ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3850/2010

Prin sentința

penală nr. 295 din 25 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2068/117/2010,

în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea

de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

A fost

condamnat inculpatul R.D., fiul lui G. și I., la pedeapsa de 12 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

În temeiul art.

71 C. pen. s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 174

C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 și art. 66

C. pen. s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice.

În temeiul art.

88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării

preventive începând cu data de 06 februarie 2010 la zi.

În temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului R.D.

În temeiul art.

191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor

judiciare în favoarea statului în sumă de 3000 lei, din care suma de 200 lei

reprezentând onorariu apărător din oficiu a fost avansată din fondul M.J.,

Baroului Cluj.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în dupăamiaza zilei de 04

februarie 2010, inculpatul R.D. s-a deplasat de la locul de muncă înspre

apartamentul situat pe str. D. din localitatea Cluj-Napoca, aparținând

concubinei sale C.M., pe drum consumând într-un local aproximativ 300 gr.

cognac și 3 pahare de vin.

Odată ajuns

în apartament, inculpatul a constatat că, concubina sa C.M. nu se afla acasă și

că în bucătărie este mare dezordine.

La un moment

sat, în jurul orelor 15,30 - 16,00, a venit acasă C.M. însă aflată în stare de

ebrietate și însoțită de un bărbat. Inculpatul l-a agresat pe respectivul

bărbat în casa scărilor, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnul, în final,

acesta reușind să fugă pe ușa din spatele blocului.

În

apartament, între inculpat și victima C.M. a izbucnit o ceartă, determinată și

de faptul că inculpatul era nervos încă din jurul orelor 14,00, din cauza

lipsei acesteia de la domiciliu, așa cum rezultă din declarația martorului G.L.,

cât și din cauză că aceasta venise acasă însoțită de un bărbat. De asemenea, în

cursul discuției dintre cei doi, victima C.M. l-a înjurat și zgâriat pe

inculpat, potrivit declarațiilor acestuia, ceea ce i-a accentuat starea de nervozitate.

Cearta dintre

cei doi a durat cca. 2 ore, interval de timp în care inculpatul a lovit-o în

mod repetat, peste tot corpul cu pumnii și picioarele precum și cu o coadă de

mătură, după care și-a strâns o partea din lucruri și a părăsit apartamentul situat

pe str. D. cu intenția de a pleca la domiciliul său. La plecarea din

apartament, inculpatul R.D. a arătat că victima era conștientă, că aceasta a

rămas îmbrăcată, recunoscând că pe parcursul agresării, acesteia a început să-i

curgă sânge din zona capului și că se ștergea cu un prosop. A arătat că a

închis ușa apartamentului, cheia rămânând la el.

A doua zi

inculpatul a sunat-o pe victima C.M. însă aceasta nu a răspuns iar în ziua

următoare, la insistențele telefonice a părții civile C.A., fiica victimei,

aflată în Franța, inculpatul s-a deplasat la apartamentul din str. D. Acesta a

arătat că a deschis ușa, care era închisă, iar în apartament a găsit-o decedată

pe C.M., aceasta fiind dezbrăcată de la brâu în jos.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală din 02 martie 2010 a I.M.L. Cluj-Napoca, moartea

victimei C.M. a fost violentă, ea datorându-se insuficienței respiratorii acute

secundare unor modificări de ventilație pulmonară și microembolii grase în

cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple precum și faptul că

leziunile tanatogeneratoare sunt fracturile costale multiple care s-au produs o

parte prin lovire activă, o parte prin compresiune. De asemenea, pe corpul

victimei s-au constatat multiple leziuni de violență la nivelul capului,

gâtului și membrelor sub formă de echimoze, excoriații și plăgi, în număr de

Starea de

fapt descrisă anterior a fost reținută pe baza procesului-verbal de cercetare

la fața locului, planșa foto, raportul de constatare medico-legală întocmită în

cauză, procesul-verbal de reconstituire, declarațiilor martorilor G.L., R.C., P.V.,

declarațiile inculpatului.

Nu a fost

reținută apărarea inculpatului, în sensul că agresiunea comisă asupra victimei

C.M. nu a fost în măsură să provoace decesul acesteia, încercând să acrediteze

ideea că, după plecarea sa din apartament, bărbatul care o însoțise în acea

după-amiază pe C.M. s-ar fi întors și i-ar fi provocat acesteia loviturile care

în final au dus la deces și nici susținerea că agresiunea comisă asupra

victimei nu a fost în măsură să-i provoace decesul, el neurmărind acest lucru.

În ce

privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., instanța de

fond a reținut că inculpatul R.D. a acționat cel puțin cu intenție indirectă.

