ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 284/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 619/2006 a

Tribunalului Olt, s-a respins contestația formulată de reclamanta B.M.

împotriva dispoziției nr. 282 din 30 ianuarie 2006 emisă de Primarul

municipiului Slatina, reținându-se că din raportul de expertiză efectuat în

cauză de expert M.E. rezultă că pe fostul amplasament al terenului se găsesc

construcții constând în trotuarul străzii, construcție P + 1 cu gang de trecere

pietonal, o platformă betonată, rețea subterană de apă, hidrofor, cablu

electric pentru iluminatul electric stradal, alee acces betonată, iar suprafața

de 26,10 mp este destinată spațiului verde.

De asemenea expertul mai precizează

că în partea de sud a construcției P + 1 cu gang se găsește suprafața de 29,40 mp

care la p rima vedere pare teren liber, dar este traversată în subteran de

rețea de apă hidrofor și de cablul electric subteran pentru iluminatul electric

stradal, situație în care întreaga suprafață de 530 mp (pentru care se solicită

restituirea în natură) este afectată de amenajări de utilitate publică,

neputând fi restituită în natură.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat apel reclamanta B.M. solicitând și repunerea în termenul de apel iar prin

decizia civilă nr. 867 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova s-a respins cererea de repunere în termenul de apel și s-a respins ca tardiv apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 479 din 29 mai 2007,

reținându-se următoarele considerente:

Sentința civilă nr. 479 din 29

ianuarie 2005 a fost comunicată părților la 16 iunie 0207.

Prin cererea de apel, reclamanta a

solicitat și repunerea în termenul de apel învederând instanței că momentul de

la care curge termenul de declarare a apelului este cel de la care a solicitat

comunicarea hotărârii judecătorești; susținând că dovada comunicării nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 100 C. proc. civ.

Or, reține tribunalul, în cauză au

fost îndeplinite cerințele art. 100 C. proc. civ., în ce privește comunicarea

hotărârii instanței de fond, comunicarea făcându-se la adresa indicată de parte

la introducerea acțiunii, și s-a procedat la afișarea actului nefiind găsită

nici o persoană la adresa indicată.

Cum nu s-a invocat nici un viciu de

procedură, și cum hotărârea instanței de fond a fost comunicată potrivit

dispozițiilor art. 100 C. proc. civ., nu este întemeiată cererea de repunere în

termenul de apel, iar apelul declarat la 24 iulie 2007 este tardiv, față de

dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestor hotărâri a

declarat recurs reclamanta B.M. la 4 decembrie 2007 fila 4, solicitând

modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse hotărârii instanței

de apel vizează nelegalitatea hotărârii prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Astfel recurenta susține că agentul

poștal nu se deplasează la fiecare dintre locatarii străzii I., lăsând

comunicările unei persoane, locatar al străzii I., pentru a le distribui

ulterior, și așa se explică faptul că hotărârea i-a fost predată abia la

începutul lunii iulie 2007.

Recurenta mai învederează că a

formulat și o cerere la Oficiul Județean de poștă Olt, în sensul celor arătate,

urmând a fi efectuate verificările de rigoare.

Recurenta a depus și concluzii

scrise fila 2 solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre judecarea apelului.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din dovada de comunicare a hotărârii

instanței de fond fila 36 (dos. Tribunalului Olt) rezultă că această comunicare

a fost efectuată la 16 iunie 2007, în condițiile prevăzute de art. 100 C. proc.

civ., prin afișare de către agentul poștal, (pe ușa principală a locuinței

destinatarului) care a și semnat procesul verbal.

Or, potrivit art. 100 pct. 4 C.

proc. civ. procesul verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la

faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.

Recurenta nu a făcut dovada contrară

în ce privește procesul verbal încheiat de agentul poștal la 16 iunie 2007,

privind data comunicării hotărârii instanței de fond, și nici nu s-a înscris în

fals în ce privesc faptele constatate și consemnate personal de cel care a

încheiat procesul verbal ce vizează comunicarea hotărârii civile nr. 479 din 29

mai 2007 a Tribunalului Olt.

Or, în această situație instanța de

apel a făcut o legală interpretare și aplicare a legii prin prisma

dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., care prevăd în mod expres și imperativ că

„termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel”.

Cum procesul verbal de comunicare a

hotărârii instanței de fond face dovada deplină până la înscrierea în fals, și

cum reclamanta nu a declarat că se înscrie în fals cu privire la faptele

constatate și consemnate în actul de comunicare a hotărârii instanței de fond

(fila 36 dosarul instanței de fond) și cum apelul a fost declarat abia la 24

iulie 2007 (fila 2 dosarul instanței de apel) este incidentă în cauză excepția

dirimantă a tardivității apelului, astfel cum corect și legal a fost reținută

de instanța de apel.

Față de cele expuse, susținerile

recurentei legate de modalitatea faptică de predare a actelor procedurale și a

corespondenței de către agentul poștal, nu au suport juridic, fiind simple

afirmații ce nu pot produce efecte juridice în condițiile în care aceasta nu a

uzat de posibilitatea legală conferită de dispozițiile art. 100 pct. 4 C. proc.

civ. privind înscrierea în fals în ce privește faptele consemnate în procesul

verbal de la fila 36 dosarul instanței de fond.

Așa fiind, recursul reclamantei

neîntrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 867 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 ianuarie 2010

.