ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 21 noiembrie 2007, reclamantul C.J.G. a chemat în judecată M. Giurgiu

prin P., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună

întoarcerea executării pentru suma de

885.000

ron

încasată de pârât în baza

sentinței comerciale nr. 120 din 14 noiembrie 2003

a Curții de Apel

București.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, prin sentința comercială nr. 120 din 14 noiembrie 2003,

a fost obligat la plata sumei de 34.409.273 lei

rol

, către pârât și că a efectuat plata sumei de 885.000 lei

ron

din suma la care a fost obligat,

deoarece sentința era executorie.

Ulterior, prin decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2571 din 21 septembrie 2006, secția comercială,

s-a admis recursul declarat de C.J.G., s-a desființat sentința

comercială nr. 120 din 14 noiembrie 2003, s-a

trimis cauza spre rejudecare în primă

instanță secției de contencios

administrativ din cadrul Curții de Apel București.

Titlul

executoriu fiind astfel desființat, reclamantul consideră îndeplinite

condițiile legale pentru

întoarcerea executării, conform art. 4041 C. proc. civ.,

respectiv pentru întoarcerea sumei de 885.000 lei de către pârât, care s-a

îmbogățit astfel fără justă cauză.

În

drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 4042

alin. (3) C. proc. civ.

La

dosar s-au depus în înscrisuri în dovedirea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 16

din 7 februarie 2008 a Tribunalului Giurgiu, s-a admis excepția de necompetență

materială a instanței, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, considerându-se că Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, a desființat titlul executoriu reprezentat de

sentința comercială nr. 120 din 14 noiembrie 2003, constatând că litigiul nu

este de competența instanțelor comerciale.

La Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a format obiectul

dosarului de fată.

La termenul din 24

septembrie 2008, pârâtul M. Giurgiu prin primar, a invocat excepția

prematurității acțiunii, deoarece nu s-a soluționat fondul cauzei.

Judecând în fond pricina în

primă instanță, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2616 din 8 octombrie 2008, a

respins excepția prematurității, a admis acțiunea, a dispus întoarcerea

executării și a obligat pârâtul la plata sumei de 885.000 lei și la plata

dobânzii legale aferente acestei sume, de la data de 21 septembrie 2006, la

data plății.

Cu privire la excepția

prematurității, instanța a reținut că soluția se impune, deoarece cauza nu a

fost soluționată pe fond, astfel încât nu există un titlu executoriu valabil,

în temeiul căruia să fie îndreptățită executarea.

Pe fondul cauzei, instanța a

apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 404

1

și 404

2

C. proc. civ., deoarece titlul executoriu în baza căruia s-a făcut executarea a

fost desființat și, până la pronunțarea unei noi sentințe, care să constituie

titlul executoriu distinct, reclamantul este îndreptățit la întoarcerea

executării și la repunerea în situația anterioară.

Împotriva susmenționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.G. prin P., recurs pe

care, însă, nu l-a timbrat.

În acest sens, din analiza

actelor dosarului, se constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală

de plată a taxei de timbru până la primul termen de judecată stabilit, deși a

fost citată cu mențiunea timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în

sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

În consecință, având în

vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 lit. m) și

ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum și pe cele ale art. 1 alin.

(1) din O.G. nr. 32/1995, potrivit cărora sunt supuse taxelor de timbru și

căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, taxe care se plătesc

anticipat, urmează ca, pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de

timbru până la termenul stabilit, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și al art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul declarat în cauză să fie

anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de pârâtul M.G. prin P. împotriva sentinței civile nr. 2616 din 8 octombrie

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2009.