ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3873/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 13 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția penală, a fost condamnat inculpatul O.G.V., zis G., fiul lui G. și E., în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a lI-a și b) C. pen. În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 54 alin. (1) lit. a) și b), art. 5 alin. (2) și (3) și art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe o durata de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege si cie a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În baza an. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu 19 august 2009 si pana la zi. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestară preventive a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor folosite la comiterea infracțiunii și anume două bate din lemn de culoare deschisă în lungime de 1,30 m și respectiv, 2,20 m și o secure cu coadă în lungime de 60-70 cm și partea activă în lungime de 10 cin.

Potrivit art. 7 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Național de Date Genetice Judiciare. Conform art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 998 C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părților civile N.T. și N.M., inculpatul fiind obligat să plătească în favoarea părților civile suma de 1391 lei daune materiale și câte 5000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor reprezentând daune morale. În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile O.R., inculpatul fiind obligat să plătească în favoarea părții civile suma de 10.000 iei daune morale, respingând restul pretențiilor formulate cu acest titlu.

S-a constatat că persoana vătămată O.T. nu sa constituit parte vătămată sau civilă în cauză. În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei, care s-a avansat din Fondul M.J.L.C. în favoarea Baroului Cluj - av. G.H.T. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat sa plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 5000 lei. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul O.G.V. și victima N.R. au intrat: mir-o relație de concubinaj cu circa 9 ani în urmă, așa cum reiese din declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, mutandu-se împreuna în locuința proprietate personală a inculpatului din comuna Aghircș, sat Arghișu, jud. Cluj.

În satul în care locuiau cei doi concubini, concetățenii iau perceput ca pe niște consumatori notorii de băuturi alcoolice și, pe acest fond, în cuplul celor doi izbucneau frecvente scandaluri, în urma cărora victima era de obicei agresata. Martorii L.L.M. (filele 40 și respectiv 72), D.V. (filele 42 și respectiv 73), C.l. (filele 43 și respectiv 31), P.V. (filele 43 și respectiv 60), H.D. (filele 47 și respectiv 54) au confirmat, în general, faptul că inculpatul era un om harnic, muncitor, insa devenea violent pe fondul consumului de alcool, nefiind de acord ou împrejurarea că și victima avea același viciu, și că - in plus fuma excesiv, inculpatul fiind deranjat de fumul de țigară. Din declarațiile inculpatului, aflate la filele mai sus amintite, victima N.R.

a început să consume alcool în urmă cu 5 ani, ca urmare a unei intervenții chirurgicale, fiindu-i recomandat consumul moderat de vin, insa a început să consume regulat băuturi alcoolice în cantități mari. Din această cauză, victima îsi neglija îndatoririle casnice. În contextul mai sus precizai, inculpatul a recunoscut că o îi aplica victimei corecții fizice aproape zilnic, împrejurare confirmată de aceeași martori amintiți mai sus. Aceștia au declarat că au asistat fie personal, fie au auzit discutându-se în sat despre bătăile la care era supusă victima N.R., inculpatul obișnuind sa o bată în public, cu obiecte contondente (botă, bici, pumni, picioare, coada de topor, coadă de sapă sau chiar cu lanțul), femeia fiind văzută prin sat în mod frecvent ou urme vizibile ale agresiunilor suferite.

Fiul victimei N.R., partea civilă O.R., a declarat ca a asistat, în urmă cu aproximativ 4 ani, la o scenă în care inculpatul a lovit-o pe mama sa cu o botă cu care obișnuia să sprijine poarta de la intrare, ca urmare a loviturii victimei fiindu-i spart timpanul. Ca urmare a certurilor repetate și a neînțelegerilor dintre cei doi. victima a plecat de la domiciliul comun de mai multe ori, clar de fiecare dată -inculpatul a convins-o să se reîntoarcă. Chiar în urmă cu vreo 6 săptămâni înainte de survenirea decesului, victima N.R. l-a sunat dm stația CFR de scurt parcurs clin Cluj-Napoca pe fiul său, partea civilă O.R. solicitandu-i sprijinul pentru a nu fi găsită de inculpat, aceasta prezentând urme vizibile de violență și având fața deformată.

