ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3324/2010

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2847 din 11 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 6312/30/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a admis recursul declarat de reclamanții M. Timișoara prin P. și C.L.M. Timișoara împotriva deciziei civile nr. 44 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara pe care a modificat-o în sensul că a respins apelul pârâtei SC G.G. SRL Timișoara formulat împotriva sentinței nr. 954/ PI din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.

În argumentarea acestei decizii instanța de recurs a reținut că instanța de apel, cu nesocotirea principiului înscris în art. 969 C. civ., a trecut peste termenii conveniți de părți, stabilind alte drepturi și obligații în privința sancțiunii care se aplică, în caz de neexecutare a contractului, art. 7 alin. (2) din contract trebuind a fi interpretat în strânsă corelare cu art. 12 alin. (4) din Legea nr. 550/2002, în baza căreia s-a încheiat contractul și potrivit cărora, în cauză, s-a stabilit un pact comisoriu de gradul IV pentru neplata succesivă a 2 rate, la termen. Contestația în anulare formulată împotriva deciziei instanței de recurs a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1769 din 18 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. 433/1/2010 reținându-se, în esență, că nesoluționarea sau soluționarea eronată a cererii formulată potrivit art. 156 alin. (1) C. proc.

civ., pentru lipsă de apărare nu intră în categoria unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural pentru care poate fi exercitată contestația în anulare specială. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC G.G. SRL solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 322 pct. 3 C. proc. civ., admiterea acesteia, desființarea deciziei instanței de recurs și menținerea ca temeinică și legală a deciziei instanței de apel.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul regularității declarării acesteia se constată că aceasta nu este însoțită, de dovada achitării taxei de timbru conform legii și că, deși revizuienta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței și nici nu a făcut cerere de reexaminare a taxei de timbru, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cererea de revizuire urmează a fi anulată ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de SC G.G. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 2847 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.