ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1678/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 23/A din 11 februarie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de pârâta SC P.C.M.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 256 din 07 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș. A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC P.C.M.C. SRL în nume propriu, a menținut dispozițiile sentinței privind calitatea de reprezentant al SC P.C.M.C. SRL în calitate de lichidator al pârâtei SC C. SA și a respins apelul reclamantului S.E. formulat împotriva aceleiași sentințe sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a SC P.C.M.C.

SRL Prin aceeași decizie au fost disjunse cererile apelantului reclamant formulate în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 256 din 07 februarie 2007 a Tribunalului Timiș care priveau fondul cauzei și a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea acestora. Prin decizia civilă nr. 8056 din 08 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de reclamantul S.E. împotriva deciziei civile nr. 23/A din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea. Î mpotriva acestei decizii, recurentul a formulat o cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 octombrie 2009, în cuprinsul căreia nu a indicat motivele de revizuire care susțin calea extraordinară de atac declarată.

Ulterior, printr-o cerere înregistrată la data de 01 martie 2010, a arătat că, deși a formulat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv acela al nelegalității deciziei pronunțate de instanța de apel pentru dispunerea greșită a măsurii disjungerii, instanța de recurs a omis să cerceteze acest motiv de recurs. Față de motivarea căii extraordinare de atac cu care a fost învestită, constatând că această motivare se circumscrie prevederilor art. 318 teza 2 C. proc. civ., în temeiul art. 84 C. proc. civ., Înalta Curte a calificat cererea formulată ca fiind o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 8056 din 08 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu o cerere de revizuire, așa cum a fost intitulată de recurent.

Analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Prin decizia a cărei anulare se cere, instanța de recurs a constatat nul recursul declarat de recurentul S.E., reținând în considerentele hotărârii că a fost invocat un singur motiv de recurs, calificat de recurent ca fiind de ordine publică, respectiv acela al greșitei disjungeri dispuse de instanța de apel. S-a arătat că recurentul a formulat o simplă enunțare a unei critici, ceea ce nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul cerințelor prevăzute de art. 302 C. proc.

civ.. care impun o minimă argumentare a criticilor formulate, și s-a făcut aplicarea prevederilor art. 306 C. proc. civ., constatându-se nulitatea cererii de recurs. Prin urmare, analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte reține că instanța de recurs a avut în vedere motivul de recurs formulat de recurent și a apreciat că cererea de recurs care cuprinde o simplă enunțare a acestui motiv de recurs, fără să argumenteze critica formulată, este nulă, în raport de prevederile art. 302 și art. 306 C. proc. civ., în consecință, nu se poate susține în temeiul art. 318 teza 2 C. proc. civ., că a existat o nepronunțare asupra unui motiv de recurs care, deși a învestit în mod legal instanța de control judiciar cu analiza lui, nu a fost analizat prin hotărârea a cărei anulare se cere.

Față de considerentele expuse, în baza art. 318-320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge contestația în anulare formulată de S.E. împotriva deciziei nr. 8065 din 8 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. I revocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.