ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2016/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 535 din 25 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3324/83/2008 al Tribunalului Satu-Mare, secția comercială și contencios administrativ, s-a admis excepția insuficienței timbrării și în consecință s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanții B.O., B.A., P.M.M., G.M.D., E. SRL, A.S.S. SATU MARE, C.F.P., C.M.N., S.M.A., S.M.M., G.M.V., G.F., G.R.M., precum și cererea intervenientului în interes propriu C.A.O. împotriva pârâtelor B.L. România SA București și SC K.H. România SRL București. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanții prin acțiunea precizată au solicitat să se constate netransmiterea drepturilor de ipotecă aferente contractului de credit nr. 135/2005 invocat de pârâta SC K.H.

SRL, în patrimoniul acesteia pentru neplata prețului cesiunii în favoarea pârâtei E.B. SA, să se dispună desființarea contractului de cesiune de creanță, a celui de credit și a contractului de garanție accesoriu, ca titluri executori din patrimoniul SC K.H. SRL, constatând că dreptul de creanță și garanție aparține societății bancare, să se constate nulitatea absolută a actelor de adjudecare a imobilelor și să se dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anteriore acesteia și reintrarea imobilelor în patrimoniul reclamanților.

În raport cu aceste capete de cerere și având în vedere că s-a achitat o taxă judiciară fixă, tribunalul în considerarea caracterul evaluabil în bani al petitelor referitoare la constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare și de restabilire a situației anterioare, a stabilit, în sarcina reclamanților obligația achitării taxei judiciare de timbru la valoarea menționată în actele contestate, potrivit art. 2 alin. (1) și alin. (1) 1 din Legea nr. 146/1997, modificată. Ulterior, prima instanță constatând că această obligație nu a fost îndeplinită, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a invocat din oficiu, și a admis excepția insuficienței timbrării a acțiunii înlăturând totodată apărarea reclamantei S.C.

E. S.R.L., referitoare la incidența prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că acțiunea a fost promovată anterior deschiderii procedurii insolvenței față de această societate, iar pe de altă parte, eventuala luare în discuție a beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, nu poate fi extinsă și reclamanților persoane fizice. Apelul declarat de reclamanții a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 19 din 16 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că primele capete de cerere prin care se solicită constarea situației unor contracte sunt în strânsă legătură cu petitele 3-4 care vizează constarea nulității actelor de adjudecare și restabilirea situației anterioare, prin care se urmărește realizarea și nu constarea unui drept, motiv pentru care, taxa judiciară de timbru este datorată la valoare.

De asemenea, s-a înlăturat susținerea privind incidența prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, în considerarea faptului că acțiunea nu a fost formulată de administratorul ori lichidatorul S.C. E. S.R.L, ci de societate prin administratorul statuar, fiind întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, iar procedura insolvenței a fost deschisă ulterior înregistrării acțiunii. Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții B.O., B.A., P.M.M., G.M.D., E. SRL SATU MARE PRIN L.J.C.L.J.S.P.R.L., A.S.S. SATU MARE, C.F.P., C.M.N., S.M.A., S.M.M., G.M.V., G.F., G.R.M., C.A.O. În mod concret, recurenții invocă, faptul că contrar celor reținute prin decizia recurată, acțiunea introductivă are caracterul unei acțiunii în constatare și nu în realizarea dreptului, astfel încât nu se timbrează la valoare, ci cu o sumă fixă stabilită prin lege.

Totodată, în privința reclamantei S.C. E. S.R.L sunt incidente prevederile art. 77 și urm. din Legea nr. 85/2006, cu consecința că este scutită de plata taxei judiciare de timbru. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că în lipsa indicării temeiului de drept, dezvoltarea acestora, face posibilă, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, constată că este nefondat.

Astfel, potrivit art. 6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, sunt considerate evaluabile în bani, cererile pentru restituirea pretențiilor efectuate în temeiul unui act juridic pentru care s-a cerut constatarea nulității, anularea, rezilierea, caz în care capătul principal de cerere va fi supus taxei judiciare de timbru prevăzut la art. 2 alin. (1) și alin. (1) 1 din lege, care se aplică corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial.

În acest context, dat fiind faptul că primele capete de cerere ale acțiunii reclamanților prin care se solicită constatarea situației juridice a contractelor din litigiu sunt în strânsă legătură cu cele prin care se solicită constarea nulității actelor de adjudecare și întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare care au caracter evaluabil, în sensul art. 2 alin. (2) din actul normativ menționat, în mod corect, prin decizia recurată s-a constatat aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale privitoare la taxele judiciare de timbru, în sensul stabiliri lor la valoare. În consecință, în raport de finalitatea urmărită, respectiv, restabilirea situației anterioare, în sensul redobândirii proprietății asupra imobilelor ca urmare a constatării nulității absolută a contractului din litigiu, în mod evident, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., acțiunea fiind corect calificată de instanțele anterioare ca fiind o acțiune în realizare, evaluabilă în bani. Referitor la incidența prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, se va reține că textul legal vizează acțiunile introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar, în aplicarea dispozițiilor acestei legi, pentru recuperarea creanțelor, ipoteze ce nu se regăsesc în speță, în condițiile în care S.C. E. S.R.L a promovat acțiunea întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, prin administratorul statuar, procedura insolvenței s-a deschis ulterior, astfel încât nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru, sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 fiind corect aplicată și în această privință.

În consecință, recursul reclamantei este nefondat și va fi respins, ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenții, vor fi obligați în solidar și la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC K.H. România SRL București, în sumă de 4.000 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții B.O., B.A., P.M.M., G.M.D., E. SRL SATU MARE PRIN L.J.C.L.J.S.P.R.L., A.S.S. SATU MARE, C.F.P., C.M.N., S.M.A., S.M.M., G.M.V., G.F., G.R.M., C.A.O. împotriva deciziei nr. 19/C/2010-A din 16 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenții, în solidar, la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC

K.H. ROMÂNIA SRL BUCUREȘTI.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.