ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8117/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 62 din 03 ianuarie 2005, reclamantele D.M.J. și S.E. au solicitat în contradictoriu cu parata Primăria Orașului Breaza anularea dispoziției nr. 282 din 18 decembrie 2001 si restituirea in natura a terenului in suprafața de 925 mp situat in Breaza, cartier Frăsinet, județul Prahova. În motivarea cererii reclamantele au susținut ca imobilul in litigiu a fost proprietatea autorului lor, numitul D.C., in baza actului de proprietate nr. 1587 din 17 octombrie 1938, imobilul fiind preluat de către stat fără titlu. Primăria orașului Breaza, în calitate de pârâtă, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, întrucât reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.

Tribunalul Prahova, prin sentința civila nr. 563 din 31 mai 2005, a respins acțiunea reclamantelor ca neintemeiată, cu motivarea că cele doua chitanțe depuse de reclamante nu fac dovada dreptului de proprietate, terenul nefiind identificat. Totodată prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada preluării imobilului în litigiu de către stat. Împotriva sentinței instanței de fond reclamantele D.M.J. și S.E. au declarat in termen legal apel, ce a fost respins prin decizia civilă nr. 993 din 21 septembrie 2005 de către Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Nemulțumite fiind, în termen legal reclamantele au declarat recurs invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cauza fiind înregistrata pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 28424/1/2005.

Au susținut recurentele - reclamante ca instanța de fond nu a dat dovada de rol activ, însă și-a încălcat chiar propriile dispoziții care duceau la dezlegarea pricinii, fiindu-le încălcat dreptul la apărare. Prin decizia civilă nr. 6210 din data de 23 iunie 2006 - Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantelor, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului. La pronunțarea acestei soluții, instanța supremă a ordonat să se administreze toate probele necesare soluționării corecte a cauzei, inclusiv expertiza specialitatea topografie cadastru pentru identificarea terenului in litigiu, parata sa depună planul de parcelare si acte privind regimul juridic al imobilului iar reclamantele sa depună și alte acte pentru identificarea imobilului solicitat.

Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 6819/42/2006 iar prin încheierea de ședința din 24 ianuarie 2007 s-a încuviințat proba cu î nscrisuri si expertiza topografie - cadastru, punându-se in vedere apelantelor - contestatoare sa depună la dosar acte cu privire la situația juridică a terenului, extrasul din registrul agricol privind pe D.C. și planul de parcelare a zonei. Primăria Breaza prin adresa aflata la fila 27 dosar apel a comunicat instanței ca numitul D.C., nu figurează in registrul agricol in perioada anilor 1956 - 2007 și nu figurează nici in registrul de cadastru întocmit in anul 1985 de către O.C.O.T.A. Prahova și nici in harta cadastrala. În cauză s-a efectuat expertiza topo dispusa de expert O.D.

Curtea de Apel Ploiești, în apel după casare, a pronunțat decizia nr. 271 la 30 mai 2007, prin care a fost respinsă cererea completatoare formulată de apelanta-reclamanta D.M.J. fiind totodată respins apelul declarat de reclamantele D.M.J. și S.E., ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că înscrisurile depuse de reclamante nu fac dovada dreptului de proprietate în raport cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, iar cu privire la cererea completatoare formulată la termenul de soluționare pe fond după casarea apelului, s-a reținut că o astfel de cerere nu este admisibilă în această fază procesuală. În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta D.M.J., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critica vizând următoarele aspecte: - instanța de apel în mod greșit a reținut că înscrisurile depuse de recurenta reclamantă nu fac dovada proprietății asupra terenului în litigiu, atâta vreme cât prin actele depuse s-a făcut dovada că pârâta, Primăria Orașului Breaza, a vândut în anul 1938 autorului D.C. un teren „loc de casă", respectiv lotul nr. 227 în suprafață de 925 mp, iar conform art. 1925 C. civ., contractul era consensual nefiind nevoie de alte formalități. - în mod greșit instanța de apel nu a procedat la obligarea pârâtei Primăria Orașului Breaza în temeiul art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile în care prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit existența terenului liber - amplasat în noua vatră a satului Frăsinet, comuna Breaza.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed. Din întreg materialul probator rezultă că reclamantele, in dovedirea acțiunii au depus la dosar adresa emisa la data de 4 octombrie 1938 de către Primăria Comunei Breaza de Sus din care rezulta ca s-a aprobat vânzarea către autorul reclamantelor, numitul D.C.

a lotului de casa cu nr. 227 in suprafața de 925 mp și doua chitanțe din care rezultă că s-a achitat suma de 5125 lei, ca preț al lotului nr. 227 (chitanța nr. 5 din 3 noiembrie 1938) și suma de 60 lei pentru măsurarea terenului si întocmirea schiței de plan (chitanța nr. 22 din 30 decembrie 1938). Or, aceste înscrisuri nu pot fi reținute ca dovadă a dreptului de proprietate, astfel cum bine au reținut instanțele de fond și apel, la dosar nefiind depus un act de vânzare-cumpărare privind terenul in litigiu, sau un alt act juridic cu efect translativ de proprietate sau orice alt titlu de proprietate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001. De asemeni, s-a constatat ca registrele agricole, registrele cadastrale și planurile cadastrale existente la Primăria Breaza nu conțin elemente sau înscrisuri din care sa rezulte ca D.C.

deține teren in orașul Breaza și nici faptul că reclamantele ori intimata Primăria Breaza, nu dețin la rândul lor planul parcelar prin care se definesc și se stabilește amplasamentul loturilor ce formează „noua vatra de sat" a satului Frăsinet. Mai mult, instanța și-a exercitat rolul activ în sensul că a pus în vedere reclamantelor sa depună la dosar acte cu privire la situația juridica a terenului, extrasul din registrul agricol privind pe D.C. (autorul acestora) și planul de parcelare a zonei, astfel cum a ordonat instanța supremă, însă nu a fost depus nici unul din înscrisurile solicitate.

În fine, și prin răspunsul la adresa instanței de apel prin care s-a solicitat Primăriei Breaza să fie înaintat extrasul din registrul agricol privind pe autorul apelantelor referitor la situația juridica a terenului in litigiu, s-a comunicat ca numitul D.C., nu figurează in registrul agricol in perioada anilor 1956-2007, nu figurează in registrul de cadastru, întocmit in anul 1985 de către O.C.O.T.A. Prahova și nici in harta cadastrala. Pentru toate cele de mai sus rezultă cu certitudine că reclamantele într-adevăr nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel cum prevăd dispozițiile legale în materie, motiv pentru care conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de contestatoarea D.M.J. împotriva deciziei nr. 271 din 30 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2007.