ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2872/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 167 din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Cluj s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

În baza art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.E. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de 9 ani închisoare cu executare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a fost privat pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

A luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire conform art. 113 C. pen., măsură cu privire la care va fi anunțată administrația locului de deținere după rămânerea definitivă a sentinței.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 05 septembrie 2011 la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus, la rămânerea definitivă a sentinței, prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii sistemului național de date genetice judiciare.

A luat act că partea vătămată R.B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 600 RON, reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 4.900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce a inclus și onorariile apărătorilor din oficiu.

S-a reținut ca situație de fapt că inculpatul B.E. este o persoană în vârstă de 59 ani, iar până în prezent a mai fost condamnat în două rânduri pentru infracțiuni contra vieții, prin Sentința penală nr. 395/1995 la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor comisă în anul 1993, iar prin Sentința penală nr. 582/2003 - ambele ale Tribunalului Cluj - la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pentru o infracțiune de tentativă la omor calificat, comisă în anul 2003.

În cursul anului 2011, începând din a doua parte a lunii august, inculpatul locuia cu chirie la victima R.V., în casa proprietatea acestuia din Turda, locuind împreună în aceeași cameră de la parterul imobilului, în camera de la etaj locuind tot cu chirie martorul C.M.D.. Inculpatul și victima au fost prieteni.

În după-masa zilei de 03 septembrie 2011, în jurul orei 21,00, un alt prieten al victimei R.V., pe nume I.I., s-a dus la acesta în vizită, având cu el un flacon de 2,5 litri cu bere, din care au început amândoi să consume. Martorul susține că în jurul orelor 21,30 - 21,40 a intrat în casă la R.V. un bărbat cu mustață și părul cărunt, despre care a aflat că se numește B.E. și locuiește în chirie în aceeași cameră cu prietenul său, și care avea asupra sa o sticlă de suc de 250 ml cu rachiu. El mai afirmă că cei doi bărbați au început să discute în limba maghiară, timp în care R.V. și-a adus din cămară mâncare într-o farfurie și și-a pus-o pe un taburet în fața patului, începând să mănânce, iar cel căruia acesta îi spunea "M." a intrat la baie, observând că avea o figură încruntată și că consumase și mirosea puternic a alcool.

După ce bărbatul cu porecla "M." a revenit din baie, martorul susține că a început să mănânce și el din aceeași farfurie cu R.V., iar la un moment dat, în jurul orei 22,30, a coborât la ei în cameră și chiriașul de la etaj cu numele de C.M.D., pe care l-au servit cu un pahar cu bere, iar după ce i-a spus lui R.V. că i-a luat o țigară și a preparat o cafea pentru inculpat, a plecat înapoi la el în cameră. I.I. mai afirmă că în timp ce B.E. mânca, șezând pe fotoliul-pat din partea stângă a camerei, aproximativ în jurul orei 23,00, a început să îl certe pe R.V. deoarece spăla vasele într-un lighean folosit pentru igiena corporală, ridicând tonul la el și jignindu-l, după care l-a lovit cu dosul palmei în piept, agresiune în urma căreia acesta a căzut pe spate pe patul pe care ședea.

În faza de urmărire penală martorul a afirmat că, în timp ce R.V. revenea cu picioarele spre podea, într-o fracțiune de secundă, B.E. l-a împuns cu cuțitul cu care mânca, pe prietenul său la încheietura de la genunchi din spate a piciorului drept, iar imediat a văzut cum a început să-i curgă sânge pe picior în jos pe sub pantaloni, începând să se adune o baltă de sânge. Audiat de instanță, a revenit și a specificat faptul că în realitate nu a văzut lovitura ci doar că, după ce martorul a revenit cu picioarele pe pământ, a observat că din piciorul drept îi curge sânge pe sub pantaloni. Din declarația inculpatului a reieșit însă că acesta l-a „agățat" cu cuțitul cu care mânca pe R.V. pe care l-a atins în spatele genunchiului drept.

Martorul a afirmat în faza de urmărire penală că a vrut să-i facă ceva cu un garou prietenului său spre a nu-i mai curge sânge, declarație pe care a modificat-o în instanță menționând că știa că trebuia să-i aplice un garou prietenului său dar s-a grăbit să sune la salvare.

