ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 62 /F-C din data

de 25 martie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată R.G.C., în contradictoriu cu

pârâții Judecătoria Pitești, H.F.C., I.F. și P.E.M.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța, a reținut în esență, așa cum reiese din considerentele sentinței,

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 30 ianuarie 2009 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta R.G.C., în contradictoriu cu pârâtele

Judecătoria Pitești, H.F.C., I.F. și P.E.M., a solicitat anularea deciziilor

emise de pârâta Judecătoria Pitești în dosarele nr. 4524/280/2007 și nr. 6399/280/2006,

repararea prejudiciului produs prin abuz de funcție, fals intelectual, lipsa de

folosință a dreptului real de proprietate, transmis de bunica sa I.F., precum

și a dreptului de moștenire în cotă de 3/8 de pe urma tatălui său, prin refuzul

soluționării cererii formulată în temeiul art. 781 C. civ. și prin netrimiterea

dosarului nr. 6399/280/2006, la instanța competentă pentru cercetare

judecătorească.

De

asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Judecătoria Pitești la

despăgubiri delictuale, rezultate din refuzul acesteia de: a) predarea în

natură a bunului individual determinat în testamentul menționat mai sus; b)

plata fructelor neîncasate din data de 29 octombrie 1999; c) predarea rezervei

succesorale, de pe urma fratelui său, în cotă de 3/8; menționează că patrimoniul

transmis în indiviziune de defuncta I.F. este format din: Farmacia veche din

Stolnici (de 6 camere), o construcție de două camere, ambele construite pe un

teren în suprafață de 0,21 ha, recuperat în baza Legii nr. 112/1995; 170 mp

situați în Pitești și apartamentul nr. 3 cu anexe, ambele amplasate, iar tatăl

său a avut în Vâlcea apartamentul nr. 9 și apartamentul nr. 12, toate

administrate de I.F., deoarece acesta era bolnav, furate de aceasta și trecute

sub tăcere de pârâta Judecătoria Pitești, care ascunde furtul celorlalte

pârâte, iar în dosarul nr. 6399/280/2006, îi fură dreptul de proprietate, prin

reducerea acestuia de la 50% din patrimoniul transmis în indiviziune de

defuncta I.F., la cca. 18% dintr-un singur bun, a cărui valoare nu acoperă nici

fructele neîncasate.

Prin

întâmpinarea formulată, pârâta I.F. a solicitat respingerea acțiunii

reclamantei, susținând că acțiunea nu vizează emiterea unui act administrativ,

ci hotărâri judecătorești care pot fi atacate prin căile prevăzute de Codul de

procedură civilă, nu pe calea contenciosului administrativ; mai arată că

reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004.

Pârâta

Judecătoria Pitești, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea

acțiunii reclamantei, invocând excepția lipsei capacității de folosință a

Judecătoriei Pitești, față de disp. art. 38 din

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora judecătoriile

nu au personalitate juridică, neputând sta în fața instanței în nume propriu,

ci prin intermediul tribunalelor, care au personalitate juridică. De asemenea,

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere obiectul

acesteia; susține că legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de pârâtă

în cauzele deduse judecății, nu pot fi analizate decât prin formularea căilor

de atac prevăzute de lege, iar nu pe calea contenciosului administrativ.

Concluzionând,

prima instanță a reținut că hotărârile judecătorești pot fi analizate și,

eventual, desființate numai prin căile de atac prevăzute de lege, nu pe calea

contenciosului administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, judecătoria nefiind

un organ administrativ, ci un organ judecătoresc.

Prin

cererea formulată la data de 6 mai 2009, petenta I.F. a solicitat, în nume

propriu și pentru fiica sa, H.F. completarea sentinței nr. 62/F-C/din data de

25 martie 2009 a curții de apel, în sensul acordării cheltuielilor de judecată.

Procuratorul

intimatei R.G.C. prin cererea reconvențională a solicitat trimiterea cauzei la

parchet pentru efectuarea cercetărilor penale asupra chitanței nr. 33 din

dosarul de fond.

Totodată

a constatat că este inadmisibilă cererea reconvențională față de obiectul

prezentei cereri privind completarea hotărârii.

Prin

sentința nr. 90-F-CONT din data de 3 iunie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată

cererea formulată de petenta I.F., în nume propriu și pentru fiica sa H.F.C.,

privind completarea sentinței nr. 62 /F-C din data de 25 martie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 79/46/2009 al Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu

intimații R.G.C., Judecătoria, P.E.M.

Totodată,

a respins ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de R.G.C., prin

procurator R.M.

Instanța

a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc.

civ., dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui

capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau

incidentale, se poate cere completarea hotărârii, în același termen în care se

poate formula, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

a

rătă instanța că se pronunță numai asupra respectivului

capăt de cerere și nu face o nouă judecare a cauzei, care este posibilă numai

în condițiile prevăzute de lege.

î

mpotriva acestor sentințe a declarat recurs reclamanta R.C. în

temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a invocat și

prevederile art. 304

1

C. proc. civ. potrivit cărora cauza poate fi

examinată sub toate aspectele, hotărârea neputând fi atacată cu apel.

