ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3552/2012

Prin sentința penală nr. 248 din 04

mai 2012, pronunțată în Dosar nr. 1420/100/2012 al Tribunalului Maramureș s-au

respins cererile de revizuire formulate de revizuientul C.G., deținut la Penitenciarul

Gherla.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat revizuientul să plătească statului suma de 260 RON -

cheltuieli judiciare din care suma de 200 RON - onorariul avocatului desemnat

din oficiu (av. L.I.) se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această sentință

tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 291 din 28 mai 2009 a

Tribunalului Maramureș s-a dispus condamnarea revizuientului C.G. la pedeapsa

de 17 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea de omor deosebit de grav

prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. cu consecințele prev. de art. 71, 64

lit. a), b) C. pen.

I s-a menținut acestuia starea de

arest și i s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului

preventiv (25 noiembrie 2008 la zi).

Acesta a fost obligat la plata către

partea civilă P.V. a sumelor de 6.500 RON - despăgubiri materiale, de 10.000 RON

- despăgubiri morale și de 1.200 RON - cheltuieli judiciare.

De asemenea, revizuientul a fost obligat

la plata către stat a sumei de 1.700 RON - cheltuieli judiciare.

Prin decizia penală nr. 78/A/2009 a Curții

de Apel Cluj această sentință a fost desființată parțial (doar cu privire la încadrarea

juridică dată faptei și pedeapsa aplicată acestuia) și s-a dispus condamnarea revizuientului

la pedeapsa de 12 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de omor

prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de omor deosebit de grav prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. Acestuia i

s-a menținut starea de arest și i s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv

(25 noiembrie 2008-11 august 2009).

Această decizie a fost menținută prin decizia

penală nr. 3361 din 21 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (prin

care i s-a dedus perioada reținerii și a arestului preventiv la zi, fiind obligat

și la plata de cheltuieli judiciare către stat).

Prin sentința penală nr. 184 din 13 aprilie

2010 a Tribunalului Maramureș s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată

de revizuientul din prezenta cauză împotriva aceleiași sentințe - soluție menținută

prin decizia penală nr. 59/A/2010 a Curții de Apel Cluj și prin decizia penală

nr. 3133 din 13 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul a constatat că în cuprinsul

cererii de revizuire soluționate prin această sentință revizuientul a invocat în

parte aceleași apărări cu cele formulate în prezenta cauză (arătând că victima a

fost ucisă de numitul R.D. și a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost

amenințat de acesta).

Prin sentința penală nr. 450 din 23 noiembrie

2010 a Tribunalului Maramureș s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată

de revizuientul din prezentul dosar împotriva aceleiași sentințe cu motivarea, în

esență, că argumentele invocate au fost expuse și în cererea soluționată prin sentința

penală nr. 184/2010 a aceluiași tribunal și s-a făcut trimitere la decizia nr.

36 din 14 decembrie 2009 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs

în interesul legii potrivit căreia cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile

dacă există identitate de persoane, temei legal, motive și apărări.

Această sentință a fost menținută prin

decizia penală nr. 37/A/2011 a Curții de Apel Cluj prin care s-a reținut, în esență,

faptul că revizuientul nu a invocat fapte, împrejurări noi necunoscute de instanță

la soluționarea cauzei, ci a solicitat reluarea judecății și reaudierea martorului

R.D. ascultat de instanța de fond, neputându-se ajunge la o prelungire a probațiunii

administrate în cauză. S-a făcut trimitere și la sentința penală nr. 184/2010 a

Tribunalului Maramureș, reținându-se corecta trimitere făcută de prima instanță

la decizia nr. 36/2009.

În cuprinsul cererilor obiect al dosarului

în care s-a pronunțat sentința penală nr. 450/2010 revizuientul a arătat că numitul

R.D. l-a amenințat pentru a declara că cel dintâi este autorul faptei, iar la spital

i-a cerut să declare că fapta a fost comisă de numiții U.G. și C.I. (solicitând

a fi reaudiat numitul R.D.).

Față de cele de mai sus, tribunalul a constatat

că o parte din apărările formulate în prezenta cauză au fost invocate și în dosarele

în care s-au pronunțat cele două sentințe penale mai sus menționate (având ca obiect

revizuire) astfel că ele au fost soluționate cu putere de lucru judecat.

Apărările formulate în plus prin care revizuientul

a solicitat a fi audiați numiții U.G. și C.I. și a se solicita condica de intrări-ieșiri

de la Spitalul Municipal Sighetu Marmației se vor respinge, întrucât aceste probe

puteau fi administrate cu ocazia soluționării dosarului de fond, nefiind probe imposibil

de administrat pe parcursul judecării acelui dosar. În consecință, se solicită o

prelungire a probațiunii administrate în cauză pentru fapte deja cunoscute - cerere

care nu a fost primită în acest cadru procesual.