Când victima s-a ridicat în picioare, martorul a observat că sângele a început să-i țâșnească mai tare din zona înțepăturii, fapt pentru care afirmă că l-a luat în brațe pe prietenul său și l-a scos afară la poartă, în stradă, lăsându-l acolo jos și fugind să anunțe stația de salvare din apropiere. Acolo a fost anunțat că trebuie să apeleze numărul de urgență 112 pentru că doar o ambulanță poate să se deplaseze la locuința victimei. Martorul a făcut acest lucru de la o cabină telefonică publică situată în fața spitalului.

Din probele administrate de către instanță, respectiv din redarea convorbirii telefonice avute de martor cu operatorii de la 112 și ambulanță, a reieșit în primul rând că martorul a indicat ca și adresă a victimei strada ... nr. 17, în realitate victima locuind la numărul 14, între cele două imobile fiind, conform planșei de la dosar o distanță destul de mare având în vedere că imobilul de la numărul 14 se află în diagonală față de cel de la numărul 17, vis-a-vis, dar despărțite de partea de început a unui scuar-parc. În al doilea rând, martorul a mințit operatorul de la ambulanță afirmând că nu știe ce i s-a întâmplat prietenului său, că l-a găsit la poartă rănit, el doar trecând întâmplător prin fața imobilului unde victima locuia. Deși operatorul a insistat pentru a-și da seama dacă trebuie să trimită sau nu poliția la fața locului, martorul a persistat în minciună.

Echipajul de pe ambulanță care s-a deplasat în T. pe strada ...  - adresa indicată de martor, a constatat că victima nu locuiește la acea adresă, acest lucru fiind comunicat șefului de echipaj (martorul O.N.L.) de persoanele ce domiciliau acolo. Acesta a cerut centralistei să-i comunice numărul de pe care s-a apelat 112, a sunat la acel număr de mai multe ori însă nu i-a răspuns nimeni. Ambulanța s-a deplasat apoi spre sediu, însă, observând o persoană la o fereastră, șeful de echipaj a cerut șoferului să oprească, a întrebat unde locuiește numitul R.V., i s-a comunicat că undeva vis-a-vis, fără a i se indica în mod clar imobilul, martorul a observat o poartă deschisă dar nu a intrat, iar după ce a mai sunat o dată la numărul de pe care a fost chemată salvarea, a decis deplasarea la sediu, astfel că echipajul de salvare nu a intervenit pentru salvarea victimei.

De menționat este faptul că martorul a sunat de la un telefon public aflat în fața Spitalului Policlinic Turda situat pe strada ..., o stradă aflată în imediată apropiere și că ambulanța a ajuns la fața locului în 9 minute ceea ce înseamnă că martorul a mințit din nou când a afirmat că a așteptat venirea salvării 35 - 40 minute, în realitate el abandonând victima și plecând, fiind speriat.

Victima a fost ridicată de către inculpat de la poartă și transportată în casă unde a fost culcată pe pat.

Inculpatul recunoaște că a aplicat o lovitură cu cuțitul cu care mânca victima, pe care a nimerit-o în spatele genunchiului, însă susține că doi dintre membrii echipajului de la ambulanță au intrat în casă, au vorbit cu victima, au pansat-o și, pentru că au constatat că aceasta nu dorește deplasarea la spital, au plecat. Probele care susțin această împrejurare ar fi un pansament găsit cu ocazia cercetării la fața locului, care nu avea cum să fie acolo deoarece inculpatul și victima nu aveau pansament în casă, precum și împrejurarea că inculpatul a recunoscut din fotografiile prezentate pe unul dintre cei care au intrat în casă, în persoana martorului I.E.

