ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4170/2009

Deliberând asupra recursului se reține:

Prin încheierea din ședința publică de la data de 30 noiembrie 2009,

Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca inadmisibilă, excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 418 alin. (1) și (3) C. proc.

pen. formulată de către intimatul I.G. motivat de faptul că obiectul judecății

îl constituie lămurirea conținutului dispozitivului Deciziei penale nr. 93 din 16

aprilie 2009 a Curții de Apel București, în timp ce excepția privește aspectul

tehnic de comunicare a extrasului de pe hotărârea definitivă către instanța de

executare.

În termen legal, petentul a exercitat calea

ordinară de atac a recursului, criticând încheierea de respingere ca

inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate pe motiv că art. 418 alin.

(1) și (3) C. proc. pen. nu ar garanta dreptul la apărare al recurentului –

condamnat din moment ce Curtea de Apel București nu este instanța superioară a

Tribunalului Militar Teritorial.

Examinând critica în raport cu actele și

lucrările cauzei, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept –

conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. – Înalta

Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în

cele ce urmează.

La termenul de judecată din 17 noiembrie 2009

condamnatul I.G. a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

418 alin. (1) și (3) C. proc. pen., în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1),

art. 24 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituția României.

Obiectul Dosarului nr. 7581/2/2009, îl

constituie contestație la executare în sensul lămuririi dispozitivului Deciziei

penale nr. 93 din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală,

pe motiv că nu rezultă cu claritate ceea ce trebuie executat de către instanța

de executare, temeiul în drept constituindu-l art. 461 lit. c) C. proc. pen.

Excepția de neconstituționalitate privește pur

și simplu aspectul tehnic privind punerea în executare a hotărârii definitive

de către prima instanță de judecată, în acest sens comunicându-se acesteia

extrasul hotărârii definitive de către instanța ierarhic superioară (art. 418 alin.

(1) și (3) C. proc. pen.).

Fiind faza de executare a hotărârilor penale,

definitive, nu se pune problema încălcării dreptului la apărare al

condamnatului.

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 condiționează

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale de trei condiții,

printre care și legătura dintre dispozițiile pretins neconstituționale cu

obiectul cauzei ceea ce nu subzistă în raport cu obiectul dosarului.

Soluția instanței de fond fiind legală și

temeinică, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul I.G. împotriva încheierii din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7581/2/2009.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de

500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

decembrie 2009.