla în curs de judecată.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.

Potrivit alin. (3) al art. 10 din același act normativ, deciziile pronunțate în apelurile soluționate potrivit alin. (1) sunt definitive, în condițiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva deciziei prin care s-a soluționat apelul, inculpatul S.C. a declarat recurs la data de 12 iunie 2015, iar cu ocazia dezbaterilor apărătorul ales al recurentului inculpat a precizat că a formulat recurs fiind aplicabilă legea penală veche, întrucât inculpatul a fost condamnat în baza legii penale vechi.

În condițiile în care actualul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, pentru situațiile tranzitorii, legiuitorul a stabilit în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Potrivit alin. (2) al art. 12 din același act normativ, în cazul prevăzut la alin. (1), prin derogare de la dispozițiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data soluționării recursului, dacă acesta a fost respins ori dacă a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs.

Față de data soluționării apelului - 9 iunie 2015 și data declarării recursului de către inculpatul S.C. - 12 iunie 2015, cu mult după intrarea în vigoare a actualului C. proc. pen. (01 februarie 2014), Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 din Legea nr. 255/2013.

În consecință, având în vedere că hotărârea împotriva căreia inculpatul S.C. a înțeles să declare recurs este o decizie definitivă, pronunțată după data intrării în vigoare a noului C. proc. pen., prin care a fost soluționat apelul inculpatului, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel, Înalta Curte constată că inculpatul S.C. a învestit instanța cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 601 din 09 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 601 din 09 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2015.

Procesat de GGC - NN