Astfel cum s-a arătat, inculpatul a lovit-o în mod repetat în decursul mai multor

ore, pe tot corpul, cu mâinile, picioarele și pumnii și o coadă de mătură,

cauzându-i nu mai puțin de 43 de leziuni, dintre care multiple fracturi

costale, după care, deși victima sângera și era și în stare de ebrietate, a

plecat din apartamentul, lăsând-o singură și fără ajutor, aspecte ce a format

instanței convingerea că, dacă nu a chiar urmărit decesul victimei, inculpatul cel

puțin l-a acceptat.

La

individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. respectiv gradul de

pericol social al faptei comise, limitele legale de pedeapsă, împrejurările

comiterii faptei - asupra persoanei cu care inculpatul trăia în concubinaj de

câteva luni și față de care în mod normal trebuia să întrunească sentimente de

afecțiune - violența deosebită a inculpatului la comiterea acestei fapte - rezultând

din numărul foarte mare de leziuni corporale provocate, persoana acestuia,

astfel cum se conturează și din referatul de evaluare întocmit acestuia precum

și lipsa antecedentelor sale penale.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul R.D. criticând soluția

pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la încadrarea

juridică a faptei și cu prvire la pedeapsa aplicată.

A solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei din

infracțiuunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea de lovituri

sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., urmând să-i

fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege având

în vedere lipsa antecedentelor penale și poziția sa sinceră manifestată pe

parcursul procesului penal.

În subsidiar,

inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate ca efect al reținerii

circumstanțelor atenuante prev.de art. 74, 76 C. pen.

Prin Decizia

penală nr. 103/ A din 27 iulie 2010 peonunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.D.,

fiul lui G. și I., împotriva sentinței penale nr. 295 din 25 iunie 2010 a

Tribunalului Cluj.

S-a menține

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul arestului preventiv, începând cu data de 06 februarie 2010 la zi.

S-a stabilit

în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărător

din oficiu, ce se va plăti din fondul M.J.

A fost

obligat inculpatul R.D. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că apelul declarat de

inculpat este nefondat întrucât atât situația de fapt stabilită de instanța de

fond cât și încadrarea juridică sunt corecte.

În ce

privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în infracțiunea de lovituri

cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., s-a reținut că este

neîntemeiată întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a

lovit-o în mod repetat pe victimă, pe parcursul mai multor ore provocându-i

leziuni pe tot corpul cu mâinile, picioarele și pumnii, precum și cu o coadă de

mătură, cauzându-i multiple facturi și leziuni după care a părăsit apartamentul

și a lăsat-o singură și fără ajutor, aspecte ce formează instanței convingerea

că deși nu a urmărit decesul victimei, inculpatul a acceptat posibilitatea

procedurii acestuia.

În ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a reținut că

instanța de fond a avut în vedere în mod corect gradul de pericol social al

faptei comise, împrejurările comiterii acesteia, violența deosebită manifestată

de inculpat, precum și persoana acestuia, apreciindu-se în mod corect că

pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure

reeducarea lui.

Împotriva

deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs inculpatul R.D.,

criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate.

A arătat că

față de împrejurările în care s-a comis fapta și de circumstanțele sale

personale, pedeapsa aplicată este exagerată, solicitând reducerea acesteia.

Examinând

hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că

recursul declarat este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor

se ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol

social al faptei comise, de persoana inculpatului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, iar potrivit dispozițiilor art. 54 alin.

(1) C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul acesteia fiind de prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni.

În cauza de

față, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

omor prevăzută de art. 174 C. pen. constând în aceea că la data de 4 februarie

2010 a lovit-o pe concubina sa C.M. cu coada unei mături, cu pumnii și

picioarele în cap și în toate zonele corpului, provocându-i leziuni la nivelul

capului, gâtului, trunchiului și membrelor, leziuni care au condus la decesul

acesteia

Față de

modalitatea în care s-a comis fapta, de multitudinea și intensitatea

loviturilor aplicate victimei, pe o durată de aproximativ două ore, dar și de

atitudinea ulterioară a inculpatului care a părăsit locuința, lăsând victima

fără ajutor, pedeapsa aplicată este just individualizată, în conformitate cu

prevederile art. 72 și art. 52 C. pen.

Împrejurarea

că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a dat dovadă de

sinceritate au fost avute în vedere de instanța de fond la aplicarea unei

pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Față de cele

menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și

temeinică, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

perioada arestului preventiv începând cu data de 6 februarie 2010 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva Deciziei penale nr. 103/

A din 27 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de

la 6 februarie 2010 la 1 noiembrie 2010.

Obligă

recurentul inculpatul la plata sumei de 400 cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.

Pronunțată în

ședință publică azi 1 noiembrie 2010.