ÎCCJ, decizie (scj.ro #83002)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83002) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de vânzare-cumpărare. Vicii ascunse. Termen de garanție
convențională. Momentul de la care începe să curgă termenul
de prescripție
Cuprins
pe materii : Drept comercial. Prescripția extinctivă
Index
alfabetic: acțiune în
rezoluțiune
- contract de vânzare-cumpărare
-
termen prescripție
-
garanție convențională
-
vicii ascunse
Decretul
nr. 167/1958, art. 11 alin. (1)
Conform art. 11 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958,
prescripția privind viciile ascunse începe să curgă de la data
descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la
predarea lucrului sau a lucrării, iar conform alin. (3), prin
dispozițiile acestui articol nu se aduce nicio atingere termenelor de
garanție, legale și convenționale.
Așa fiind, în cazul în care s-a stipulat un termen de
garanție convențională, termenul de prescripție nu începe
să curgă de la data descoperirii viciilor, ci de la data când
expiră perioada de garanție convențională
stabilită
de părțile contractante.
Secția
comercială, Decizia nr. 1663 din 3 mai 2011
Prin sentința nr. 3472 din 1 iunie 2010, Tribunalul
Constanța a respins acțiunea promovată de reclamanta SC I.A. SRL
în contradictor cu pârâta SC D. SRL ca prescrisă, subsecvent admiterii
excepției cu acest obiect invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Judecătorul fondului a reținut în considerentele
sentinței că prin cererea formulată s-a solicitat
rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 6459/2006 în
temeiul căruia pârâta a vândut reclamantei o instalație de frig cu
obligarea montării ei dar că aceasta nu a funcționat la
capacitatea normală și, în urma repetatelor notificări, pârâta
nu a procedat la remedierea defecțiunilor.
Cu privire la excepția prescripției a reținut
caracterul întemeiat al acesteia deoarece potrivit art. 11 alin. (1) și
art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție pentru viciile
ascunse este de 6 luni și acesta curge de la data descoperirii viciilor,
dar nu mai târziu de un an, care este data expirării termenului de garanție
și care este un termen obiectiv spre deosebire de primul termen care este
unul subiectiv. Apreciind că reclamanta a cunoscut despre existența
viciilor la data de 27 februarie 2007, judecătorul fondului a stabilit
că termenul de 6 luni care a început să curgă de la această
dată s-a împlinit la data de 27 august 2007, anterior promovării
acțiunii, la data de 26 septembrie 2009.
Cu privire la somația de plată, admisă printr-o
sentință ulterior anulată prin admiterea contestației la
executare promovată de debitoare, s-a apreciat că aceasta nu are
caracter întreruptiv de prescripție, cum a susținut reclamanta,
nefiind întrunite cerințele art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958.
Curtea de Apel Constanța, Secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,
prin decizia nr. 152 din 10 noiembrie 2010, a respins apelul declarat de reclamantă.
Criticile apelantei cu privire la nereținerea cazurilor de
întrerupere a termenului de prescripție și la perioada de
garanție convențională precum și cele cu privire la temeiul
de drept al acțiunii au fost înlăturate de instanța de apel,
aceasta confirmând legalitatea și temeinicia sentinței.
Instanța de apel a reținut că reclamanta -
apelantă a cunoscut despre existența viciilor la data de 27 februarie
2007, iar termenul de 6 luni s-a împlinit la 27 august 2007 și că
cererea de chemare în judecată despre care apelanta susține că a
întrerupt cursul prescripției s-a introdus ulterior datei de 27 august
2009, la 24 aprilie 2008.
Cu privire la garanția convențională,
instanța de apel a reținut că apelanta nu a precizat temeiul de
drept al efectelor ei iar în ce privește obiectul învestiri, că în
mod corect instanța de fond a examinat prioritar dacă acțiunea a
fost introdusă în termenul de prescripție.
