ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3445/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 5545/97/2008 contestatorul N.I. a contestat

dispoziția nr. 1422/2008 emisă de Primarul Municipiului Deva solicitând

obligarea acestuia să respecte procedura obligatorie stabilită și prevăzută de

art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (2) și (7), art. 20

alin. (3), art. 23 alin. (1), (2), (3), (4), (5) și (6) precum și de art. 24

alin. (1) din Legea 10/2001 și apoi, după parcurgerea acestei proceduri să

emită o dispoziție conformă cu reglementările de mai sus.

În motivare arată că dispoziția a

fost emisă fără respectarea prevederilor legale, este nulă de drept și nu

trebuie să producă efecte juridice.

La termenul de judecată din 05

noiembrie 2008 contestatorul a precizat că solicită ca Primarul să rezolve

notificarea conform Legii 10/2001 și nu față de modificările ulterioare cerând

să-i fie acordate despăgubiri prin compensare.

Prin sentința civilă nr. 31/2009

Tribunalul Hunedoara a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și a

obligat intimatul să emită o nouă dispoziție cu respectarea procedurii de

invitare în scris a contestatorului la lucrările de soluționare a notificării

transmise de acesta.

În considerentele sentinței s-a

reținut că în soluționarea notificării nr. 27/2002 transmisă de notificator,

intimatul avea obligația de a-l invita pe contestator la sediul său atât pentru

a-i da șansa susținerii cererii cât și pentru lămuriri cu privire la

imposibilitatea restituirii în natură a terenului notificat ori compensării

acestuia în natură cu bunuri ori servicii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel contestatorul solicitând schimbarea acesteia și obligarea

intimatului să-i restituire în natură imobil teren și materiale de construcție

preluate abuziv în anul 1970 fără despăgubiri.

În expunerea motivelor de apel se

arată că instanța nu s-a conformat notificării și nici contestației, aceasta

fiind admisă numai sub aspectul obligării intimatului să-l invite la lucrările

de soluționare. Apreciază că o asemenea invitație este tardivă la fel ca și dispoziția

care nu a fost emisă în 60 de zile de transmiterea notificării. În acest fel

s-a încălcat termenul de soluționare a petiției conform art. 52 din Constituția

României, contestatorul considerând că este îndreptățit să obțină recunoașterea

dreptului/interesului și repararea pagubei.

A mai arătat că instanța nu s-a

conformat nici deciziilor nr. XX din 19 martie 2007 și LII din 05 iunie 2007

ale Î.C.C.J., Secțiile Unite.

A solicitat cheltuieli de judecată

și a invocat în drept dispozițiile art. 282-298 C. proc. civ., Legea 10/2001,

art. 52 alin. (1) din Constituție.

Intimatul nu a formulat întâmpinare

în cauză.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 111/A din 5 iunie 2009 a admis apelul declarat de

contestatorul N.I. împotriva sentinței civile nr. 31 din 4 februarie 2009

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a desființat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel, a reținut, că prima instanță este competentă să soluționeze pe fond nu

numai contestația împotriva dispoziției de respingere a cererii ci și acțiunea

persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare

de a răspunde la notificarea părții interesate.

În speță, prima instanță, nu a

soluționat pe fond notificarea și nu a verificat dacă măsurile reparatorii

acordate prin dispoziția atacată corespund situației de fapt și dispozițiilor

Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Deva criticând-o ca nelegală

pentru următoarele considerente.

La termenul de judecată din data de

5 noiembrie 2008 contestatorul a apreciat ca nelegală dispoziția emisă întrucât

nu a fost respectat termenul de 60 de zile și procedura prevăzută de lege, iar

pentru cererea de acordare a unui teren în compensare nu a fost făcută nicio

ofertă.

În aceste condiții, contestatorul nu

a dorit verificarea posibilității restituirii în natură a terenului prin

administrarea unei probațiuni în cauză, ci din punctul său de vedere,

restituirea se impune prin prisma faptului că la momentul formulării

notificării și dacă aceasta era soluționată în termenul de 60 de zile, terenul

putea fi restituit în natură, nefiind afectat de amenajări urbanistice.

Pentru considerentele arătate

recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și

menținerea sentinței primei instanțe.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Determinant în calificarea cererii

deduse judecății, este obiectul și scopul pretențiilor care în speță, constă în

restituirea în natură a suprafeței de teren de 294 mp și respectiv 857 mp, așa

cum rezultă din petitul acțiunii introductive de instanță, imobilele

înregistrate în C.F. 4690 Deva sub nr. topo 3388/1/2/2/1/1/4 de sub nr. de ord.

A6, acestea fiind limitele investirii instanței.

Prin urmare, critica recurentului că

la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2008 contestatorul ar fi

susținut că este nelegală doar încălcarea termenului de 60 de zile de

soluționare a notificării este greșită.

Pe de altă parte, din moment ce

instanța de judecată are plenitudinea de a cenzura dispozițiile emise de

unitățile deținătoare, rezultă că voința contestatorului a fost aceea de

restituire în natură a terenului și din acest motiv a investit instanța cu

controlul de legalitate a dispoziției emisă în cauză.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva deciziei civile nr. 111

A din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie

2010.