ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3850/2010

Prin sentința penală nr. 295 din 25 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2068/117/2010, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. A fost condamnat inculpatul R.D., fiul lui G. și I., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În baza art. 174 C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66 C. pen.

s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 06 februarie 2010 la zi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului R.D. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 3000 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu a fost avansată din fondul M.J., Baroului Cluj. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în dupăamiaza zilei de 04 februarie 2010, inculpatul R.D.

s-a deplasat de la locul de muncă înspre apartamentul situat pe str. D. din localitatea Cluj-Napoca, aparținând concubinei sale C.M., pe drum consumând într-un local aproximativ 300 gr. cognac și 3 pahare de vin. Odată ajuns în apartament, inculpatul a constatat că, concubina sa C.M. nu se afla acasă și că în bucătărie este mare dezordine. La un moment sat, în jurul orelor 15,30 - 16,00, a venit acasă C.M. însă aflată în stare de ebrietate și însoțită de un bărbat. Inculpatul l-a agresat pe respectivul bărbat în casa scărilor, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul, în final, acesta reușind să fugă pe ușa din spatele blocului. În apartament, între inculpat și victima C.M. a izbucnit o ceartă, determinată și de faptul că inculpatul era nervos încă din jurul orelor 14,00, din cauza lipsei acesteia de la domiciliu, așa cum rezultă din declarația martorului G.L., cât și din cauză că aceasta venise acasă însoțită de un bărbat.

De asemenea, în cursul discuției dintre cei doi, victima C.M. l-a înjurat și zgâriat pe inculpat, potrivit declarațiilor acestuia, ceea ce i-a accentuat starea de nervozitate. Cearta dintre cei doi a durat cca. 2 ore, interval de timp în care inculpatul a lovit-o în mod repetat, peste tot corpul cu pumnii și picioarele precum și cu o coadă de mătură, după care și-a strâns o partea din lucruri și a părăsit apartamentul situat pe str. D. cu intenția de a pleca la domiciliul său. La plecarea din apartament, inculpatul R.D. a arătat că victima era conștientă, că aceasta a rămas îmbrăcată, recunoscând că pe parcursul agresării, acesteia a început să-i curgă sânge din zona capului și că se ștergea cu un prosop.

A arătat că a închis ușa apartamentului, cheia rămânând la el. A doua zi inculpatul a sunat-o pe victima C.M. însă aceasta nu a răspuns iar în ziua următoare, la insistențele telefonice a părții civile C.A., fiica victimei, aflată în Franța, inculpatul s-a deplasat la apartamentul din str. D. Acesta a arătat că a deschis ușa, care era închisă, iar în apartament a găsit-o decedată pe C.M., aceasta fiind dezbrăcată de la brâu în jos. Potrivit raportului de constatare medico-legală din 02 martie 2010 a I.M.L. Cluj-Napoca, moartea victimei C.M. a fost violentă, ea datorându-se insuficienței respiratorii acute secundare unor modificări de ventilație pulmonară și microembolii grase în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple precum și faptul că leziunile tanatogeneratoare sunt fracturile costale multiple care s-au produs o parte prin lovire activă, o parte prin compresiune.

De asemenea, pe corpul victimei s-au constatat multiple leziuni de violență la nivelul capului, gâtului și membrelor sub formă de echimoze, excoriații și plăgi, în număr de 43. Alcoolemia victimei a fost de 1,80 gr. la mie. Starea de fapt descrisă anterior a fost reținută pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, raportul de constatare medico-legală întocmită în cauză, procesul-verbal de reconstituire, declarațiilor martorilor G.L., R.C., P.V., declarațiile inculpatului. Nu a fost reținută apărarea inculpatului, în sensul că agresiunea comisă asupra victimei C.M. nu a fost în măsură să provoace decesul acesteia, încercând să acrediteze ideea că, după plecarea sa din apartament, bărbatul care o însoțise în acea după-amiază pe C.M.

s-ar fi întors și i-ar fi provocat acesteia loviturile care în final au dus la deces și nici susținerea că agresiunea comisă asupra victimei nu a fost în măsură să-i provoace decesul, el neurmărind acest lucru. În ce privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., instanța de fond a reținut că inculpatul R.D. a acționat cel puțin cu intenție indirectă.