Pentru toate aceste considerente cererile

de revizuire formulate de acesta au fost respinse.

Împotriva mai sus menționatei sentințe

a declarat apel în termenul legal condamnatul revizuient C.G.

solicitând instanței de control judiciar

să dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată deoarece nu au

fost efectuate nici un fel de cercetări de către procurori care s-au limitat a se

reține că aceasta este a patra cerere de revizuire formulată de către condamnat.

Prin decizia penală nr. XX pronunțată de

Curtea de Apel (...) s-a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul revizuient

C.G., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 248

din 4 mai 2012 a Tribunalului Maramureș.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj

- suma de 200 RON onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului

Justiției, pentru avocat P.A.

A fost obligat condamnatul să plătească

în favoarea statului suma de 350 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând

onorar avocațial.

Analizând apelul promovat, din prisma motivelor

invocate, a probatoriului administrat și a disp. art. 371 și urm. C. proc. pen.,

Curtea de Apel a constatat că acesta este nefondat.

S-a arătat că instanța fondului a constatat

în mod legal și temeinic că revizuientul condamnat C.G. prin numeroase cereri formulate

la diferite instituții ale statului a solicitat revizuirea sentinței penale nr.

291 din 28 mai 2009 a Tribunalului Maramureș deoarece nu el este autorul infracțiunii

de omor reținută în sarcina sa, ci o altă persoană.

În susținerea cererii sale de revizuire

condamnatul a solicitat audierea numiților R.T.D., presupusul autor al infracțiunii

de omor, U.G. și C.I., precum și întocmirea unei adrese către Spitalul Municipiul

Sighetu Marmației care să răspundă la întrebarea dacă a fost vizitat în timpul internării

sale în această unitate spitalicească de către numitul R.T.D.

S-a arătat că atât procurorul care a fost

investit cu analizarea cererii de revizuire, cât și instanța ierarhic inferioară

au stabilit în mod legal și temeinic că apărările formulate de către condamnat în

prezenta cerere de revizuire au fost formulate și în fața instanțelor ce au fost

investite cu soluționarea fondului cauzei și a căilor de atac aferente.

Pe de altă parte, s-a mai reținut că aceste

probe solicitate nu îndeplinesc cerințele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., nefiind fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

S-a avut în vedere de asemenea și decizia

în interesul legii LX din 2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile

unite, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la modul de soluționare

a cererii de revizuire în cazul în care motivul invocat nu se încadrează în cazurile

expres și limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen. a stabilit că cererea de revizuire

ce se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. este

inadmisibilă.

S-a mai arătat că revizuientul condamnat

a mai formulat cereri similare ce au fost soluționate prin sentința penală nr. 184

din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Maramureș și prin sentința penală nr. 450 din

23 noiembrie 2010 a aceleiași instanțe.

Prin decizia 36 din 14 decembrie 2009 a

secțiilor unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție  s-a dispus că cererile repetate

de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoane, temei legal,

motive și apărări.

S-a arătat că apelul declarat de către

condamnatul revizuient C.G. este nefondat, în mod corect fiind respinse cererile

de revizuire formulate de acesta.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs revizuientul, arătând că în mod greșit i s-a respins cererea de

revizuire a hotărârii de condamnare, întrucât nu este vinovat și face dovada în

acest sens cu probe care nu au fost avute în vedere la judecarea cauzei.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că recursul declarat nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte

sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Motivul constituie cauză de revizuire,

dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii

de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal.

Noi trebuie să fie probele, în accepțiunea

dată de art. 63 C. proc. pen. și nu mijloacele de probă, prin care se administrează

probe deja cunoscute, fiind inadmisibil ca, pe calea extraordinară a revizuirii,

să se obțină o prelungire a probatoriului, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute

și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Prin folosirea căii extraordinare de atac

al revizuirii, se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute

printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță

a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și

adevărul.

În cauză, revizuentul nu a indicat fapte

sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci a solicitat

reluarea judecății și reaudierea martorilor R.D., U.G. și C.l., precum și întocmirea

unei adrese către Spitalul Municipiului Sighetu Marmației care să răspundă la întrebarea

dacă a fost vizitat în timpul internării sale în această unitate spitalicească de

către numitul R.T.D., tinzându-se astfel la o prelungire a probațiunii administrate

în cauză.

Or, existența faptei și a vinovăției inculpatului

a fost constatată de către instanțele care au judecat fondul cauzei, iar condamnarea

revizuentului s-a dispus coroborându-se întregul material probator administrat în

cauză.

Se constată deci, că în speță, nu este

incident cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece

nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi din care să rezulte netemeinicia hotărârii

condamnare.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată

că recursul declarat de revizuient nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligat recurentul revizuient la plata cheltuielilor juficiare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de revizuientul C.I.G. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 4 iulie 2012 a Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei

de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie

1012.