ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3024/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2007 reclamanta C.N.H. SA, Petroșani, cheamă în judecată pe pârâta SC G.I. SA, Petroșani, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 339.450 lei reprezentând contravaloarea a 73 bucăți bloc distribuitor cu reținerea presiunii tip BD 2/5, cu cheltuieli de judecată. Prin precizarea de acțiune, depusă la termenul din 26 martie 2008, reclamanta stabilește caracterul acțiunii sale ca fiind răspundere pentru vicii ascunse ale lucrului vândut potrivit art. 1352 – art. 1356 C. civ.

Prin sentința nr. 2957/CA din 8 octombrie 2008 Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, respinge acțiunea reclamantei, cu 2.380 lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia, reținând că acțiunea este prescrisă întrucât, prin raportare la termenul de 6 luni prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune fiind născut la 7 mai 2007, când reclamanta a constatat existența viciilor ascunse, introducerea acțiunii la 19 decembrie 2007 s-a făcut după expirarea menționatului termen.

Apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței primei instanțe este respins prin decizia comercială nr. 17/A din 4 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, care reține, dând efect clauzelor art. 17 din contractul încheiat între părți, că, invocând neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de înlocuire a blocurilor defecte în termen de 7 zile de la notificarea din 7 mai 2007, apelanta avea dreptul de a remedia pe riscul și spezele pârâtei defecțiunile constatate la piesele cu privire la care a invocat vicii ascunse, și că, fără a dovedi nici că pârâta a ascuns viciile cu viclenie, propria neglijență a reclamantei în valorificarea unui drept recunoscut de lege nu poate fi opusă pârâtei spre a obține un câștig legal și temeinic.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. În susținerea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 din Decretul nr. 167/1958 față de prevederile art. 17.2 alin. (1) din contractul de prestări servicii din 22 aprilie 2006 dintre părți, care menționează că perioada de garanție acordată de pârâta intimată este de minim 12 luni de la livrare și recepția produselor la subunitatea beneficiară – E.M.

Paroșeni, această perioadă expirând la 31 iulie 2007, astfel că în mod neîntemeiat a reținut instanța criticată că termenul de prescripție curge de la data de 7 mai 2007, făcând o greșită aplicare și dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 și reținând eronat că dreptul la acțiunea în cauză fusese prescris, anterior datei formulării cererii introductive, la 19 decembrie 2007. Recurenta reproșează instanței de apel, care a confirmat eronat soluția primei instanțe, și reținerea incorectă a situației celor 73 bucăți bloc distribuitor cu reținerea presiunii tip BD 2/5, livrate până la 31 iulie 2006, care, la data de 5 iulie 2007, considerată neîntemeiat de instanță ca moment al nașterii dreptului la acțiune pentru viciile ascunse al respectivelor produse, se aflau 71 bucăți la pârâta intimată, spre a fi reparate și alte două bucăți urmau a-i fi deasemeni returnate tot pentru defecțiuni.

În opinia recurentei, reținând ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei instanțele au făcut o greșită aplicare și a art. 969 și art. 970 C. civ., neluând în considerare clauzele contractuale convenite de părți, ca și dispozițiile art. 1352 – art. 1356 C. civ., care obligă pe vânzător să răspundă pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, pronunțând, astfel, hotărâri nelegale și netemeinice. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Examinând recursul reclamantei prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că acesta este fondat. În acest sens, se constată că sunt fundamentate criticile recurentei cu privire la greșita aplicare de către instanța de apel, care confirmă soluția instanței de fond, a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, instanța reținând neîntemeiat că dreptul la acțiunea de față al reclamantei recurente este prescris.

Dacă instanțele de fond și de apel au reținut corect că dreptul la acțiune privitoare la viciile ascunse ale bunurilor transmise reclamantei recurente se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, întrucât nu s-a dovedit de către reclamantă că viciile ar fi fost ascunse cu viclenie, așa cum prevăd dispozițiile art. 5 din Decretul nr. 167/1958, instanțele menționate au făcut însă o greșită aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (3) ale aceluiași act normativ, neluând în considerare că prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale lucrului transmis începe să curgă de la data descoperirii viciilor, dar nu înainte de a se fi împlinit termenul de garanție convențional, care, în speță, este de 12 luni, așa cum se prevede în art. 17.2 alin. (1) din contractul de furnizare de produse din 22 februarie 2006 încheiat de părțile în litigiul de față, conform căruia „perioada de garanție acordată produselor este cea solicitată de achizitor în descrierea produsului din S.E.A.P.”, respectiv de minim 12 luni de la livrare și recepția produselor la subunitatea beneficiară – E.M.

Paroșeni. Cum livrarea produselor în discuție s-a realizat până la 31 iulie 2006, acestea având numeroase deficiențe ce s-a încercat a fi remediate de către furnizor, termenul de prescripție pentru viciile ascunse ale respectivelor bunuri curge de la descoperirea acelor vicii, dar după împlinirea termenului de garanție de minim 12 luni, respectiv de la 31 iulie 2007 și nu de la data de 7 mai 2007 când 71 de bucăți se aflau încă în reparații, efectuate în cadrul perioadei de garanție.

Față de data împlinirii termenului de garanție la 31 iulie 2007, introducere la 19 decembrie 2007 a acțiunii reclamantei recurente privind răspunderea pârâtei intimate pentru viciile ascunse ale bunurilor livrate s-a făcut înainte de împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958, astfel că în mod netemeinic și nelegal instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond, reținând eronat că dreptul la acțiune al reclamantei fusese prescris, recursul recurentei împotriva deciziei instanței de control judiciar urmând a fi admis. Cum atât instanța de apel, cât și instanța de fond au pronunțat hotărârile pe baza admiterii excepției prescripției extinctive fără a intra în cercetarea fondului, respectivele hotărâri urmează a fi casate.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul recurentei reclamante împotriva deciziei instanței de apel, netemeinică și nelegală, urmează a fi admis, iar decizia recurată și sentința primei instanțe, apelată, urmează a fi casate, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA Petroșani, împotriva deciziei nr. 17/A/2009 din 4 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Casează decizia recurată și sentința nr. 2957/CA din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.