ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3324/2010

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 2847 din 11

noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 6312/30/2008 de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de

reclamanții M. Timișoara prin P. și C.L.M. Timișoara împotriva deciziei civile nr.

44 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara pe care a modificat-o în sensul

că a respins apelul pârâtei SC G.G. SRL Timișoara formulat împotriva sentinței nr.

954/ PI din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de

contencios administrativ.

În argumentarea acestei decizii

instanța de recurs a reținut că instanța de apel, cu nesocotirea principiului

înscris în art. 969 C. civ., a trecut peste termenii conveniți de părți,

stabilind alte drepturi și obligații în privința sancțiunii care se aplică, în

caz de neexecutare a contractului, art. 7 alin. (2) din contract trebuind a fi

interpretat în strânsă corelare cu art. 12 alin. (4) din Legea nr. 550/2002, în

baza căreia s-a încheiat contractul și potrivit cărora, în cauză, s-a stabilit

un pact comisoriu de gradul IV pentru neplata succesivă a 2 rate, la termen.

Contestația în anulare formulată

împotriva deciziei instanței de recurs a fost respinsă de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia nr. 1769 din 18 mai 2010 pronunțată în dosarul

nr. 433/1/2010 reținându-se, în esență, că nesoluționarea sau soluționarea

eronată a cererii formulată potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., pentru

lipsă de apărare nu intră în categoria unor greșeli de judecată, respectiv de

apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept

substanțial sau procedural pentru care poate fi exercitată contestația în

anulare specială.

Împotriva acestei decizii a formulat

cerere de revizuire SC G.G. SRL solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art.

322 pct. 3 C. proc. civ., admiterea acesteia, desființarea deciziei instanței

de recurs și menținerea ca temeinică și legală a deciziei instanței de apel.

Examinând cererea de revizuire sub

aspectul regularității declarării acesteia se constată că aceasta nu este

însoțită, de dovada achitării taxei de timbru conform legii și că, deși

revizuienta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de

10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, aceasta nu a înțeles să se conformeze

dispozițiilor instanței și nici nu a făcut cerere de reexaminare a taxei de

timbru, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2)

din O.G. nr. 32/1995, cererea de revizuire urmează a fi anulată ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, cererea de

revizuire formulată de SC G.G. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 2847 din 11

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2010.