în ciuda intervenției fiului sau. victima N.R. a fost dusă cu forța la domiciliu de către inculpat. În data de 18 august 2009, încă de dimineață, victima s-a dus la magazinul din localitate, de unde a cumpărat spirt medicinal marca M. și a mai primit țuica de la o vecină. Deplasarea victimei la magazin a avut loc pe la ora 11,00, aceste aspecte fiind evidențiate de declarația martorei P.V. În jurul orei 14,00 cei doi au început să se certe, cearta putând fi auzita datorită intensității cu care cei doi vorbeau, fiind aproape imediat urmata de lovirea victimei de către inculpat, cu o bâtă peste tot corpul. Agresiunea asupra victimei N.R. s-a derulat într-o primă etapa pe strada, în fața curții, apoi cei doi au intrat în curtea casei lor.

Martora P.V. a declarat că agresiunea o poate plasa în timp intre orele 14,00 și 17,30, fără să poată arăta dacă în acest interval de timp iivailpatul a lovit-o neîncetat pe victimă, sau au existat și anumite pauze, si tara să fie cunoscută durata lor. Incidentul a fost observat la un moment dat și de martora L.L.M., care - în jurul orelor 16.00-16.30 - a văzut victima cazul în șanțul de peste drum de locuința acestora, victima spunând că „nu mai poale". Așa cum martora L. a declarat în faza de urmărire penală, a strigat la inculpat să nu o mai bată că o omoară, însă acesta i-a mai aplicat 2 3 lovituri cu băla, iar ulterior a tras-o în curte și a așezat-o lângă scările de intrare in casă, luând o altă bâtă aflată lângă scările de lângă casa si a continuat sa o lovească, folosinclu-se pentru a-i aplica lovitura la cap inclusiv de o secure (topor) pe care a adus-o din căruța ce staționa in fața casei.

Inculpatul a recunoscut la un moment dat că a lovii-o pe victimă inclusiv cu picioarele în intenția de a o împinge de pe scările de la intrarea în casă. În timpul agresiunii inculpatul țipa și adresa cuvinte urate victimei, iar la cererea acesteia de a nu o mai bate, "că nu mai poate", acesta a replicat: „bine că poți bea, fuma și mânca". Totodată inculpatul a cerut victimei să părăsească locuința, lucru pe care aceasta intenționa să-l facă încă de dimineață, când își pregătise lucrurile să-l părăsească pe inculpat, acestea fiind găsite cu ocazia cercetării la fata locului, lângă poarta de acces în partea dreaptă, puse într-o sacoșă de rafie de culoare roșie cu dungi și într-un sac de rafie de culoare alba, victima luând asupra sa inclusiv acte de identitate și documente importante (carte de muncă, carnet de asigurat), așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 2-24).

Din probele administrate nemijlocit în fața instanței de fond, nu s-a putut reține o oră exactă la care agresiunea a luat sfârșit, dar martora L.L. a declarat că în jurul orei 19,00, când băiatul sau s-a întors de la magazin, i-a spus martorei că “ G. a omorât-o pe R". Și martorul C.l. a declarat că decesul victimei a fost constatai in jurul orei 19,30. S-a reținut că inculpatul a exercitat asupra concubinei N.R. violențe cu intenția de a ucide, prin lovirea repetată cu corpuri dure, pe o durată considerabilă de timp și vizând organe vitale, respectiv zona capului, toracelui, abdomenului și a membrelor superioare și inferioare. S-a mai reținut că acesta nu a încetat agresiunea nici chiar când victima nu a mai opus rezistență fizică.

