ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2332/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 12 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 12210/3/2009(1295/2009), Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul contestator C.D. Pentru a hotărî astfel, a reținut că la termenul de judecată din 12 iunie 2009 pe rol aflându-se judecarea recursului declarat de C.D. împotriva sentinței penale nr. 505/F din 7 mai 2009 a Tribunalului București, secția I penală, (dos.

12210/3/2009), recurentul contestator a invocat, personal excepția de neconstituționalitate a hotărârii de condamnare, considerând că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 493 din 23 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contravine sentinței penale, întrucât completul de recurs nu a fost legal constituit, judecătorul fiind incompatibil, rezultând astfel încălcarea prevederilor art. 23 alin. (2) și art. 16 alin. (2) din Constituția României. Curtea de Apel București a mai reținut că excepția invocată de recurentul contestator nu se referă la neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanțe în vigoare, ci privește o pretinsă neconstituționalitate a hotărârii judecătorești pronunțată în primă instanță și care face obiectul prezentului recurs.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs contestatorul C.D., cauza fiind înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 52315/1/2009. Recursul nu este fondat. În mod corect Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul contestator. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor privind neconstituționalitatea legilor sau ordonanțelor ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei. Or, în cauză nu ne găsim în nici una din situațiile prevăzute de textul de lege sus-menționat, astfel că în mod corect pretinsa excepție a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul C.D. împotriva încheierii de ședință din 12 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 12210/3/2009(1295/2009). Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției . Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.