Interpretând probele de la dosarul cauzei instanța constată că, deși nu se poate stabili cu certitudine dacă echipajul a intrat în casă sau nu - dat fiind că membrii acestuia nu recunosc acest aspect, dar s-a găsit un pansament, este mai probabilă varianta martorilor pentru următoarele considerente:

Echipajul de pe ambulanță s-a deplasat la fața locului la ora 0.43, iar la ora 0.50 s-a declarat telefonic liber pentru intervenție pe traseu, ceea ce înseamnă că nu ar fi avut timpul necesar în 7 minute pentru a căuta adresa, a pătrunde în casă, a pansa victima și a pleca. Acest interval de timp ar fi fost eventual suficient dacă martorul I.I. indica adresa corectă. Apoi, plaga din zona poplitee, conform fotografiilor de la dosar era una care necesita ligaturarea vaselor de sânge. Este neverosimilă varianta potrivit căreia plaga a fost doar pansată simplu, fără ca echipajul să cheme poliția fiind clar vorba de o plagă înțepată. Din cele 9 fotografii judiciare prezentate, inculpatul a indicat două persoane ca fiind prezente la fața locului, pe cele din foto 7 și 9. Doar persoana din foto 9 a făcut parte din echipaj, însă la o intervenție standard, fiind vorba de șoferul I.E., acesta nu ar fi intrat în imobil. În imobil intră comandantul de echipaj și paramedicul, martorii O.N.L. și T.A.B. în speță, în timp ce șoferul așteaptă în stradă. Doar dacă s-ar fi solicitat în mod expres ajutorul acestuia de către comandantul de echipaj șoferul intra în imobil, de obicei pentru a ajuta la transportul victimei. Pansamentul la care face referire inculpatul nu pare a fi dintre cele utilizate de echipajele medicale. În concluzie, este puțin probabil ca echipajul medical să fi intrat în imobil.

În dimineața următoare, care era o zi de duminică, martorul C.M.D., celălalt chiriaș, susține că s-a trezit în jurul orei 07,30 - 08,00 și a coborât în camera lui R.V. să meargă la baie, observând că în încăpere se afla numai R.V., care stătea culcat sub plapumă și era treaz, iar la întrebarea ce face i-a răspuns că „bine". Martorul a stat o perioadă la baie, după care s-a pregătit să plece în oraș, la ieșire l-a văzut pe inculpat vorbind în șoaptă cu victima. A observat mai multe urme de sânge pe trotuarul ce ducea la poartă, l-a întrebat pe inculpat ce e cu ele iar acesta i-a răspuns că în noaptea precedentă martorului I.I. i-a țâșnit sânge din nas. Apoi, în jurul orei 10,40, când s-a reîntors acasă, martorul a găsit ușa de la intrare deschisă și pe hol a observat bălți de sânge de la patul lui R.V. din cameră până pe verandă la ușa de la intrare, iar pe R.V. l-a găsit culcat pe spate în fotoliul din verandă de după ușă, dezbrăcat de la brâu în jos și plin de sânge. Văzându-l că era cu gura căscată și cu ochii închiși, martorul susține că i-a pus mâna la gât să-i ia pulsul, constatând că nu mai are puls și dându-și astfel seama că este mort, fapt pentru care a efectuat un apel la telefonul de urgență 112, comunicându-i unei femei ce i-a răspuns la apel cele întâmplate, după care vecinului din curte B.V. i-a zis să-l anunțe pe fiul lui R.V. că acesta a decedat. Apoi martorul a asistat ca martor asistent la cercetarea locului faptei.

Ulterior, martorul susține că s-a întâlnit cu I.I., care i-a relatat cum cei doi s-au certat și la un moment dat inculpatul s-a ridicat în picioare și l-a lovit cu cuțitul pe R.V. în picior sub genunchi în spate, afirmând că acesta a vrut să-l lovească și pe el cu cuțitul (împrejurare neadevărată) și din această cauză a fugit din cameră și a mers să dea telefon la salvare, iar apoi a văzut de la colțul străzii cum a venit salvarea acolo pe stradă și după aceea a plecat fără să intre în locuința lui R.V., el spunând că nu s-a apropiat atunci de frică. În ce privește afirmațiile inculpatului privind persoanele de la ambulanță, ce ar fi intrat atunci noaptea la ei în locuință, martorul afirmă că nu crede să fi intrat în curte și în locuință persoanele respective, pentru că el ar fi auzit dacă ar fi intrat. Instanței, martorul i-a declarat că nu a auzit nimic în timpul nopții din cauză că doarme pe muzică. Oricum, ceea ce contează este că dimineața, atunci când martorul a plecat de acasă, victima trăia, însemnând că dacă ambulanța ar fi intervenit în timpul nopții victima ar fi fost salvată. În plus, reiese că martorul I.I. a prezentat o altă variantă martorului C.M.D. cu privire la așteptarea și venirea ambulanței decât cea menționată procurorului sau instanței.