Astfel cum s-a arătat, inculpatul a lovit-o în mod repetat în decursul mai multor ore, pe tot corpul, cu mâinile, picioarele și pumnii și o coadă de mătură, cauzându-i nu mai puțin de 43 de leziuni, dintre care multiple fracturi costale, după care, deși victima sângera și era și în stare de ebrietate, a plecat din apartamentul, lăsând-o singură și fără ajutor, aspecte ce a format instanței convingerea că, dacă nu a chiar urmărit decesul victimei, inculpatul cel puțin l-a acceptat. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

respectiv gradul de pericol social al faptei comise, limitele legale de pedeapsă, împrejurările comiterii faptei - asupra persoanei cu care inculpatul trăia în concubinaj de câteva luni și față de care în mod normal trebuia să întrunească sentimente de afecțiune - violența deosebită a inculpatului la comiterea acestei fapte - rezultând din numărul foarte mare de leziuni corporale provocate, persoana acestuia, astfel cum se conturează și din referatul de evaluare întocmit acestuia precum și lipsa antecedentelor sale penale. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul R.D. criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la încadrarea juridică a faptei și cu prvire la pedeapsa aplicată.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiuunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., urmând să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege având în vedere lipsa antecedentelor penale și poziția sa sinceră manifestată pe parcursul procesului penal. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art. 74, 76 C. pen. Prin Decizia penală nr. 103/ A din 27 iulie 2010 peonunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.D., fiul lui G. și I., împotriva sentinței penale nr. 295 din 25 iunie 2010 a Tribunalului Cluj.

S-a menține starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 06 februarie 2010 la zi. S-a stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.J. A fost obligat inculpatul R.D. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că apelul declarat de inculpat este nefondat întrucât atât situația de fapt stabilită de instanța de fond cât și încadrarea juridică sunt corecte. În ce privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., s-a reținut că este neîntemeiată întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a lovit-o în mod repetat pe victimă, pe parcursul mai multor ore provocându-i leziuni pe tot corpul cu mâinile, picioarele și pumnii, precum și cu o coadă de mătură, cauzându-i multiple facturi și leziuni după care a părăsit apartamentul și a lăsat-o singură și fără ajutor, aspecte ce formează instanței convingerea că deși nu a urmărit decesul victimei, inculpatul a acceptat posibilitatea procedurii acestuia.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a reținut că instanța de fond a avut în vedere în mod corect gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările comiterii acesteia, violența deosebită manifestată de inculpat, precum și persoana acestuia, apreciindu-se în mod corect că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure reeducarea lui. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs inculpatul R.D., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate. A arătat că față de împrejurările în care s-a comis fapta și de circumstanțele sale personale, pedeapsa aplicată este exagerată, solicitând reducerea acesteia.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (1) C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. În cauza de față, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

constând în aceea că la data de 4 februarie 2010 a lovit-o pe concubina sa C.M. cu coada unei mături, cu pumnii și picioarele în cap și în toate zonele corpului, provocându-i leziuni la nivelul capului, gâtului, trunchiului și membrelor, leziuni care au condus la decesul acesteia Față de modalitatea în care s-a comis fapta, de multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate victimei, pe o durată de aproximativ două ore, dar și de atitudinea ulterioară a inculpatului care a părăsit locuința, lăsând victima fără ajutor, pedeapsa aplicată este just individualizată, în conformitate cu prevederile art. 72 și art. 52 C. pen. Împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a dat dovadă de sinceritate au fost avute în vedere de instanța de fond la aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestului preventiv începând cu data de 6 februarie 2010 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva Deciziei penale nr. 103/ A din 27 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 6 februarie 2010 la 1 noiembrie 2010. Obligă recurentul inculpatul la plata sumei de 400 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J. Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2010.