ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2332/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 12 iunie

2009, pronunțată

în

dosarul nr. 12210/3/2009(1295/2009), Curtea de Apel București, secția I penală,

a respins ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de

recurentul contestator C.D.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că la

termenul de judecată din 12 iunie 2009 pe rol aflându-se judecarea recursului

declarat de C.D. împotriva sentinței penale nr. 505/F din 7 mai 2009 a

Tribunalului București, secția I penală, (dos. 12210/3/2009), recurentul

contestator a invocat, personal excepția de neconstituționalitate a hotărârii

de condamnare, considerând că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 493

din 23 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

contravine sentinței penale, întrucât completul de recurs nu a fost legal

constituit, judecătorul fiind incompatibil, rezultând astfel încălcarea

prevederilor art. 23 alin. (2) și art. 16 alin. (2) din Constituția României.

Curtea de Apel București a mai reținut că

excepția invocată de recurentul contestator nu se referă la

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanțe în vigoare, ci privește o pretinsă neconstituționalitate a

hotărârii judecătorești pronunțată în primă instanță și care face obiectul prezentului

recurs.

Împotriva acestei încheieri de ședință a

declarat recurs contestatorul C.D., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de

Casație și Justiție sub nr. 52315/1/2009.

Recursul nu este fondat.

În mod corect Curtea de Apel București a

respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de

recurentul contestator.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor privind neconstituționalitatea legilor sau ordonanțelor ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu

soluționarea cauzei.

Or, în cauză nu ne găsim în nici una din

situațiile prevăzute de textul de lege sus-menționat, astfel că în mod corect

pretinsa excepție a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte,

în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul ca nefondat.

În temeiul art.192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul contestator va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

contestatorul C.D. împotriva încheierii de ședință din 12 iunie 2009 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

12210/3/2009(1295/2009).

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 iunie 2009.