Cu ocazia cercetării locului faptei victima R.V. a fost găsită decedată în fotoliul din holul de la intrarea în locuință. În urma examinării, medicii legiști au constatat existența unei leziuni înțepate în spatele genunchiului piciorului drept, fapt pentru care s-a luat măsura transportării sale la morga I.M.L. Cluj-Napoca, în vederea efectuării autopsiei. Cu aceeași ocazie, au fost identificate - pe lângă alte mijloace materiale de probă - într-un corp de mobilier, o carte de identitate și una de alegător pe numele de B.E., iar după depistarea acestuia în oraș de către lucrătorii Poliției mun. Turda și recunoașterea verbală în fața lor că el este autorul actului de agresiune asupra victimei, pe baza susținerilor lui a fost identificat și ridicat dintr-un sertar al dulapului tip vitrină din locuința victimei, un cuțit cu mâner din material cornos, de culoare crem și lama din metal cu vârf ascuțit cu lungimea de circa 15 cm, pe care l-a folosit la comiterea actului de agresiune. Au mai fost descoperite, fixate prin fotografiere și ridicate ca mijloace materiale de probă obiecte de îmbrăcăminte ce fuseseră purtate de victimă, găsite aruncate într-o găleată la intrarea în locuință, precum și alte obiecte de lenjerie aruncate pe un garaj din curte, toate îmbibate cu pete de culoare brun roșcată, iar în interiorul încăperii de la parter pe linoleumul din centrul camerei mai multe pete de culoare brună, precum și un pansament din material textil cu același tip de pete, iar sub dormeză o baltă de substanță de culoare brun roșcată ce părea a fi de sânge închegat, adunată probabil cu mopul din baie.

În ce privește pe victima R.V., ce a avut vârsta de 62 de ani, în urma efectuării necropsiei, prin Raportul de constatare medico-legală nr. 6588/111/484 din 27 septembrie 2011 al Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca s-au constatat în esență următoarele: „6. - La nivelul regiunii poplitee drepte plagă înțepată-tăiată cu lungime de 3 cm și dehiscentă maximă de 1,8 cm, cu unghiul medial ascuțit și cu cel lateral rotunjit, după explorarea plăgii ..., s-a constatat infiltrarea sanguină a țesuturilor subiacente cu secționarea parțială a unor ramuri din artera poplitee și a unor vene precum și a nervului peronier comun".

Pe baza tuturor constatărilor făcute la necropsie, s-au formulat următoarele concluzii:

„1. Moartea numitului R.V. a fost violentă;

A fost identificat ca aparținător al victimei, fiul acestuia R.B.A., care a declarat că tatăl și mama sa au divorțat de mai mult timp, iar tatăl R.V. a locuit singur în imobilul din Turda, știind că acesta l-a primit în chirie pe numitul C.M.D. Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul B.E., solicitând admiterea acestora și desființarea hotărârii atacate.

Parchetul a solicitat ca prin noua hotărâre ce va fi pronunțată să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum sport prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.

În motivarea apelului, Parchetul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică în ce privește individualizarea pedepsei, reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. fiind greșită, întrucât inculpatul nu s-a prezentat autorităților imediat după comiterea faptei, pe parcursul procesului a recunoscut fapta doar în materialitatea ei, prezentând-o drept un accident, unele împrejurări relatate fiind menite să diminueze sau să înlăture răspunderea penală.

Pe de altă parte, Parchetul a criticat hotărârea atacată pentru faptul că la individualizarea pedepsei a acordat prioritate circumstanțelor personale ale inculpatului, în detrimentul celorlalte criterii prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social faptei, starea de recidivă, consumul de alcool, în condițiile în care inculpatul știa că suferă de o boală care se agravează pe acest fond.

Inculpatul a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor simplu.

În motivarea apelului inculpatului, s-a arătat că zona piciorului a fost lovită accidental și că inculpatul nu a vizat-o, situație în care nu se poate vorbi de intenția directă, inculpatul și victima fiind prieteni foarte buni.

Pe de altă parte, decesul nu ar fi intervenit dacă martorul ar fi anunțat și indicat, în mod corect, adresa la care locuiește victima, că lovitura a avut o intensitate redusă, iar inculpatul a avut discernământul redus.

