ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8117/2007

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr.

62 din 03

ianuarie 2005, reclamantele D.M.J. și S.E. au solicitat în

contradictoriu

cu parata Primăria Orașului Breaza anularea dispoziției

nr. 282 din 18 decembrie 2001 si restituirea in natura a terenului in

suprafața de 925 mp situat

in Breaza, cartier Frăsinet, județul Prahova.

În motivarea cererii reclamantele au susținut

ca imobilul in litigiu a fost proprietatea autorului lor, numitul D.C., in baza

actului de

proprietate nr. 1587 din 17

octombrie 1938, imobilul fiind preluat de către stat fără titlu.

Primăria orașului

Breaza, în calitate de pârâtă, a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiata, întrucât reclamantele nu au

făcut dovada

dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.

Tribunalul Prahova, prin sentința

civila nr. 563 din 31 mai 2005, a respins acțiunea reclamantelor ca

neintemeiată, cu motivarea că cele doua chitanțe

depuse de reclamante nu fac dovada dreptului de proprietate, terenul

nefiind identificat. Totodată prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada

preluării

imobilului în litigiu de către stat.

Împotriva

sentinței instanței de fond reclamantele D.M.J. și S.E. au declarat in termen

legal apel, ce a fost respins prin decizia civilă

nr. 993 din 21 septembrie 2005 de către Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă.

Nemulțumite fiind, în

termen legal reclamantele au declarat recurs invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., cauza fiind înregistrata pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, sub nr. 28424/1/2005.

Au

susținut recurentele - reclamante ca instanța de fond nu a dat dovada de

rol activ, însă și-a încălcat chiar

propriile dispoziții care duceau la dezlegarea

pricinii,

fiindu-le încălcat dreptul la apărare.

Prin decizia civilă nr. 6210 din data

de 23 iunie 2006 - Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

reclamantelor, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea

apelului.

La

pronunțarea acestei soluții, instanța supremă a ordonat să se administreze

toate probele necesare soluționării

corecte a cauzei, inclusiv expertiza specialitatea

topografie cadastru pentru identificarea terenului

in litigiu, parata sa depună planul

de parcelare si acte

privind regimul juridic al imobilului iar reclamantele sa depună și alte acte

pentru identificarea imobilului solicitat.

Cauza a

fost reînregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 6819/42/2006

iar prin încheierea de ședința din 24 ianuarie 2007 s-a încuviințat

proba cu î

nscrisuri si expertiza topografie

- cadastru, punându-se in vedere apelantelor -

contestatoare sa depună la dosar acte cu privire la situația juridică a

terenului, extrasul din registrul agricol privind pe D.C. și planul de

parcelare

a zonei.

Primăria Breaza prin adresa aflata la

fila 27 dosar apel a comunicat instanței ca numitul D.C., nu figurează in

registrul agricol in perioada anilor 1956 - 2007 și nu figurează nici in

registrul de cadastru întocmit

in anul 1985

de către O.C.O.T.A. Prahova și nici in harta cadastrala.

În cauză

s-a efectuat expertiza topo dispusa de expert O.D.

Curtea de Apel Ploiești, în apel după

casare, a pronunțat decizia nr. 271 la 30 mai 2007, prin care a fost respinsă

cererea completatoare formulată de apelanta-reclamanta D.M.J. fiind totodată

respins apelul declarat

de reclamantele D.M.J.

și S.E., ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel instanța de

apel a reținut că înscrisurile depuse

de

reclamante nu fac dovada dreptului de proprietate în raport cu dispozițiile

art.

22 din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, iar cu

privire la cererea completatoare formulată la termenul de soluționare pe fond

după casarea apelului, s-a reținut că o astfel de cerere nu este admisibilă în

această fază procesuală.

În contra

acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta D.M.J., invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

critica vizând

următoarele aspecte:

-

instanța de apel în mod greșit a reținut

că înscrisurile depuse de recurenta

reclamantă nu fac dovada

proprietății asupra terenului în litigiu, atâta vreme cât

prin actele depuse s-a făcut dovada că pârâta,

Primăria Orașului Breaza, a vândut în anul 1938 autorului D.C. un teren „loc de

casă", respectiv lotul nr. 227 în suprafață de 925 mp, iar conform art.

1925 C. civ., contractul

era consensual nefiind nevoie de alte

formalități.

-

în mod greșit instanța de apel nu a

procedat la obligarea pârâtei Primăria

Orașului Breaza în

temeiul art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 la măsuri

reparatorii în echivalent, în condițiile în care

prin expertiza efectuată în cauză s-a

stabilit

existența terenului liber - amplasat în noua vatră a satului Frăsinet, comuna

Breaza.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în

raport de criticile formulate,

Curtea

constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele

ce

succed.

Din întreg materialul probator rezultă că

reclamantele, in dovedirea acțiunii au depus la dosar adresa emisa la data de 4

octombrie 1938 de către

Primăria Comunei

Breaza de Sus din care rezulta ca s-a aprobat vânzarea către

autorul

reclamantelor, numitul D.C. a lotului de casa cu nr. 227 in suprafața de 925 mp

și doua chitanțe din care rezultă că s-a achitat suma de 5125 lei, ca preț al

lotului nr. 227 (chitanța nr. 5 din 3 noiembrie

1938) și suma de 60 lei pentru măsurarea terenului si întocmirea

schiței de plan (chitanța nr. 22 din 30 decembrie 1938).

Or, aceste

înscrisuri nu pot fi reținute ca dovadă a dreptului de proprietate, astfel cum

bine au reținut instanțele de fond și apel, la dosar nefiind depus un act

de vânzare-cumpărare privind terenul in litigiu, sau un alt act juridic

cu efect translativ de proprietate sau orice alt titlu de proprietate, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

De asemeni, s-a constatat ca registrele

agricole, registrele cadastrale și

planurile

cadastrale existente la Primăria Breaza nu conțin elemente sau înscrisuri

din

care sa rezulte ca D.C. deține teren in orașul Breaza și nici

faptul că reclamantele ori intimata Primăria Breaza,

nu dețin la rândul lor planul

parcelar

prin care se definesc și se stabilește amplasamentul loturilor ce formează

„noua

vatra de sat" a satului Frăsinet.

Mai mult, instanța și-a exercitat rolul activ

în sensul că a pus în vedere reclamantelor sa depună la dosar acte cu privire

la situația juridica a terenului, extrasul din registrul agricol privind pe D.C.

(autorul acestora)

și planul de parcelare a

zonei, astfel cum a ordonat instanța supremă, însă nu a fost

depus nici unul

din înscrisurile solicitate.

În fine,

și prin răspunsul la adresa instanței de apel prin care s-a solicitat

Primăriei Breaza să fie înaintat extrasul

din registrul agricol privind pe autorul

apelantelor

referitor la situația juridica a terenului in litigiu, s-a comunicat ca

numitul D.C., nu figurează in registrul agricol

in perioada anilor 1956-2007, nu figurează in registrul de cadastru, întocmit

in anul 1985 de către

O.C.O.T.A. Prahova și nici in harta cadastrala.

Pentru toate cele de mai sus rezultă cu

certitudine că reclamantele într-adevăr nu au făcut dovada dreptului de

proprietate asupra imobilului în litigiu,

astfel

cum prevăd dispozițiile legale în materie, motiv pentru care conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat

de contestatoarea D.M.J. împotriva deciziei nr. 271 din 30 mai 2007 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2007.