Solicită

astfel modificarea sentinței civile nr. 62 F-C din data de 25 martie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești în sensul de a se constata că prin exces

de putere la Judecătoria Pitești nu a fost pusă pe rol acțiunea de reparare a

patrimoniului formulată în temeiul art. 781 C. civ., că nulitatea absolută a

hotărârilor din încheierile de admitere în principiu și soluția pronunțată în dosarul

nr. 6399/280/2006 au fost desființate în căile legale de atac.

Susține

în continuare nulitatea absolută a hotărârii din dosarul nr. 4524/280/2007, cu

motivarea că a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe prevăzute de

art. 170 din Legea nr. 105/1992.

Arată

că instanța Curții de Apel Pitești, nu a intrat în cercetarea fondului, nu a

respectat principiul adevărului consacrat de art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

și definițiile și dispozițiile Legii nr. 554/2004, instanța pronunțând o

hotărâre nelegală, netemeinică dată pe bază de motive străine de natura

pricinii, schimbând înțelesul lămurit și vădit al petiției sale.

În

ceea ce privește sentința civilă nr. 90/F CONT pronunțată la 3 iunie 2009

invocă aceleași temeiuri de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

În

motivarea cererii se precizează că respingerea cererii reconvenționale s-a

făcut fără a se intra în cercetarea fondului, cu încălcarea art. 120 alin. (2) C.

proc. civ. situație în care s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

Intimatele

prin întâmpinare au solicitat respingerea ambelor recursuri ca neîntemeiate și

nelegale cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de

2000 lei.

După

examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză,

Înalta Curte va respinge recursurile pentru următoarele considerente:

Prima

instanță prin sentința nr. 62/F-C pronunțată la 25 martie 2009 a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii cu care a fost sesizată de

reclamanta R.G.C., reținând în mod corect că în raport de obiectul cererii

sintetizat în anularea unor hotărâri judecătorești, prejudiciul produs ca

urmare a unei răspunderi delictuale, precum și un refuz de înregistrare a unei

cereri care nu a fost timbrată anticipat conform art. 20 din Legea nr. 146/1997,

acțiunea în contencios administrativ este inadmisibilă.

Potrivit

art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, în sensul legii, contenciosul

administrativ reprezintă „activitatea de soluționare de către instanțele de

contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes

legitim”.

Hotărârile

judecătorești nu pot fi caracterizate ca fiind acte administrative unilaterale

cu caracter individual cum a considerat și instanța fondului, pornind de la

definiția dată în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului

administrativ, pentru că în conținutul lor nu se găsesc caracteristicile

acestui act .

Aceste

hotărâri sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege și nu pot face obiectul

contenciosului administrativ pentru a fi modificate, casate sau anulate.

Recurenta

deși susține temeiul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

„când hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii” respectiv instanța

nu s-ar fi pronunțat asupra obiectului cererii, se constată că și în recurs

recurenta solicită să se constate nulitatea absolută a hotărârii pronunțată în dosarul

nr. 4524/280/2007.

Așadar,

este inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă prin care solicită

analizarea legalității soluțiilor pronunțate de Judecătoria Pitești în cauzele

deduse judecății, câtă vreme acestea nu pot fi analizate decât prin formularea

căilor de atac, neîntrunind elementele constitutive ale unui act administrativ

individual și emis de o autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004.

În

baza celor mai sus expuse și în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 147/1997,

susținerea recurentei privind denegarea de dreptate prin neînregistrarea cererii

înaintate Judecătoriei Pitești, nu poate fi reținută ca un refuz nejustificat

de soluționare a cererii în sensul legii contenciosului administrativ,

respectiv ca un act administrativ asimilat.

Criticile

din recurs formulate împotriva sentinței nr. 90/F-CONT, din 3 iunie 2009 nu

sunt întemeiate.

Cererea

reconvențională formulată de recurentă nu se circumscrie situațiilor avute în

vedere de art. 281

2

C. proc. civ. când „prin hotărârea dată instanța

a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori

asupra unei cereri conexe sau incidentale”.

Îndreptarea

hotărârilor, completarea acestora așa cum este reglementat de art. 281 C. proc.

civ., nu poate încălca principiul stabilității raporturilor juridice, de aceea

nu se poate dispune decât pentru situațiile strict reglementate de textul de

lege și, în nici un caz, nu poate duce la schimbarea rezolvării problemei de

drept sau a părților în contradictoriu cu care au fost pronunțate.

În

raport cu obiectul cererii de completare a hotărârii, cererea reconvențională

astfel cum a fost formulată la 3 iunie 2009 este inadmisibilă și în mod corect

a fost respinsă.

Față

de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile au

fost respins ca nefondate.

Cererea

intimatelor privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, nu

este dovedită, motiv pentru care a fost respinsă conform art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta R.G.C.

împotriva sentinței civile nr. 62/F-C din 25 martie 2009 pronunțată de Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal ,

ca nefondat.

Respinge recursul formulat de reclamanta R.G.C.

împotriva sentinței nr. 90/F- CONT din 3 iunie 2009 a aceleiași instanțe, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată formulată de intimatele I.F. și H.F.C.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25

februarie 2010.