ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3024/2009

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2007

reclamanta C.N.H. SA, Petroșani, cheamă în judecată pe pârâta SC

G.I. SA, Petroșani, solicitând instanței ca prin sentința ce se

va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 339.450 lei

reprezentând contravaloarea a 73 bucăți bloc distribuitor cu

reținerea presiunii tip BD 2/5, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea de

acțiune, depusă la termenul din 26 martie 2008, reclamanta

stabilește caracterul acțiunii sale ca fiind răspundere pentru

vicii ascunse ale lucrului vândut potrivit art. 1352 – art. 1356 C. civ.

Prin sentința nr. 2957/CA

din 8 octombrie 2008 Tribunalul Hunedoara, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, respinge acțiunea reclamantei,

cu 2.380 lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia, reținând

că acțiunea este prescrisă întrucât, prin raportare la termenul

de 6 luni prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la

acțiune fiind născut la 7 mai 2007, când reclamanta a constatat

existența viciilor ascunse, introducerea acțiunii la 19 decembrie

2007 s-a făcut după expirarea menționatului termen.

Apelul declarat de apelanta

reclamantă împotriva sentinței primei instanțe este respins prin

decizia comercială nr. 17/A din 4 martie 2009 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială, care reține, dând efect clauzelor art.

17 din contractul încheiat între părți, că, invocând

neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de înlocuire a

blocurilor defecte în termen de 7 zile de la notificarea din 7 mai 2007,

apelanta avea dreptul de a remedia pe riscul și spezele pârâtei

defecțiunile constatate la piesele cu privire la care a invocat vicii

ascunse, și că, fără a dovedi nici că pârâta a ascuns

viciile cu viclenie, propria neglijență a reclamantei în

valorificarea unui drept recunoscut de lege nu poate fi opusă pârâtei spre

a obține un câștig legal și temeinic.

Împotriva deciziei de mai

sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea

recursului său recurenta critică instanța de apel pentru

greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 din Decretul nr. 167/1958

față de prevederile art. 17.2 alin. (1) din contractul de

prestări servicii din 22 aprilie 2006 dintre părți, care

menționează că perioada de garanție acordată de pârâta

intimată este de minim 12 luni de la livrare și recepția

produselor la subunitatea beneficiară – E.M. Paroșeni, această

perioadă expirând la 31 iulie 2007, astfel că în mod neîntemeiat a

reținut instanța criticată că termenul de prescripție

curge de la data de 7 mai 2007, făcând o greșită aplicare

și dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 și

reținând eronat că dreptul la acțiunea în cauză fusese

prescris, anterior datei formulării cererii introductive, la 19 decembrie

2007.

Recurenta

reproșează instanței de apel, care a confirmat eronat

soluția primei instanțe, și reținerea incorectă a

situației celor 73 bucăți bloc distribuitor cu reținerea

presiunii tip BD 2/5, livrate până la 31 iulie 2006, care, la data de 5

iulie 2007, considerată neîntemeiat de instanță ca moment al

nașterii dreptului la acțiune pentru viciile ascunse al respectivelor

produse, se aflau 71 bucăți la pârâta intimată, spre a fi

reparate și alte două bucăți urmau a-i fi deasemeni

returnate tot pentru defecțiuni.

În opinia recurentei,

reținând ca întemeiată excepția prescripției dreptului la

acțiune al reclamantei instanțele au făcut o greșită

aplicare și a art. 969 și art. 970 C. civ., neluând în considerare

clauzele contractuale convenite de părți, ca și

dispozițiile art. 1352 – art. 1356 C. civ., care obligă pe

vânzător să răspundă pentru viciile ascunse ale lucrului

vândut, pronunțând, astfel, hotărâri nelegale și netemeinice.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului

ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Examinând recursul

reclamantei prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată

că acesta este fondat.

În acest sens, se

constată că sunt fundamentate criticile recurentei cu privire la

greșita aplicare de către instanța de apel, care confirmă soluția

instanței de fond, a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958,

instanța reținând neîntemeiat că dreptul la acțiunea de

față al reclamantei recurente este prescris.

Dacă instanțele de

fond și de apel au reținut corect că dreptul la acțiune

privitoare la viciile ascunse ale bunurilor transmise reclamantei recurente se

prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, întrucât nu s-a dovedit de

către reclamantă că viciile ar fi fost ascunse cu viclenie,

așa cum prevăd dispozițiile art. 5 din Decretul nr. 167/1958,

instanțele menționate au făcut însă o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) ale aceluiași act

normativ, neluând în considerare că prescripția dreptului la

acțiune privind viciile ascunse ale lucrului transmis începe să

curgă de la data descoperirii viciilor, dar nu înainte de a se fi împlinit

termenul de garanție convențional, care, în speță, este de

12 luni, așa cum se prevede în art. 17.2 alin. (1) din contractul de

furnizare de produse din 22 februarie 2006 încheiat de părțile în litigiul

de față, conform căruia „perioada de garanție acordată

produselor este cea solicitată de achizitor în descrierea produsului din S.E.A.P.”,

respectiv de minim 12 luni de la livrare și recepția produselor la

subunitatea beneficiară – E.M. Paroșeni.

Cum livrarea produselor în

discuție s-a realizat până la 31 iulie 2006, acestea având numeroase

deficiențe ce s-a încercat a fi remediate de către furnizor, termenul

de prescripție pentru viciile ascunse ale respectivelor bunuri curge de la

descoperirea acelor vicii, dar după împlinirea termenului de garanție

de minim 12 luni, respectiv de la 31 iulie 2007 și nu de la data de 7 mai

2007 când 71 de bucăți se aflau încă în reparații,

efectuate în cadrul perioadei de garanție.

Față de data

împlinirii termenului de garanție la 31 iulie 2007, introducere la 19

decembrie 2007 a acțiunii reclamantei recurente privind răspunderea

pârâtei intimate pentru viciile ascunse ale bunurilor livrate s-a făcut

înainte de împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 5 din

Decretul nr. 167/1958, astfel că în mod netemeinic și nelegal

instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond,

reținând eronat că dreptul la acțiune al reclamantei fusese

prescris, recursul recurentei împotriva deciziei instanței de control

judiciar urmând a fi admis.

Cum atât instanța de

apel, cât și instanța de fond au pronunțat hotărârile pe

baza admiterii excepției prescripției extinctive fără a

intra în cercetarea fondului, respectivele hotărâri urmează a fi

casate.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul recurentei reclamante

împotriva deciziei instanței de apel, netemeinică și

nelegală, urmează a fi admis, iar decizia recurată și

sentința primei instanțe, apelată, urmează a fi casate, iar

cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.N.H. SA Petroșani, împotriva deciziei nr. 17/A/2009 din 4

martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Casează decizia

recurată și sentința nr. 2957/CA din 8 octombrie 2008, pronunțată

de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios

administrativ, și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.