Mai apoi, orice rezistență ar fi fost imposibilă, în condițiile în care loviturile aplicate m zona brațului siang au produs dublă fractură. S-a apreciat de judecătorul fondului că intenția inculpatului de a ucide rezultă și din comportamentul acestuia care a aplicat lovituri repetate, care au crescut în intensitate în urma schimbării corpului contondent cu care le-a aplicat. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 6131/111/444 din data de 11 septembrie 2009 întocmit de l.M.L. Cluj, moartea victimei N.R.

a fost violentă și s-a datorat șocului mixt traumatic și hemoragie, consecutiv multiplelor leziuni traumatice lanatogeneratoare (plaearde excoriate, echimoze, hematoaine, plagă tăiată despicată, fractura humerusului stâng, fractură ele stern), produse prin loviri active repetate cu corpuri dure (posibil bate) și corp taietor-despicător (de exemplu topor), leziunile fiind situate la nivelul extremității celaliee, cervicale, torace anterior, posterior, abdomen, schelet membre superioare și inferioare, dispuse pe aproximativ 70-73% din suprafața corporală, moartea victimei putând data din data de 18 august 2009. Decesul victimei a survenit pe fondul unei stări avansate de ebrietate, stare care posibil a favorizat producerea decesului.

S-a apreciat însă că alcoolemia și alcooluria victimei este reprezentarea unei autointoxieații, ca factor condițional endogen, cauzele lanatogeneratoare fund primare în producerea decesului, traumatismele suferite de victimă având rol determinant in producerea acestuia, existând un raport cauzal direct intre leziunile traumatice și deces, neafectat de existenta (actorului endogen sus-menționat., împrejurări susținute de constataiile pndnd intensitatea loviturilor aplicate de inculpat, leziunile pe care acestea le-au produs, consecințele medico-legale relativ la natura și gravitatea îor și afectarea a 70-75% din suprafața corporală a victimei.

Cu ocazia cercetării la fața locului, după ușa de intrare in locuință, în partea stângă, rezemată de tocul ușii, a fost descoperita o secure (topor) având coada din lemn de circa 60-70 cm lungime și partea activa (lama) de circa 10 cm, pe coadă, inferior părții active, fiind vizibile pete lichide de culoare roșie cu aspect de sânge. De asemenea, au fost identificate 2 bate din lemn de culoare deschisă, una cu lungimea de 1,30 m, iar cealaltă cu lungimea de 2,20 m, rezemate de peretele casei și de sol, obiecte pe care se observau pete sub formă de picături ele culoare roșie. Potrivit concluziilor expertizei medico-legale serologice efectuate de I.M.L.

Cluj sub nr. 6303/VIII/C/19 din 25 august 2009 (filele 30-31), pe bata din lemn cu lungimea de 1,30 metri au fost in evidență urme de sânge de proveniență umană aparținând grupei AB (grupa de sânge a inculpatului O.G.V.), ceea ce atestă faptul că acesta a intrat în contact cu bâta fiind rănit minor ca urmare a presiunii exercitate în timpul aplicării repetate, cu duritate, a loviturilor cu acest obiect contondent asupra victimei, iar pe securea (toporul) găsit la fața locului au fost identificate urme de sânge de proveniență umana aparținând grupei B (grupa de sânge a victimei N.R.), ceea ce atesta alături de declarațiile martorilor că acest corp delict a fost unul dintre corpurile tăietoare-înțepătoare folosite de agresor asupra victimei.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen. pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, și anume închisoare de Ia 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, gradul de pericol social al faptei concretizat în modul de operare al inculoatului, care i-a aplicai lovituri victimei cu corpuri dure, pe un interval de timp îndelungat și nu s-a lăsat înduplecat nici de lipsa de reacție a acesteia, și nici de gemetele și de rugămințile victimei de a înceta agresiunea, acest mod de operare fiind la limită cu săvârșirea faptei prin cruzime. Totodată, s-a reținut că victima era concubina inculpatului, ori este de presupus că între persoane care au astfel de calități, există relații de afecțiune reciprocă.

