ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3043/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la 30 ianuarie 2009, reclamanta R.G.C. a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâtele J.P., H.F.C., P.E.M. și I.F. să se dispună anularea

deciziilor emise de pârâta J.P. în dosarele nr. 4524/280/2007 și nr. 6399/280/2006,

repararea prejudiciului produs prin abuz de funcție, fals intelectual,

lipsa de folosință a dreptului real de proprietate, transmis de

bunica sa, I.F., precum și a dreptului de moștenire în cotă de

3/8 de pe urma tatălui său, prin refuzul soluționării cererii

formulată în temeiul art. 781 C. civ. și prin netrimiterea dosarului nr.

6.399/280/2006 la instanța competentă.

Acțiunea reclamantei a fost

respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința nr. 62/ F – C din 25

martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

La data de 10 iunie 2009, pârâta H.F.C.

a solicitat completarea sentinței nr. 62/ F – C din 25 martie 2009, în

sensul acordării cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de

avocat în sumă de 1000 lei.

La data de 13 noiembrie 2009,

intimata R.G.C. a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea

pârâtei H.F.C. să-i plătească fructele datorate potrivit legii,

în cuantum de 400 euro/lună, rezultate din îngrădirea posesiei

și folosinței casei și terenului în care a locuit bunica sa, I.F.,

precum și daune morale, în cuantumul  apreciat de instanță.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

nr. 198/ F-C din 13 noiembrie 2009, prin care a luat act că pârâta H.F.C. a

renunțat la judecata cererii de completare a dispozitivului sentinței

nr. 62/ F-C din 25 martie 2009 și a respins, ca inadmisibilă, cererea

reconvențională formulată de intimata R.G.C.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs intimata R.G.C. și a solicitat casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că

hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

art. 105 alin. (2), art. 119 – art. 120 și art. 246 C. proc. civ.,

deoarece în mod nejustificat nu a fost soluționată cererea reconvențională

formulată și prin aceasta, a fost vătămat dreptul său

real de proprietate transmis de bunica sa prin testamentul nr. 1525/1996.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat

corect inadmisibilitatea cererii reconvenționale formulate  de recurenta R.G.C.

față de obiectul cererii formulate de intimata H.F.C. în temeiul

dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., pentru

completarea dispozitivului sentinței nr. 62/ F- C din 25 martie 2009.

Conform prevederilor legale

susmenționate, dacă prin hotărârea dată, instanța a

omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu

ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea

hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,

apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

Instanța de fond a interpretat corect

aceste dispoziții legale, constatând că, în cadrul procesual stabilit

de lege pentru judecarea cererii de completare a unei hotărâri

judecătorești, nu este reluată judecata cauzei, fiind

examinată exclusiv cererea principală sau accesorie în privința căreia

se susține că a existat o omisiune de pronunțare.

În consecință, sunt

neîntemeiate susținerile din recurs privind încălcarea

dispozițiilor art. 105 alin. (2) art. 119 – art. 120 și art. 246 C.

proc. civ.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a

hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.G.C.

împotriva sentinței nr. l98/ F-C din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  9 iunie 2010.