S-a mai arătat că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta și suferă de o boală psihică.

Apelul Parchetului a fost fondat, iar apelul inculpatului nefondat.

În baza probelor administrate, în cauză, s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Astfel, acțiunea inculpatului de a aplica o lovitură cu un cuțit cu o lamă de 15 cm în zona poplitee a piciorului drept, zonă puternic vascularizată, în urma căreia i-a provocat victimei o hemoragie externă consecutivă plăgii înțepate-tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte, în urma căreia acesta a decedat, poate fi considerară aptă de a produce eo ipso, în mod obișnuit, rezultatul letal.

Apoi, sub aspectul raportului de cauzalitate, s-a observat un proces cauzal linear, existând o legătură imediată de la cauza primară la efect, între actul violent și deces.

În fine, în ce privește latura subiectivă, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis fapta cu intenție indirectă în sensul că a prevăzut rezultatul faptei, pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea lui. Această împrejurare rezultă din folosirea cuțitului de 15 cm, un obiect vulnerant apt să producă o leziune care să ducă la deces, intensitatea loviturii, zona corpului puternic vascularizată și consecințele cauzate. Mai mult, deși victima sângera abundent, inculpatul a avut un comportament necorespunzător în sensul că nu a anunțat ambulanța, după ce a fost anunțat serviciul 112 a transportat-o pe victimă înapoi în casă, dându-și concursul la nedepistarea acesteia și mai ales, cele afirmate față de martorul K.T.S., respectiv „hai și bea că nu o să mai apuci să bei cu mine", aspecte din care rezultă fără urmă de tăgadă că inculpatul a acceptat rezultatul faptei sale.

Pe de altă parte, susținerea inculpatului că în cauză este vorba de un omor simplu întrucât a fost condamnat doar pentru tentativă la infracțiunea de omor nu poate fi reținută. Astfel, prin săvârșirea unui omor, în conformitate cu dispozițiile art. 144 C. pen., se înțelege, săvârșirea oricăreia din faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă. În aceste condiții este evident că omorul anterior nu trebuie să fie neapărat un omor consumat, ci poate să rămână și în formă de tentativă.

Față de argumentele arătare mai sus, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, respectiv omor simplu, este nefondată.

În ce privește individualizarea pedepsei, instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a reținut, în mod netemeinic, în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) și 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.

Astfel, nu se poate reține că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal câtă vreme acesta nu a relatat exact toate împrejurările legate de faptă sau comportamentul adecvat pe parcursul procesului penal câtă vreme acesta a încercat în permanență să inducă ideea că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, încercând să diminueze sau să înlăture răspunderea sa penală.

Mai mult, comportamentul inculpatului după producerea faptei de a nu-i acorda victimei ajutor, de a nu chema serviciul de ambulanță, de a nu încerca să înlăture prin aceasta rezultatul faptei sale, este contrar unei atitudini ce ar conferi reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

În fine, instanța a mai reținut că inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu, în condițiile art. 37 lit. b) C. pen., în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 582/2003 a Tribunalului Cluj pentru o tentativă la infracțiunea de omor calificat, chiar dacă ar fi neîndeplinite condițiile circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., nu se justifică reținerea acesteia.

În baza acelorași argumente, Curtea de Apel a reținut ca netemeinică reținerea boli psihice și discernământul redus ca circumstanță, în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen., aceste împrejurări urmând a fi reținute la orientarea pedepsei spre minimul prevăzut de lege.

Or, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., de gradul extrem de ridicat al infracțiunii săvârșite, de starea de recidivă a inculpatului, de faptul că acesta a mai fost condamnat de două ori pentru comiterea a două tentative la infracțiunea de omor, de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică potrivit căreia inculpatul a avut discernământul diminuat și de celelalte împrejurări ale cauzei, instanța a apreciat că o pedeapsă de 16 ani închisoare a fost mai potrivită pentru reeducarea acestuia și pentru realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul Parchetului, a desființat sentința atacată cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen. și cuantumul pedepsei aplicate și pronunțând o nouă hotărâre, a dispus condamnarea inculpatului la 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., a menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Conform art. 381 rap. la art. 350 C. proc. pen., Curtea a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv începând cu 05 septembrie 2011 la zi.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelul inculpatului ca nefondat.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 121/A din data de 19 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minorii, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Sentinței penale nr. 167 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj, pe care o desființează cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., precum și cu privire la individualizarea pedepsei.

