ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2034/2010

Deliberând asupra cauzei cu privire la stabilirea instanței competentă

a soluționa contestația la executare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 martie 2009, contestatoarea SC T.P.U.D.

SA a formulat în contradictoriu cu intimata SC M.E.G. SRL, contestație la

executare, prin care a solicitat anularea titlului executor, sentința civilă

nr. 9763 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 3

București, prin care a fost obligată la plata sumei de 807,99 lei, reprezentând

contravaloare produse livrate și cheltuieli de judecată către intimată.

Î

n

drept au fost invocate dispozițiile art. 399-401 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 503 din 26 mai 2009,

Judecătoria Drobeta -Turnu Severin s-a dezînvestit, a admis excepția de

necompetență materială și a declinat competența de soluționare a contestației

la executare, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, în raport de

dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă fiind aceea

care a emis titlul executor, contestația ce formează obiectul cauzei de fată,

fiind o contestație la titlul emis

d

e Judecătoria

sectorului 3 București, cu această motivare trimițând dosarul Judecătoriei

sectorului 3.

Cauza a fost înaintată acestei din urmă

instanțe, care, prin sentința civilă nr. 9109 pronunțată la 13 august 2009, la

rându-i s-a dezînvestit, a admis excepția de necompetență și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ

de competență.

Pentru a se desesiza, Judecătoria sectorului 3

București a reținut în considerentele sentinței de mai sus, că nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 400 alin. (2) din același cod, debitoarea SC T.P.U.D.

SA nesolicitând lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului

executor, pricina fiind o contestație la executare propriu-zisă, care se

soluționează potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. de instanța de

executare.

Împotriva sentinței civile nr. 9109 din 13

august 2009 a Judecătoriei sectorului 3 București a declarat recurs

contestatoarea SC T.P.U.D. SA, astfel cum rezultă din adresa emisă de această instanță,

la 12 octombrie 2009, depusă la fila 2 dosar ÎCCJ, prin care se solicită

restituirea dosarului trimis instanței supreme, în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Cererea de regulator de competență, cu care a

fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a fi respinsă pentru

considerentele ce succed.

Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există

conflict negativ de

competență, „când două

sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-

au declarat

necompetente de a judeca aceeași pricină".

În cazul dedus judecății, însă, dispozițiile

procedurale mai sus evocate nu sunt incidente, conflictul negativ de competență

nesubzistând, întrucât nu este îndeplinită condiția existenței hotărârilor

irevocabile de declinare reciprocă a competentei, Judecătoria sectorului 3

București constatând greșit existența unui conflict negativ de competență.

Suspendarea din oficiu a oricărei proceduri și

trimiterea de către Judecătoria sectorului 3 București a dosarului, în temeiul

art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanței supreme, conform

considerentelor din sentința nr. 9109 din 13 august 2009 este nelegală, Înalta

Curte de Casație și Justiție fiind greșit învestită cu regulatorul de

competență, câtă vreme sentința Judecătoriei sectorului 3 București a fost

recurată de contestatoare, neavând caracterul irevocabil, consfințit de art.

377 alin. (2) C. proc. civ.

Ca atare, nefiind îndeplinită condiția

obligatorie a irevocabilității, prevăzută expres de art. 20 pct. 2 din același

cod, sentința pronunțată de Judecătoria sectorului 3 fiind recurată, instanța

supremă apreciază că, în speță nu există un conflict negativ de competență.

Astfel, nu poate fi considerat un conflict

negativ în cazul în care o instanță își declină competența în favoarea alteia

care, la rândul său, constatându-și propria necompetență, face o greșită

aplicare a art. 21 C. proc. civ., suspendând din oficiu orice procedură și

trimițând dosarul instanței pe

c

are a apreciat-o

competentă a pronunța regulatorul de competentă, conform art. 22 alin. (3) din

același cod.

Neexistând

un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ.

, Înalta Curte va dispune restituirea dosarului, Judecătoriei

sectorului 3 București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de regulator de

competență.

Dispune restituirea dosarului, Judecătoriei

sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.