S-au avut în vedere și datele legate de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, deși vecinii l-au caracterizat ca pe un dement destul de violent, aspect confirmat de altfel și de fișa de cazier judiciar, din care rezultă că față de inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire. S-au reținut si aspectele declarate de martorii audiați în cauză, din care rezultă că inculpatul era cunoscut în comunitate ca un om harnic și muncitor. Instanța de fond nu a acordat relevanță împrejurării că victima era consumatoare notorie de alcool, cu motivarea că acest viciu al acesteia nu poate determina concluzia că inculpatul a comis fapta în stare de provocare, el putând să pună capăt relației dacă situația nu mai corespundea dezideratelor sale.

Instanța de fond nu a reținut în mod deosebit nici sinceritatea inculpatului, cu motivarea că - față de modul în care a conceput fapta, aplicându-i victimei lovituri de mare intensitate în plină stradă și in văzul vecinilor - este evident că nici nu avea ce altă poziție să adopte. Pe de alta parte, inculpatul a recunoscut doar trunchiat fapta, încercând sa își minimalizeze răspunderea. Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că numiții N.T. si N.M., părinții victimei N.R., s-au constituit părți civile cu suma de 200.000 euro ce constituie daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, și daune morale (fila 93). Din chitanțele de la filele 87-89, instanța de fond a reținut că cele două părți civile au efectuat cheltuieli cu înmormântarea victimei, în sumă totală de 1391 lei.

De asemenea martorii L.L. și P.V. au confirmat că părinții victimei au organizat înmormântarea acesteia și au suportat costurile aferente, dar nu au putut spune cât anume concret au cheltuit pentru realizarea acestui obiectiv. Ținând seama că, în general, părinții poată copilului lor o dragoste aparte, necondiționată și plină de înțelegere, că victima se refugia la părinții săi ori de câte ori existau probleme între ea și inculpat, rezultă în opinia instanței ele fond că victima avea o legătură strânsă cu părinții săi. De altfel, cele două părți vătămate s-au manifestat și în fața instanței, la termenele la care s-au prezentat, pline de durere față ele pierderea fiicei lor, dar și de revoltă și indignare la adresa inculpatului.

In consecință, iată de toate cele mai sus reținute, în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și la art. 998 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă a părților civile N.T. și N.M., și în consecință a obligat inculpatul să plătească în favoarea părților civile suma de 1391 lei daune materiale și câte 5000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor reprezentând daune morale. S-a mai reținut că numitul O.R., fiul victimei N.R., s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro daune morale (fila 58). Având în vedere că acest copil păstra legătura cu mama sa.

și ca anterior datei decesului victima a apelat la fiul său pentru a se refugia de la inculpat, a îndreptățit instanța de fond să concluzioneze că cei doi aveați o legătură strânsă, astfel încât decesul prematur al mamei sale l-a marcat profund, și dar nu iremediabil, ținând seama de faptul că totuși fiul și mama aveau legături sporadice, în rest ambii copii fiind crescuți de tatăl lor natural, și - chiar și după vârsta majoratului - cel puțin partea civilă O.R. a continuat să trăiască cu tatăl său. Drept urmare, în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. si art. 98 C. civ. a instanța de fond a admis în parte acțiunea civila a părții civile O.R., și în consecință a obligat inculpatul sa plătească în favoarea părții civile suma de 10.000 lei daune morale, respingând restul pretențiilor formulate cu acest titlu.

S-a constatat că numitul O.T., celălalt fiu al victimei, nu sa constituit parte vătămată sau civilă în cauză. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, in termen legal, atât inculpatul, cat si Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj. În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a menționat că, raportat la modalitatea de comitere a faptei, Ia urmarea grava produsa, și ia toate împrejurările de circumstanțiere, pedeapsa aplicată de către prima instanță este într-un cuantum mult prea mic si mi coniribuie la împlinirea scopurilor prev. de art. 52 C.pen, in motivarea apelului său, inculpatul a arătat că, în opinia sa, pedeapsa aplicată este mult prea mare. În apărare, inculpatul a arata!

că victima era tot timpul în stare de ebrietate, că fuma mai multe pachete de țigări pe care le cumpăra inculpatul, că nu putea sa comunice în nici un fel cu victima. Inculpatul a mai arătat că i-a cerut victimei sa plece de mai multe ori dar aceasta s-a întors de fiecare dală. De asemenea, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea ele omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte având în vedere faptul că acesta a acționat cu praeterintenție neintenționând să ucidă victima, dorind doar să-i aplice acesteia "o lecție" raportat Ia atitudinea victimei. Prin Decizia penală nr. 105/ A din 3 august 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a admis apelul M.P.