A pronunțat o nouă hotărâre și a condamnat pe inculpatului B.E., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv începând cu 05 septembrie 2011 la zi.

A stabilit suma de 200 RON în favoarea Baroului Cluj, ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar restul cheltuielilor au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul B.E., criticând-o prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 pct. 17 și 14 C. proc. pen., referitoare la greșita încadrare juridică dată faptei și greșita individualizare a pedepsei.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a susținut că inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul victimei în picior, dar nu a avut intenția să-i suprime viața, nu a prevăzut rezultatul faptei, iar cu referire la critica recurată s-a solicitat să se aibă în vedere că inculpatul are decizie de încadrare în grad de handicap pe temei de boală psihică, are discernământul scăzut în raport de fapta comisă, iar la momentul producerii evenimentului se afla în stare de ebrietate.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate și prezentate mai sus și de cazurile de casare deja indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de față declarat de inculpatul B.E. se privește ca nefondat și va fi respins în consecință în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

a) Cu referire la primul motiv de critică, prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., Înalta Curte, are în vedere nepertinența acestuia.

Aceasta, întrucât cu titlu de premisă, Înalta Curte reține că ambele instanțe, de fond și prim control judiciar, au reținut corect situația de fapt imputată printr-un examen complet al probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv - proces-verbal de sesizare și actele anexe; proces-verbal de cercetare a locului faptei; planșa cu fotografii judiciare; Raportul de constatare medico-legală nr. 6588/III/484 din 27 septembrie 2011; fișa de urgență prespitalicească; proces-verbal și fișa cu datele de identitate ale victimei R.V.; declarația părții vătămate R.B.A.; acte privind încadrarea în grad de handicap a lui B.E.; Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9620 din 07 octombrie 2011; declarațiile martorului I.I.; declarațiile martorului C.M.D.; declarația martorului K.T.S.; proces-verbal de investigații din 04 septembrie 2011; declarațiile martorului O.N.L.; declarațiile martorului T.A.B.; declarațiile martorului I.E.; comunicarea I.S.U. Cluj; fișele cu atribuțiile de serviciu ale membrilor echipajului SMURD; planșa fotografică cu fotografiile membrilor echipajului SMURD; proces-verbal privind comunicarea imposibilității testării la Poligraf; declarațiile inculpatului B.E.; fișa de cazier judiciar a inculpatului și anexe; precum și a probelor administrate în faza de judecată: declarații inculpat, declarațiile martorilor C.M.D., O.N.L., T.A.B., I.E., K.T.S., I.I., înregistrarea apelului la numărul unic de urgență 112, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice, planșa ce cuprinde imobilele cu nr. 14 și 17 de pe strada ... din Turda  toate coroborate cu declarațiile inculpatului recurent.

Cu această proiecție, se are în vedere în esență că a apreciat tribunalul, fapta inculpatului recurent B.E. care, după ce prin Sentința penală nr. 395/1995 a Tribunalului Cluj a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor, iar prin Sentința penală nr. 582/2003 a Tribunalului Cluj a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat; la data de 3/4 septembrie 2011, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict minor spontan, a aplicat victimei R.V., în incinta locuinței acestuia din Turda, o lovitură cu un cuțit cu lama de circa 15 cm în zona poplitee a piciorului drept, provocându-i o hemoragie externă consecutivă plăgii înțepate-tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte cu interesarea unor elemente ale pachetului vascular popliteu, în urma cărora la data de 04 septembrie 2011 acesta a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pe de altă parte, ceea ce primează pentru stabilirea deosebirii dintre infracțiunea de omor deosebit de grav și cea de lovituri cauzatoare de moarte, pentru ultima pretinzându-se că, deși agresiunea exercitată cu intenție, rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpă în cazul infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., pe când la omor, rezultatul este urmărit cu intenție directă sau, neurmărit fiind, se acceptă producerea lui este forma vinovăției.

