ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

Î

n baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 17 decembrie 2009, persoana

vătămată M.C.V., a depus la Secția Penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție plângere penală împotriva

rezoluției

nr. 23924/5219/VIH/1/2009 din 30 noiembrie 2009 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, s-a

constituit

dosarul nr. 9935/1/2009, fixându-se prim termen de judecată

la 17 februarie 2010, termen la care, cauza a fost amânată în

vederea soluționării cererii de recuzare

formulată de petiționar.

La

termenul din 03 martie 2010, persoana vătămată nu s-a prezentat la instanță

pentru a-și susține plângerea, însă a depus la

dosar o

cerere de recuzare similară cu cea anterioară, cerere ce a

fost soluționată în conformitate cu dispozițiile

art. 51 alin. (3) teza II-a

C. proc. pen.

Reprezentantul

parchetului a solicitat respingerea plângerii ca inadmisibilă, întrucât aceasta

nu se circumscrie dispozițiilor art. 278 ind. 1 C. proc. pen., dispoziții ce

prevăd în mod expres și

limitativ rezoluțiile ce pot fi

atacate cu plângere la instanța de judecată.

Înalta Curte, examinând plângerea în

raport de dispozițiile

art. 278

1

C.

proc. pen., care prevăd strict și limitativ faptul că

instanța de

judecată este competentă să soluționeze numai

plângerea

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de

clasare, scoatere de sub

urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror urmează a o respinge

ca inadmisibilă pentru considerentele ce vor

preceda.

Din economia dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

rezultă că sunt supuse

controlului judecătoresc, în condițiile acestui

text, exclusiv,

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz,

rezoluția de clasare, scoatere de sub

urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.

Or, în

speță, petiționarul a sesizat Înalta Curte cu plângerea

formulată împotriva unui act neprevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., respectiv împotriva rezoluției nr. 23924/5219/VI11/1/2009 din 30

noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, prin care nu

s-a dispus niciuna dintre soluțiile strict și limitativ prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen., enunțate anterior.

Din

conținutul plângerii a rezultat că petiționarul M.C.V.

era

nemulțumit de faptul că magistrații

judecători

și procurorul i-au respins plângerea împotriva rezoluției nr.

9874 din 27

aprilie 2009 emisă de procurorul I.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție,

exemplificând în

acest sens sentința penală nr. 1514 din data de

29 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 4165/1/2009.

Petiționarul neprecizând modul de

comitere a faptelor,

împrejurările concrete

în care ar fi fost săvârșite și nici nu a indicat

mijloacele de probă pe

care înțelege să le folosească pentru

dovedirea

faptelor pretins comise așa cum prevede art. 222 C. proc. pen.

Fată de cele expuse s-a dispus

respingerea plângerii numitului M.C.V., clasarea lucrării nr.

23924/5219/VI11/1/2009, arhivarea acesteia și

închiderea poziției din

registrul de evidență.

În consecință, pentru considerentele

arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a)

C. proc. pen. va

respinge plângerea

formulată de petiționar împotriva rezoluției nr.

rezoluției nr. 23924/5219/VII1/1 /2009 din 30 noiembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, ca inadmisibilă.

Potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen.,

petiționarul

urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H

O T Ă R E Ș T E

Respinge

ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul

M.C.V.

împotriva

rezoluției

nr. 23924/5219A/lll/1/2009 din

30 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Cu recurs

în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată

în ședință publică, azi 03 martie 2010.