ÎCCJ, decizie (scj.ro #83183)

Contract

de vânzare-cumpărare. Vicii ascunse. Prescripție extinctivă.

Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție.

Cuprins pe materii

: Drept comercial. Prescripție extinctivă.

Index alfabetic :

prescripție extinctivă

- contract vânzare-cumpărare

- excepție

- termen de garanție

- vicii ascunse

Decretul

nr.167/1958, art.5, art.11 alin.3

Prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale

lucrului transmis începe să curgă de la data descoperirii viciilor,

dar nu înainte de a se fi împlinit termenul de garanție convențional

stabilit de părțile contractante.

Secția

comercială, Decizia nr.3024 din 19 noiembrie

2009

Reclamanta

Compania Națională a Huilei SA Petroșani a chemat în

judecată pe pârâta S.C. G.I. SA Petroșani, solicitând instanței

să oblige pârâta la plata sumei de 339.450 lei reprezentând contravaloarea

a 73 bucăți bloc distribuitor cu reținerea presiunii tip BD 2/5.

Prin

precizarea de acțiune, depusă la termenul din 26 martie 2008,

reclamanta a stabilit caracterul acțiunii sale ca fiind răspundere

pentru vicii ascunse ale lucrului vândut potrivit art.1352-

1356 C

. civ.

Prin

sentința nr.2957/CA/8 octombrie 2008, Tribunalul Hunedoara, Secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins

acțiunea reclamantei, reținând că acțiunea este

prescrisă întrucât, prin raportare la termenul de 6 luni prevăzut de

art.5 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune fiind născut la 7

mai 2007, când reclamanta a constatat existența viciilor ascunse,

introducerea acțiunii la 19 decembrie 2007 s-a făcut după

expirarea menționatului termen.

Apelul

declarat de apelanta reclamantă împotriva acestei sentințe a fost

respins prin decizia comercială nr.17/A/4 martie

2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, Secția comercială. Aceasta a

reținut, dând efect clauzelor art.17.1-5 din contractul nr.24/2006

încheiat între părți, că, invocând neîndeplinirea de către

pârâtă a obligației de înlocuire a blocurilor defecte în termen de 7

zile de la notificarea din 7 mai 2007, apelanta avea dreptul de a remedia pe

riscul și spezele pârâtei defecțiunile constatate la piesele cu

privire la care a invocat vicii ascunse, și că, fără a

dovedi nici că pârâta a ascuns viciile cu viclenie, propria

neglijență a reclamantei în valorificarea unui drept recunoscut de

lege nu poate fi opusă pârâtei spre a obține un câștig legal

și temeinic.

Împotriva

deciziei de mai sus reclamanta a declarat recurs cu invocarea art.304 pct.9 C.

proc. civ.

Recurenta

a criticat decizia instanței de apel pentru greșita aplicare a

dispozițiilor art.5 din Decretul nr.167/1958 față de prevederile

art.17.2 alin.1 din contractul de prestări servicii nr.24 APSP/2006 dintre

părți, care menționează că perioada de garanție

acordată de pârâta intimată este de minim 12 luni de la livrare

și recepția produselor la subunitatea beneficiară – EM

Paroșeni, această perioadă expirând la 31 iulie 2007, astfel

că în mod neîntemeiat a reținut instanța criticată că

termenul de prescripție curge de la data de 7 mai 2007, făcând o

greșită aplicare și dispozițiilor art.11 alin.3 din

Decretul nr.167/1958 și reținând eronat că dreptul la

acțiunea în cauză fusese prescris, anterior datei formulării

cererii introductive, la 19 decembrie 2007.

