ÎCCJ, decizie (scj.ro #83183)

Contract de vânzare-cumpărare. Vicii ascunse. Prescripție extinctivă. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție. Cuprins pe materii : Drept comercial. Prescripție extinctivă. Index alfabetic : prescripție extinctivă - contract vânzare-cumpărare - excepție - termen de garanție - vicii ascunse Decretul nr.167/1958, art.5, art.11 alin.3 Prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale lucrului transmis începe să curgă de la data descoperirii viciilor, dar nu înainte de a se fi împlinit termenul de garanție convențional stabilit de părțile contractante. Secția comercială, Decizia nr.3024 din 19 noiembrie 2009 Reclamanta Compania Națională a Huilei SA Petroșani a chemat în judecată pe pârâta S.C.

G.I. SA Petroșani, solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 339.450 lei reprezentând contravaloarea a 73 bucăți bloc distribuitor cu reținerea presiunii tip BD 2/5. Prin precizarea de acțiune, depusă la termenul din 26 martie 2008, reclamanta a stabilit caracterul acțiunii sale ca fiind răspundere pentru vicii ascunse ale lucrului vândut potrivit art.1352- 1356 C . civ. Prin sentința nr.2957/CA/8 octombrie 2008, Tribunalul Hunedoara, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei, reținând că acțiunea este prescrisă întrucât, prin raportare la termenul de 6 luni prevăzut de art.5 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune fiind născut la 7 mai 2007, când reclamanta a constatat existența viciilor ascunse, introducerea acțiunii la 19 decembrie 2007 s-a făcut după expirarea menționatului termen.

Apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia comercială nr.17/A/4 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția comercială. Aceasta a reținut, dând efect clauzelor art.17.1-5 din contractul nr.24/2006 încheiat între părți, că, invocând neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de înlocuire a blocurilor defecte în termen de 7 zile de la notificarea din 7 mai 2007, apelanta avea dreptul de a remedia pe riscul și spezele pârâtei defecțiunile constatate la piesele cu privire la care a invocat vicii ascunse, și că, fără a dovedi nici că pârâta a ascuns viciile cu viclenie, propria neglijență a reclamantei în valorificarea unui drept recunoscut de lege nu poate fi opusă pârâtei spre a obține un câștig legal și temeinic.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta a declarat recurs cu invocarea art.304 pct.9 C. proc. civ.

Recurenta a criticat decizia instanței de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art.5 din Decretul nr.167/1958 față de prevederile art.17.2 alin.1 din contractul de prestări servicii nr.24 APSP/2006 dintre părți, care menționează că perioada de garanție acordată de pârâta intimată este de minim 12 luni de la livrare și recepția produselor la subunitatea beneficiară – EM Paroșeni, această perioadă expirând la 31 iulie 2007, astfel că în mod neîntemeiat a reținut instanța criticată că termenul de prescripție curge de la data de 7 mai 2007, făcând o greșită aplicare și dispozițiilor art.11 alin.3 din Decretul nr.167/1958 și reținând eronat că dreptul la acțiunea în cauză fusese prescris, anterior datei formulării cererii introductive, la 19 decembrie 2007. Recurenta a mai reproșat instanței de apel și reținerea incorectă a situației celor 73 bucăți bloc distribuitor cu reținerea presiunii tip BD 2/5, livrate până la 31 iulie 2006, care, la data de 5 iulie 2007, considerată neîntemeiat de instanță ca moment al nașterii dreptului la acțiune pentru viciile ascunse al respectivelor produse, se aflau 71 bucăți la pârâta intimată, spre a fi reparate și alte două bucăți urmau a-i fi de asemenea returnate tot pentru defecțiuni.

În opinia recurentei, reținând ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei instanțele au făcut o greșită aplicare și a art.969 și 970 C . civ., neluând în considerare clauzele contractuale convenite de părți, ca și dispozițiile art.1352- 1356 C . civ., care obligă pe vânzător să răspundă pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, pronunțând, astfel, hotărâri nelegale și netemeinice. Recursul reclamantei este fondat. În acest sens, s-a constatat că sunt fundamentate criticile recurentei cu privire la greșita aplicare de către instanța de apel, care confirmă soluția instanței de fond, a dispozițiilor Decretului nr.167/1958, instanța reținând neîntemeiat că dreptul la acțiunea de față al reclamantei recurente este prescris.

Dacă instanțele de fond și de apel au reținut corect că dreptul la acțiunea privitoare la viciile ascunse ale bunurilor transmise reclamantei recurente se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, întrucât nu s-a dovedit de către reclamantă că viciile ar fi fost ascunse cu viclenie, așa cum prevăd dispozițiile art.5 din Decretul nr.167/1958, instanțele menționate au făcut însă o greșită aplicare a dispozițiilor art.11 alin.3 ale aceluiași act normativ, neluând în considerare că prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale lucrului transmis începe să curgă de la data descoperirii viciilor, dar nu înainte de a se fi împlinit termenul de garanție convențional, care, în speță, este de 12 luni, așa cum se prevede în art.17.2 (1) din contractul de furnizare de produse nr.24 AASP din 22 februarie 2006 încheiat de părțile din litigiu, conform căruia „perioada de garanție acordată produselor este cea solicitată de achizitor în descrierea produsului din SEAP”, respectiv de minim 12 luni de la livrare și recepția produselor la subunitatea beneficiară – EM Paroșeni.

Cum livrarea produselor în discuție s-a realizat până la 31 iulie 2006, acestea având numeroase deficiențe, ce s-a încercat a fi remediate de către furnizor, termenul de prescripție pentru viciile ascunse ale respectivelor bunuri curge de la descoperirea acelor vicii, dar după împlinirea termenului de garanție de minim 12 luni, respectiv de la 31 iulie 2007 și nu de la data de 7 mai 2007 când 71 de bucăți se aflau încă în reparații, efectuate în cadrul perioadei de garanție.

Față de data împlinirii termenului de garanție la 31 iulie 2007, introducerea la 19 decembrie 2007 a acțiunii reclamantei recurente privind răspunderea pârâtei intimate pentru viciile ascunse ale bunurilor livrate s-a făcut înainte de împlinirea termenului de prescripție prevăzut de art.5 din Decretul nr.167/1958, astfel că în mod netemeinic și nelegal instanța de apel a confirmat soluția instanței de fond, reținând eronat că dreptul la acțiune al reclamantei fusese prescris, recursul recurentei împotriva deciziei instanței de control judiciar fiind admis. Cum atât instanța de apel, cât și instanța de fond au pronunțat hotărârile pe baza admiterii excepției prescripției extinctive fără a intra în cercetarea fondului, respectivele hotărâri au fost casate.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 C . proc. civ., recursul recurentei reclamante împotriva deciziei instanței de apel, netemeinică și nelegală, a fost admis, iar decizia recurată și sentința primei instanțe, apelată, au fost casate, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.