ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3596/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la instanță la 1 martie 2010, contestatorul E.S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 8065 din 8 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a solicitat anularea deciziei. Instanța de recurs a săvârșit o eroare materială deoarece decizia civilă nr. 2311 din 11 februarie 2009 atacată cu recurs, prin disjungerea operată de instanța de apel i s-a eliminat dreptul de două căi de atac obligatorii. Prin urmare, instanța de recurs, în mod nelegal a anulat recursul ca nemotivat, cu toate că motivarea exista la dosar. Instanța de recurs a omis din greșeală să examineze unul dintre motivele de casare.

Astfel instanța Înalta Curte de Casație și Justiție nu a examinat motivul de ordine publică invocat și nici nu a fost cercetat de instanță cu respectarea dezbaterii contradictorii, prin respectarea unei datorii legale. Tot astfel, instanța a mai săvârșit o eroare materială prin citarea de două ori a aceluiași pârât intimat SC C. SA reprezentat prin lichidatorul său P.W.C.M.C. București în timp ce pârâții chemați în judecată erau atât S.C. C. SA prin lichidator P.W.C.M.C. București, cât și lichidatorul în nume propriu P.W.C.M.C. București. Procedând în acest mod s-a încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Motivarea în drept pe dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ.

Examinând contestația în anulare instanța reține următoarele: Prin decizia supusă contestației în anulare s-a constatat nulitatea recursului, deoarece critica adusă de recurent (contestatorul din cauza de față) privitoare la dispunerea disjungerii în calea de atac a apelului, a fost reținută de instanța de recurs ca o nemotivare a recursului, dat fiind faptul că motivul de recurs nu a fost indicat, iar pe de altă parte critica vizând disjungerea în calea de atac a apelului nu a fost dezvoltată în sensul determinării greșelilor imputate instanței de apel și a argumentării acestora. În aceste condiții, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., text care subsumează atât neobservarea motivării recursului de către instanța cât și omisiunea instanței de a examina motivul de recurs invocat, este neîntemeiată din moment ce instanța a reținut că, simpla critică a procedurii disjungerii în calea de atac a apelului nu se poate constitui într-o motivare a recursului în absența dezvoltărilor la care abrogă art. 302 1 C. proc. civ. Sub acest aspect instanța reține că și în situația în care critica vizând disjungerea în calea de atac ar fi fost de ordine publică, contestația în anulare tot nu ar fi putut fi primită deoarece motivele de ordine publică ar fi trebuit a fi invocate de parte și nu de instanță din oficiu. În consecință instanța reține că instanța a observat critica adusă deciziei instanței de apel și s-a pronunțat asupra ei, reținând că nu reprezintă un motiv de recurs în sensul legii, nefiind vorba în cauză de existența nici a unei greșeli materiale și nici a unei omisiuni din partea instanței.

Motivul de contestație în anulare privitor la necitarea intimatei la judecata recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., este inadmisibil, deoarece textul citat se referă doar la partea care nu a fost citată și care ar putea invoca neregulata citare pentru ziua când s-a judecat cauza în fond, și nu partea adversă. În aceste condiții instanța urmează a respinge contestația în anulare formulată de S.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de S.E. împotriva deciziei nr. 8065 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.