ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3445/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 5545/97/2008 contestatorul N.I. a contestat dispoziția nr. 1422/2008 emisă de Primarul Municipiului Deva solicitând obligarea acestuia să respecte procedura obligatorie stabilită și prevăzută de art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (2) și (7), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1), (2), (3), (4), (5) și (6) precum și de art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 și apoi, după parcurgerea acestei proceduri să emită o dispoziție conformă cu reglementările de mai sus. În motivare arată că dispoziția a fost emisă fără respectarea prevederilor legale, este nulă de drept și nu trebuie să producă efecte juridice.

La termenul de judecată din 05 noiembrie 2008 contestatorul a precizat că solicită ca Primarul să rezolve notificarea conform Legii 10/2001 și nu față de modificările ulterioare cerând să-i fie acordate despăgubiri prin compensare. Prin sentința civilă nr. 31/2009 Tribunalul Hunedoara a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și a obligat intimatul să emită o nouă dispoziție cu respectarea procedurii de invitare în scris a contestatorului la lucrările de soluționare a notificării transmise de acesta. În considerentele sentinței s-a reținut că în soluționarea notificării nr. 27/2002 transmisă de notificator, intimatul avea obligația de a-l invita pe contestator la sediul său atât pentru a-i da șansa susținerii cererii cât și pentru lămuriri cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a terenului notificat ori compensării acestuia în natură cu bunuri ori servicii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul solicitând schimbarea acesteia și obligarea intimatului să-i restituire în natură imobil teren și materiale de construcție preluate abuziv în anul 1970 fără despăgubiri. În expunerea motivelor de apel se arată că instanța nu s-a conformat notificării și nici contestației, aceasta fiind admisă numai sub aspectul obligării intimatului să-l invite la lucrările de soluționare. Apreciază că o asemenea invitație este tardivă la fel ca și dispoziția care nu a fost emisă în 60 de zile de transmiterea notificării. În acest fel s-a încălcat termenul de soluționare a petiției conform art. 52 din Constituția României, contestatorul considerând că este îndreptățit să obțină recunoașterea dreptului/interesului și repararea pagubei.

A mai arătat că instanța nu s-a conformat nici deciziilor nr. XX din 19 martie 2007 și LII din 05 iunie 2007 ale Î.C.C.J., Secțiile Unite. A solicitat cheltuieli de judecată și a invocat în drept dispozițiile art. 282-298 C. proc. civ., Legea 10/2001, art. 52 alin. (1) din Constituție. Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 111/A din 5 iunie 2009 a admis apelul declarat de contestatorul N.I. împotriva sentinței civile nr. 31 din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, că prima instanță este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva dispoziției de respingere a cererii ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

În speță, prima instanță, nu a soluționat pe fond notificarea și nu a verificat dacă măsurile reparatorii acordate prin dispoziția atacată corespund situației de fapt și dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Deva criticând-o ca nelegală pentru următoarele considerente. La termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2008 contestatorul a apreciat ca nelegală dispoziția emisă întrucât nu a fost respectat termenul de 60 de zile și procedura prevăzută de lege, iar pentru cererea de acordare a unui teren în compensare nu a fost făcută nicio ofertă.

În aceste condiții, contestatorul nu a dorit verificarea posibilității restituirii în natură a terenului prin administrarea unei probațiuni în cauză, ci din punctul său de vedere, restituirea se impune prin prisma faptului că la momentul formulării notificării și dacă aceasta era soluționată în termenul de 60 de zile, terenul putea fi restituit în natură, nefiind afectat de amenajări urbanistice. Pentru considerentele arătate recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Determinant în calificarea cererii deduse judecății, este obiectul și scopul pretențiilor care în speță, constă în restituirea în natură a suprafeței de teren de 294 mp și respectiv 857 mp, așa cum rezultă din petitul acțiunii introductive de instanță, imobilele înregistrate în C.F. 4690 Deva sub nr. topo 3388/1/2/2/1/1/4 de sub nr. de ord. A6, acestea fiind limitele investirii instanței. Prin urmare, critica recurentului că la termenul de judecată din data de 5 noiembrie 2008 contestatorul ar fi susținut că este nelegală doar încălcarea termenului de 60 de zile de soluționare a notificării este greșită. Pe de altă parte, din moment ce instanța de judecată are plenitudinea de a cenzura dispozițiile emise de unitățile deținătoare, rezultă că voința contestatorului a fost aceea de restituire în natură a terenului și din acest motiv a investit instanța cu controlul de legalitate a dispoziției emisă în cauză.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva deciziei civile nr. 111 A din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.