ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 17 decembrie 2009, persoana vătămată M.C.V., a depus la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere penală împotriva rezoluției nr. 23924/5219/VIH/1/2009 din 30 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 9935/1/2009, fixându-se prim termen de judecată la 17 februarie 2010, termen la care, cauza a fost amânată în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de petiționar. La termenul din 03 martie 2010, persoana vătămată nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține plângerea, însă a depus la dosar o cerere de recuzare similară cu cea anterioară, cerere ce a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (3) teza II-a C. proc.

pen. Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea plângerii ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu se circumscrie dispozițiilor art. 278 ind. 1 C. proc. pen., dispoziții ce prevăd în mod expres și limitativ rezoluțiile ce pot fi atacate cu plângere la instanța de judecată. Înalta Curte, examinând plângerea în raport de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., care prevăd strict și limitativ faptul că instanța de judecată este competentă să soluționeze numai plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru considerentele ce vor preceda.

Din economia dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. rezultă că sunt supuse controlului judecătoresc, în condițiile acestui text, exclusiv, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror. Or, în speță, petiționarul a sesizat Înalta Curte cu plângerea formulată împotriva unui act neprevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., respectiv împotriva rezoluției nr. 23924/5219/VI11/1/2009 din 30 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, prin care nu s-a dispus niciuna dintre soluțiile strict și limitativ prevăzute de art. 278 1 C. proc.

pen., enunțate anterior. Din conținutul plângerii a rezultat că petiționarul M.C.V. era nemulțumit de faptul că magistrații judecători și procurorul i-au respins plângerea împotriva rezoluției nr. 9874 din 27 aprilie 2009 emisă de procurorul I.M. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exemplificând în acest sens sentința penală nr. 1514 din data de 29 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4165/1/2009. Petiționarul neprecizând modul de comitere a faptelor, împrejurările concrete în care ar fi fost săvârșite și nici nu a indicat mijloacele de probă pe care înțelege să le folosească pentru dovedirea faptelor pretins comise așa cum prevede art. 222 C. proc.

pen. Fată de cele expuse s-a dispus respingerea plângerii numitului M.C.V., clasarea lucrării nr. 23924/5219/VI11/1/2009, arhivarea acesteia și închiderea poziției din registrul de evidență. În consecință, pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. rezoluției nr. 23924/5219/VII1/1 /2009 din 30 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, ca inadmisibilă. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 23924/5219A/lll/1/2009 din 30 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2010.