ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1137/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de

27 martie 2009, petentul C.A., deținut în Penitenciarul Rahova, a făcut

plângere penală împotriva lui B.I. - șeful Administrației Naționale a

Penitenciarelor și împotriva conducerilor penitenciarelor Iași, Jilava, Rahova

și Giurgiu pentru infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată,

lipsire de libertate în mod ilegal, arestare nelegală și cercetare abuzivă.

Cu ocazia audierii sale la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, sus-numitul a declarat că la data de 19 septembrie 2008 a fost

reținut de organele de poliție din municipiul Iași și încarcerat la

penitenciarul din localitate, în baza mandatului de executare a pedepsei

închisorii nr. 1975/2007, deși unele din datele personale de identificare nu au

corespondent în cartea sa de identitate.

În concret, este vorba de codul numeric personal, iar ca loc

de naștere figura localitatea P., județul Vrancea în loc de P.A., comuna S.,

județul Bacău.

Verificările efectuate au relevat că la comanda

Penitenciarului Rahova se afla subcomisar D.D.A., la Penitenciarul Giurgiu,

comisar-șef B.F., la Penitenciarul Iași, comisar-șef V.M., iar la Penitenciarul

Spital Jilava, comisar-șef dr. A.M.

Petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1589/2007

a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2786 din 15

septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 9 ani

închisoare pentru tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 - art. 175 lit. a) și f) C. pen.

Actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că

într-adevăr, în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei nr. 1975 din 17

septembrie 2008 s-a menținut greșit ca loc de naștere comuna P., județul

Vrancea în loc de P.A., județul Bacău, toate celelalte date fiind în

concordanță cu cele din cartea de identitate.

S-a apreciat că trecerea greșită în mandatul de executare a

locului de naștere reprezintă o eroare materială, care nu afectează validitatea

actului contestat, eroare care a fost de altfel îndreptată prin încheierea

Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr.

24033/3/2006 la data de 2 octombrie 2008.

Petentul a formulat contestație la executare și cu privire

la faptul că, deși a fost condamnat în anul 2008, mandatul de executare a

pedepsei a fost înregistrat în registrul aferent anului 2007.

Prin Sentința penală nr. 614/F din 30 iunie 2009, Tribunalul

București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestația la

executare făcută de petent.

Prin Rezoluția din 12 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

persoanelor reclamate, considerând că eroarea materială, de altfel îndreptată

prin încheierea Tribunalului București, nu invalidează actul contestat, astfel

că nici conducătorii penitenciarelor menționate, și nici șeful A.N.P. nu se fac

vinovați de săvârșirea faptelor pentru care s-a depus plângere.

Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin

Rezoluția din 29 octombrie 2009.

Nemulțumit, petentul a făcut plângere la instanță, în

condițiile prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., care i-a

fost respinsă ca nefondată prin Sentința penală nr. 28 din 29 ianuarie 2010 a

Curții de Apel București.

C.A. a recurat această hotărâre, recursul fiind depus la

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În esență, el reiterează motivele din plângerile adresate

ierarhic parchetului și din cea formulată la instanță.

Recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins ca

atare.

Petentul, considerând nevalid mandatul de executare a

pedepsei închisorii, apreciază că este deținut nelegal și de acest lucru se fac

vinovați intimații care ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 246,

art. 248, art. 189, art. 266 alin. (1) C. pen.

Așa cum s-a arătat, în mandatul de executare din 17

septembrie 2008 emis de Tribunalul București s-a strecurat o eroare, îndreptată

ulterior prin încheierea aceleiași instanțe din 2 octombrie 2008 și care face

parte integrantă din cuprinsul actului contestat.

Mai mult, contestația la executare depusă de petent a fost

respinsă de Tribunalul București prin Sentința penală nr. 614/F din 30 iunie

2009.

Actele premergătoare efectuate nu au relevat niciun indiciu

cu privire la comiterea de către intimați a vreunei fapte prevăzute de legea

penală, astfel că atât rezoluțiile procurorului, cât și sentința atacată sunt

legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.A.

împotriva Sentinței penale nr. 28 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă recurentul-petent la plata sumei de 100 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 martie 2010.