și a majorat pdeapsa aplicată inculpatului la 15 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a re ținut următoareIe: În urma administrării unui vast probatoriu și a analizării atente a acestuia, cu respectarea principiilor ce guvernează procesul penal, prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea. Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, în data de 18 august 2009, în timp ce se alia în com. Aghireș, satul Arghisu, jud. Cluj, ia domiciliul comun, a exercitat asupra concubinei sale N.R.

violențe cu intenția de a ucide, prin lovirea cu corpuri dure în zona capului, toracelui, abdomenului, a membrelor superioare si inferioare, în urma cărora a survenit decesul acesteia. În opinia instanței de apel, starea de fapt a fost descrisă pe larg m sentința atacată, iar declarațiile martorilor audiați în mod nemijlocit de către instanța de fond se coroborează, cu celelalte probe administrate in cauză, eu concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmita în cauza. Reține instanța de apel că, din coroborarea probelor, rezulta neîndoielnic intenția inculpatului de a ucide victima, acesta acționând pe o durata lungă de timp, lovind-o pe victimă între orele 13 și 19, alai afară, cat si în casă, aplicând lovituri în zone vitale ale corpului (în zona capului, abdomenului, toracelui), folosind corpuri dure (două bâte de lemn și o secure).

Mai mult decât atât, reține instanța de apel că potrivit declarațiilor martorilor audiați rezultă că inculpatul avea obiceiul său aplice victimei „corecții", că aceasta a fost nevoită să se refugieze de mai multe ori la părinți, și chiar la fiul său O.R., dar de fiecare dată era adusă înapoi de către inculpat. De asemenea, în opinia instanței de apel este relevant faptul că, in timpul agresiunii, victima i-a atras atenția inculpatului ca nu mai rezistă și că, în cazul în care acesta va continua să o lovească, o va ucide, fapt însă neluat în considerare de către inculpat, acesta nefimd impresionat de starea gravă în care se afla victima. În consecință, curtea de apel a apreciat că încadrarea juridica dată faptei este cea corecta.

De asemenea, raportat la starea ele fapt descrisă mai sus, la împrejurările concrete în care sa comis fapta, la urmarea deosebit de gravă produsă, a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 12 ani închisoare (pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege) nefiind în măsură să contribuie la sancționarea și reeducare inculpatului. Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Prealabil examinării pe fond a recursului inculpatului, Înalta Curte reține următoarele: - în primă instanță, inculpatul și-a exercitat „dreptul la tăcere" (fii. 46 verso), iar judecătorul a administrat probele propuse prin actul de sesizare; - în apel, cu acordul său, inculpatul a fost ascultat (fii.

27) acesta recunoscând săvârșirea faptelor, cu unele motivații care au fost arătate si în cursul urmăririi penale, in final susținând numai că pedeapsa aplicată este prea aspră. Nu au fost administrate probe noi; - în recurs, inculpatul nu a propus probe noi; - motivele de recurs sunt aceleași cu cele de apel, acestea - de altfel - fund invocate și ca apărări în fața instanței de fond. Procedând la examinarea pe fond a recursului, Înalta Curte constată, așa cum s-a menționat, că au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. În memoriul depus la dosar, inculpatul a arătat că regreta faptele săvârșite, că nu a avut intenția de omor a victimei, ci doar de „a îi aplica o corecție victimei", în final solicitând și reducerea pedepsei (111.21).

Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Conform art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică. Înalta Curte - ca ultimă instanță de control judiciar - mai reține, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. următoarele: - în primă instanță, inculpatul și-a exercitat „dreptul la tăcere", iar judecătorul a administrat probele propuse prin actul de sesizare.

De asemenea, judecătorul primei instanțe a examinat toate apărările inculpatului (inclusiv cele referitoare la pretinsa „provocare" in care a acționai ca urmare a stării și comportamentului victimei, dar și pretinsa lipsă a intenției de ucidere); - in apel nu au administrate probe noi, inculpatul reiterând, ca motive de apel, toate apărările de fond invocate în fața instanței de fond și fiind de acord să dea o declarație; instanța de apel a examinat toate apărările inculpatului, inclusiv pretinsa lipsei a intenției de ucidere cu care ar fi acționat, argumentând juridic si probatoriu imperativul înlăturării acestora (decizie pag. 8): se remarcă acuratețea motivării hotărârii instanței de fond care, de asemenea cu argumente juridice și probatorii, a apreciat ca neîntemeiate țoale aceste apărări ale inculpatului (sentință, pag.

3-5, în care esle motivatei reținerea intenției, de ucidere a inculpatului, fiind înlăturată ipoteza apărării că rezultatul - moartea victimei - ar fi survenit pe fondul intenției depășite, precum și pretinsa „provocare" în care ar fi acționai inculpatul ca urmare a stării victimei). În condițiile în care, în apel și recurs, joe de o parte, nu au fost administrate alte probe, iar pe de altă parte, inculpatul nu a prezentat argumente noi pentru a susține ipoteza intenției depășite (care ar atrage schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.), criticile aduse celor două hotărâri atacate - apărarea doar reiterând pe cele deja prezentate la prima instanță și la instanța de prim control judiciar - Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea argumentelor menționate în sentința și decizia atacate, însușindu și toate aceste argumente.

Infracțiunea prevăzută de art. 183 din C. pen. se caracterizează prin aceea că infractorul acționează cu intenția generală de vătămare corporală, nu de omor, rezultatul mai grav (moartea victimei) fiind reținut pe baza culpei, ceea ce constituie o formă mixtă, de vinovăție (intenția depășită). În cazul infracțiunii de omor, infractorul acționează cu intenția suprimării vieții victimei, iar nu cu intenția generală de vătămare corporală. Intenția de omor este dedusă din împrejurările săvârșirii faptei și din modul concret în care a acționat infractorul.

Multiplele leziuni constatate pe corpul victimei - cum acestea sunt menționate in actele medico-legale - confirmă acte de violenței fizică extrema (pe care, ele altfel, în esență inculpatul nu le-a contestat, ci doar a menționat cei a acționat in scopul ele a aplica „o corecție" victimei pentru starea in care se afla), leziuni cauzate de folosirea unor obiecte contondente (bâte și secure), zonele anatomice lezate (interesând, practic, 70-75% din suprafața corporală), numărul, eîar mai edes intensitatea loviturilor și durata relatw lungă ele timp în care au fost aplicate, denotă intenția de omor a inculpatului, iar nu intenția generală de vătămare corporalei. Neîntemeiată este și critica apărării referitoare la individualizarea pedepsei.

În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse 1 casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicata inculpatului a fost orientata nu către maximul special al textului incriminator (20 de ani închisoare), ci către media limitelor speciale prevăzute de lege (10 - 20 de ani închisoare).

La stabilirea pedepsei, astfel cum a fost majorată de instanța de apel, au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., inclusiv datele legate de persoana inculpatului, dar și scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 C. pen. Înalta Curte remarcă - sub aspectele ce interesează individualizarea judiciarei a pedepsei - atât mențiunile primei instanțe (pag. 5 sentință), căt și ale instanței de prim control judiciar (pag. 8-9 decizie). În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentubinculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.G.V. împotriva Deciziei penale nr. 105/ A din 3 august 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 august 2009 la 2 noiembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie 2010.