ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2016/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 535 din 25 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3324/83/2008

al Tribunalului Satu-Mare, secția comercială și contencios administrativ, s-a

admis excepția insuficienței timbrării și în consecință s-a anulat ca

insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanții B.O., B.A., P.M.M., G.M.D.,

E. SRL, A.S.S. SATU MARE, C.F.P., C.M.N., S.M.A., S.M.M., G.M.V., G.F., G.R.M.,

precum și cererea intervenientului în interes propriu C.A.O. împotriva

pârâtelor B.L. România SA București și SC K.H. România SRL București.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că reclamanții

prin acțiunea precizată au solicitat să se constate netransmiterea drepturilor

de ipotecă aferente contractului de credit nr. 135/2005 invocat de pârâta SC K.H.

SRL, în patrimoniul acesteia pentru neplata prețului cesiunii în favoarea

pârâtei E.B. SA, să se dispună desființarea contractului de cesiune de creanță,

a celui de credit și a contractului de garanție accesoriu, ca titluri executori

din patrimoniul SC K.H. SRL, constatând că dreptul de creanță și garanție

aparține societății bancare, să se constate nulitatea absolută a actelor de

adjudecare a imobilelor și să se dispună întoarcerea executării silite prin

restabilirea situației anteriore acesteia și reintrarea imobilelor în

patrimoniul reclamanților.

În

raport cu aceste capete de cerere și având în vedere că s-a achitat o taxă

judiciară fixă, tribunalul în considerarea caracterul evaluabil în bani al petitelor

referitoare la constatarea nulității absolute a actelor de adjudecare și de

restabilire a situației anterioare, a stabilit, în sarcina reclamanților

obligația achitării taxei judiciare de timbru la valoarea menționată în actele

contestate, potrivit art. 2 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 146/1997,

modificată.

Ulterior,

prima instanță constatând că această obligație nu a fost îndeplinită, în

temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a invocat din oficiu, și a admis

excepția insuficienței timbrării a acțiunii înlăturând totodată apărarea reclamantei

S.C. E. S.R.L., referitoare la incidența prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006,

cu motivarea că acțiunea a fost promovată anterior deschiderii procedurii

insolvenței față de această societate, iar pe de altă parte, eventuala luare în

discuție a beneficiului scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, nu

poate fi extinsă și reclamanților persoane fizice.

Apelul

declarat de reclamanții a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 19 din 16

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că primele capete de cerere

prin care se solicită constarea situației unor contracte sunt în strânsă

legătură cu petitele 3-4 care vizează constarea nulității actelor de adjudecare

și restabilirea situației anterioare, prin care se urmărește realizarea și nu

constarea unui drept, motiv pentru care, taxa judiciară de timbru este datorată

la valoare.

De

asemenea, s-a înlăturat susținerea privind incidența prevederilor art. 77 din

Legea nr. 85/2006, în considerarea faptului că acțiunea nu a fost formulată de

administratorul ori lichidatorul S.C. E. S.R.L, ci de societate prin

administratorul statuar, fiind întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, iar

procedura insolvenței a fost deschisă ulterior înregistrării acțiunii.

Împotriva

acestei decizii au formulat recurs reclamanții B.O., B.A., P.M.M., G.M.D., E. SRL

SATU MARE PRIN L.J.C.L.J.S.P.R.L., A.S.S. SATU MARE, C.F.P., C.M.N., S.M.A., S.M.M.,

G.M.V., G.F., G.R.M., C.A.O.

În

mod concret, recurenții invocă, faptul că contrar celor reținute prin decizia

recurată, acțiunea introductivă are caracterul unei acțiunii în constatare și

nu în realizarea dreptului, astfel încât nu se timbrează la valoare, ci cu o

sumă fixă stabilită prin lege.

Totodată,

în privința reclamantei S.C. E. S.R.L sunt incidente prevederile art. 77 și urm.

din Legea nr. 85/2006, cu consecința că este scutită de plata taxei judiciare

de timbru.

Analizând

recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că în lipsa

indicării temeiului de drept, dezvoltarea acestora, face posibilă, cu aplicarea

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., Curtea, constată că este nefondat.

Astfel,

potrivit art. 6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997,

sunt considerate evaluabile în bani, cererile pentru restituirea pretențiilor

efectuate în temeiul unui act juridic pentru care s-a cerut constatarea

nulității, anularea, rezilierea, caz în care capătul principal de cerere va fi

supus taxei judiciare de timbru prevăzut la art. 2 alin. (1) și alin. (1)

1

din lege, care se aplică corespunzător și cererilor privind declararea

nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial.

În

acest context, dat fiind faptul că primele capete de cerere ale acțiunii

reclamanților prin care se solicită constatarea situației juridice a

contractelor din litigiu sunt în strânsă legătură cu cele prin care se solicită

constarea nulității actelor de adjudecare și întoarcerea executării silite prin

restabilirea situației anterioare care au caracter evaluabil, în sensul art. 2

alin. (2) din actul normativ menționat, în mod corect, prin decizia recurată

s-a constatat aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale privitoare la taxele

judiciare de timbru, în sensul stabiliri lor la valoare.

În

consecință, în raport de finalitatea urmărită, respectiv, restabilirea

situației anterioare, în sensul redobândirii proprietății asupra imobilelor ca

urmare a constatării nulității absolută a contractului din litigiu, în mod

evident, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ.,

acțiunea fiind corect calificată de instanțele anterioare ca fiind o acțiune în

realizare, evaluabilă în bani.

Referitor

la incidența prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, se va reține că textul

legal vizează acțiunile introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar,

în aplicarea dispozițiilor acestei legi, pentru recuperarea creanțelor, ipoteze

ce nu se regăsesc în speță, în condițiile în care S.C. E. S.R.L a promovat

acțiunea întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, prin administratorul

statuar, procedura insolvenței s-a deschis ulterior, astfel încât nu este

scutită de plata taxei judiciare de timbru, sancțiunea prevăzută de art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 fiind corect aplicată și în această privință.

În

consecință, recursul reclamantei este nefondat și va fi respins, ca atare, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar în temeiul

art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, recurenții, vor fi obligați

în solidar și la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC K.H. România

SRL București, în sumă de 4.000 lei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții B.O., B.A., P.M.M., G.M.D., E. SRL SATU MARE PRIN L.J.C.L.J.S.P.R.L.,

A.S.S. SATU MARE, C.F.P., C.M.N., S.M.A., S.M.M., G.M.V., G.F., G.R.M., C.A.O.

împotriva deciziei nr. 19/C/2010-A din 16 februarie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenții, în solidar, la plata

sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC

K.H. ROMÂNIA SRL BUCUREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2010.