În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta
SC I.A. SRL
pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare a arătat că instanța de apel a ignorat
prevederile art. 70 – 72 C. com. care atrag răspunderea atât pentru
viciile ascunse cât și pentru cele aparente și a aplicat greșit
prevederile art. 11 din Decretul nr. 167/1958, deoarece termenul de
prescripție începe să curgă după împlinirea termenului de
garanție care în cazul de față este de 3 ani, iar nu de 6 luni.
Intimata
SC D. SRL Constanța a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, susținând considerentele deciziei atacate și
arătând că prevederile art. 11 pct. 3 din Decretul nr. 167/1958 nu
trebuie interpretate în sensul că termenul de garanție convențional
se adaugă la cel convențional, ci că se confundă cu acesta
fiind tot de un an.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează:
Cât privește critica referitoare la incidența art. 70 C. com. se constată că recurentul - reclamant se raportează la acest text numai
pentru a invoca răspunderea vânzătorului și pentru vicii
aparente, nu numai pentru vicii ascunse, fără a aminti că
denunțarea acestora trebuie făcută în termen de 2 zile de la
primirea mărfurilor și fără a susține îndeplinirea condiției
pe care acest text o impune în aplicarea sa, aceea ca bunul cumpărat
să provină de pe o altă piață.
În ce privește însă critica momentului de la care
începe să curgă termenul de prescripție în situația în care
legea sau convenția părților stabilește o perioadă de
garanție, aceasta este întemeiată.
Într-adevăr, conform art. 11 alin. (1) din Decretul nr.
167/1958, prescripția privind viciile ascunse începe să curgă de
la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an
de la predarea lucrului sau a lucrării, iar conform alin. (3), prin
dispozițiile acestui articol nu se aduce nicio atingere termenelor de
garanție, legale și convenționale.
Așa fiind, în mod greșit instanța de apel a
socotit că termenul de prescripție începe să curgă de la
data descoperirii viciilor, cu ignorarea perioadei de 12 luni de garanție
convențională și greșit a apreciat că prescripția
s-a împlinit chiar anterior promovării cererii de chemare în judecată
cu privire la care recurenta invocă caracterul întreruptiv de
prescripție, pe care instanța de apel i l-a recunoscut.
Prin urmare, față de faptul că instanța de
apel a recunoscut că cererea de chemare în judecată promovată de
recurent la 24 aprilie 2008 admisă irevocabil la Tribunalul Constanța la 6 mai 2009, are caracter întreruptiv de prescripție și
că această constatare trebuie luată ca atare în calea de atac a
reclamantei, în raport de dispozițiile art. 316 coroborat cu art. 296 teza
a 2-a C. proc. civ., recurentei – reclamante neputându-i-se crea o situație
mai grea decât aceea din hotărârea atacată, reținând însă
modalitatea greșită de calcul a cursului prescripției dreptului
la acțiune operată de instanța de apel, Înalta Curte a constatat
că termenul de prescripție de 6 luni a început să curgă la
data de 2 noiembrie 2007, când a expirat perioada de garanție
convențională și s-ar fi împlinit la 2 mai 2008 dacă n-ar
fi fost întrerupt prin introducerea cererii de chemare în judecată la data
de 24 aprilie 2008, admisă irevocabil la 6 mai 2009, când, conform art. 17
alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, a început să curgă un nou termen
de prescripție de 6 luni care, la data introducerii acțiunii, 26
iunie 2009, nu era împlinit.
Pe de altă parte, chiar dacă recurenta –
reclamantă și-a făcut apărări cu privire la
excepția prescripției pentru vicii ascunse, ceea ce ar presupune o
achiesare la natura defecțiunilor, este de observat că aceasta nu
și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1352 și urm.
C. civ., ci pe art. 1020 C. civ., iar defecțiunile la care referă nu
le-a calificat ca fiind vicii ascunse, acestea putând fi și lipsuri
calitative, situație în care termenul de prescripție nu este de 6
luni, ci cel comun de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958,
situație cu privire la care reclamanta trebuie să facă
precizări în fața instanței de fond.
Așa fiind, Înalta Curte a admis recursul, a casat ambele
hotărâri în raport de dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
și a trimis cauza pentru soluționare pe fond la Tribunalul Constanța.