Recurenta

a mai reproșat instanței de apel și reținerea

incorectă a situației celor 73 bucăți bloc distribuitor cu

reținerea presiunii tip BD 2/5, livrate până la 31 iulie 2006, care,

la data de 5 iulie 2007, considerată neîntemeiat de instanță ca

moment al nașterii dreptului la acțiune pentru viciile ascunse al

respectivelor produse, se aflau 71 bucăți la pârâta intimată,

spre a fi reparate și alte două bucăți urmau a-i fi de

asemenea returnate tot pentru defecțiuni.

În

opinia recurentei, reținând ca întemeiată excepția

prescripției dreptului la acțiune al reclamantei instanțele au

făcut o greșită aplicare și a art.969 și

970 C

. civ., neluând în considerare clauzele contractuale convenite de

părți, ca și dispozițiile art.1352-

1356 C

. civ., care obligă pe vânzător să răspundă pentru

viciile ascunse ale lucrului vândut, pronunțând, astfel, hotărâri

nelegale și netemeinice.

Recursul

reclamantei este fondat.

În

acest sens, s-a constatat că sunt fundamentate criticile recurentei cu

privire la greșita aplicare de către instanța de apel, care

confirmă soluția instanței de fond, a dispozițiilor

Decretului nr.167/1958, instanța reținând neîntemeiat că dreptul

la acțiunea de față al reclamantei recurente este prescris.

Dacă

instanțele de fond și de apel au reținut corect că dreptul

la acțiunea privitoare la viciile ascunse ale bunurilor transmise

reclamantei recurente se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni,

întrucât nu s-a dovedit de către reclamantă că viciile ar fi

fost ascunse cu viclenie, așa cum prevăd dispozițiile art.5 din

Decretul nr.167/1958, instanțele menționate au făcut însă o

greșită aplicare a dispozițiilor art.11 alin.3 ale

aceluiași act normativ, neluând în considerare că prescripția

dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale lucrului transmis începe

să curgă de la data descoperirii viciilor, dar nu înainte de a se fi

împlinit termenul de garanție convențional, care, în speță,

este de 12 luni, așa cum se prevede în art.17.2 (1) din contractul de

furnizare de produse nr.24 AASP din 22 februarie 2006 încheiat de părțile

din litigiu, conform căruia „perioada de garanție acordată

produselor este cea solicitată de achizitor în descrierea produsului din

SEAP”, respectiv de minim 12 luni de la livrare și recepția

produselor la subunitatea beneficiară – EM Paroșeni.

Cum

livrarea produselor în discuție s-a realizat până la 31 iulie 2006,

acestea având numeroase deficiențe, ce s-a încercat a fi remediate de

către furnizor, termenul de prescripție pentru viciile ascunse ale

respectivelor bunuri curge de la descoperirea acelor vicii, dar după

împlinirea termenului de garanție de minim 12 luni, respectiv de la 31

iulie 2007 și nu de la data de 7 mai 2007 când 71 de bucăți se

aflau încă în reparații, efectuate în cadrul perioadei de garanție.

Față

de data împlinirii termenului de garanție la 31 iulie 2007, introducerea

la 19 decembrie

2007 a

acțiunii

reclamantei recurente privind răspunderea pârâtei intimate pentru viciile

ascunse ale bunurilor livrate s-a făcut înainte de împlinirea termenului

de prescripție prevăzut de art.5 din Decretul nr.167/1958, astfel

că în mod netemeinic și nelegal instanța de apel a confirmat

soluția instanței de fond, reținând eronat că dreptul la

acțiune al reclamantei fusese prescris, recursul recurentei împotriva

deciziei instanței de control judiciar fiind admis.

Cum

atât instanța de apel, cât și instanța de fond au pronunțat

hotărârile pe baza admiterii excepției prescripției extinctive

fără a intra în cercetarea fondului, respectivele hotărâri au

fost casate.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor

art.312 alin.1 și

3 C

. proc. civ., recursul

recurentei reclamante împotriva deciziei instanței de apel,

netemeinică și nelegală, a fost admis, iar decizia recurată

și sentința primei instanțe, apelată, au fost casate, iar

cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.