ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1678/2010

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 23/A din 11 februarie

2009, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de pârâta SC P.C.M.C. SRL

împotriva sentinței civile nr. 256 din 07 februarie 2007 pronunțată de

Tribunalul Timiș.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC P.C.M.C.

SRL

în nume propriu, a menținut

dispozițiile sentinței privind calitatea de

reprezentant al SC P.C.M.C.

SRL în

calitate de lichidator al pârâtei SC C. SA și a respins apelul

reclamantului

S.E. formulat împotriva aceleiași sentințe sub aspectul soluționării excepției

lipsei calității procesuale pasive a SC P.C.M.C. SRL

Prin aceeași decizie au fost disjunse cererile

apelantului reclamant

formulate

în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 256 din 07 februarie 2007 a

Tribunalului Timiș care priveau fondul cauzei și a fost fixat termen de

judecată pentru soluționarea acestora.

Prin decizia civilă nr. 8056 din 08 octombrie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de reclamantul S.E.

împotriva deciziei civile nr. 23/A din 11 februarie 2009 a Curții de Apel

Oradea.

Î

mpotriva acestei decizii, recurentul a formulat o cerere de

revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de

13 octombrie 2009, în cuprinsul căreia nu

a indicat motivele de revizuire care susțin calea extraordinară de atac

declarată.

Ulterior, printr-o cerere înregistrată la data de 01 martie 2010, a

arătat că, deși a formulat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv

acela al nelegalității deciziei pronunțate de instanța de apel pentru

dispunerea greșită a măsurii disjungerii, instanța de recurs a omis să

cerceteze acest motiv de recurs.

Față de motivarea căii extraordinare de atac cu

care a fost învestită,

constatând

că această motivare se circumscrie prevederilor art. 318 teza 2 C. proc. civ.,

în temeiul art. 84 C. proc. civ., Înalta Curte a calificat cererea formulată ca

fiind o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 8056 din 08

octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu o cerere de

revizuire, așa cum a fost intitulată de recurent.

Analizând contestația în anulare

formulată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 318 alin. (1) teza

2 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație

când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Prin decizia a cărei anulare se

cere, instanța de recurs a constatat nul recursul declarat de recurentul S.E.,

reținând în considerentele hotărârii că a fost invocat un singur motiv de

recurs, calificat de recurent ca fiind de ordine publică, respectiv acela al

greșitei disjungeri dispuse de instanța de apel. S-a arătat că recurentul a

formulat o simplă enunțare a unei critici, ceea ce nu reprezintă o motivare a

căii de atac în sensul cerințelor prevăzute de art. 302 C. proc. civ.. care

impun o minimă argumentare a criticilor formulate, și s-a făcut aplicarea prevederilor

art. 306 C. proc. civ., constatându-se nulitatea cererii de recurs.

Prin urmare, analizând

contestația în anulare formulată, Înalta Curte reține că instanța de recurs a

avut în vedere motivul de recurs formulat de recurent și a apreciat că cererea

de recurs care cuprinde o simplă enunțare a acestui motiv de recurs, fără să

argumenteze critica formulată, este nulă, în raport de prevederile art. 302 și art.

306 C. proc. civ., în consecință, nu se poate susține în temeiul art. 318 teza

2 C. proc. civ., că a existat o nepronunțare asupra unui motiv de recurs care,

deși a învestit în mod legal instanța de control judiciar cu analiza lui, nu a

fost analizat prin hotărârea a cărei anulare se cere.

Față de considerentele expuse, în

baza art. 318-320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în

anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

R

espinge contestația în anulare formulată de S.E.

împotriva deciziei nr. 8065 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

I

revocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2010.