Or, este fără echivoc că acțiunea recurentului inculpat B.E. de a aplica o lovitură cu un cuțit cu o lamă de 15 cm în zona poplitee a piciorului drept, zonă puternic vascularizată, în urma căreia i-a provocat victimei o hemoragie externă consecutivă plăgii înțepate - tăiate la nivelul regiunii poplitee drepte, în urma căreia acesta a decedat, poate fi considerară aptă de a produce eo ipso, în mod obișnuit, rezultatul letal.

Apoi, sub aspectul raportului de cauzalitate, se poate observa un proces cauzal linear, existând o legătură imediată de la cauza primară la efect, între actul violent și decesul victimei R.V.

În fine, în ce privește latura subiectivă, în mod legal și temeinic, instanțele de fond și de apel au reținut că inculpatul recurent nominalizat a comis fapta cu intenție indirectă în sensul că a prevăzut rezultatul faptei, pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea lui. Această împrejurare rezultă din folosirea cuțitului de 15 cm, un obiect vulnerant apt să producă o leziune care să ducă la deces, intensitatea loviturii, zona corpului puternic vascularizată și consecințele cauzate.

De altfel, nici măcar intensitatea loviturii nu a fost mare, de vreme ce victima sus-menționată a supraviețuit aproape 12 ore, plus că dacă inculpatul recurent indicat intenționa să își ucidă prietenul (cu intenție directă) îl lovea în piept sau într-o zonă general acceptată ca vitală (cum a făcut anterior în cazul celorlalte infracțiuni pentru care a fost condamnat). Însă, condamnările anterioare pentru tentativă la omor fac imposibilă concluzia că inculpatul recurent B.E. nu a prevăzut rezultatul faptei sale, care rezultă atât din faptul că a lovit victima cu cuțitul, obiect vulnerant, cu care în aproximativ orice zonă a corpului s-ar lovi, ar putea produce decesul, precum și din comportamentul ulterior constând în nechemarea ambulanței și continuarea consumului exagerat de alcool.

Din acest punct de vedere se reține că deși victima deja arătată sângera abundent, inculpatul recurent a avut un comportament necorespunzător în sensul că nu a anunțat ambulanța, după ce a fost anunțat serviciul 112 a transportat-o pe victimă înapoi în casă, dându-și concursul la nedepistarea acesteia și mai ales, cele afirmate față de martorul K.T.S., respectiv „hai și bea că nu o să mai apuci să bei cu mine", aspecte din care rezultă fără dubiu că acesta a acceptat rezultatul faptei sale.

b) Nu este fondată nici critica secundă a recurentului inculpat B.E., prin care se tinde la reducerea pedepsei de 16 ani închisoare aplicată de instanța de apel, întrucât aceasta este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen. și, respectiv să constituie atât o reală măsură de constrângere și reeducare a sa, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de violență sporită.

Pe de altă parte, cuantumul deja descris al pedepsei cu închisoare stabilită este corect individualizat în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv atât de gradul extrem de ridicat al infracțiunii săvârșite, de starea de recidivă a inculpatului recurent, de faptul că acesta a mai fost condamnat de două ori pentru comiterea a două tentative la infracțiunea de omor, de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică potrivit căreia a avut discernământul diminuat și de celelalte împrejurări ale cauzei.

Concomitent, în mod judicios, instanța de apel a apreciat că recurentul inculpat B.E. nu a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal câtă vreme acesta nu a relatat exact toate împrejurările legate de faptă și a încercat în permanență să inducă ideea că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident, încercând să diminueze sau să înlăture răspunderea sa penală.

Mai mult, comportamentul inculpatului recurent după producerea faptei de a nu-i acorda victimei ajutor, de a nu chema serviciul de ambulanță, de a nu încerca să înlăture prin aceasta rezultatul faptei sale, este contrar unei atitudini ce ar conferi reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

În fine, se mai reține că inculpatul recurent fiind recidivist postcondamnatoriu, în condițiile art. 37 lit. b) C. pen., în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 582/2003 a Tribunalului Cluj pentru o tentativă la infracțiunea de omor calificat, chiar dacă ar fi neîndeplinite condițiile circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., nu se justifică reținerea acesteia.

Urmează ca în baza art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen., combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen., să se compute prevenția recurentului inculpat B.E. de la 05 septembrie 2011 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 121/A din data de 19 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2011 la 19 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N